Comunicat la 13 noiembrie 2014 Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 53915/11 Mehmet Hatip D'CLE împotriva Turciei introdusă la 11 august 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Mehmet Hatip Dicle, este un resortisant turc născut în 1955 și rezident în Diyarbakr. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Kanat, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Faptele la originea hotărârilor nr. 29900/96, 29901/96, 29902/96 și 29903/96 Congresul Național al Turciei și membru al partidului politic DEP, dizolvat de Curtea Constituțională, domnul Hatip Dicle a fost arestat la 2 martie 1994. La 8 decembrie 1994, a fost condamnat de Curtea de Securitate a statului Ankara la o pedeapsă cu închisoarea de cincisprezece ani pentru apartenență la o organizație ilegală. Prin hotărârea din 26 octombrie 1995, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 17 iulie 2001, sesizată de patru reclamanți, dintre care domnul Hatip Diqu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului încheie în , (n 29900/96, 29901/96, 29902/96 și 29903/96, CEDO 2001 VIII), încălcarea art. 6 alin. (1) din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate a statului, precum și încălcarea art. 6 alin. (3) lit. (a), (b) și (d) din Convenție, coroborată cu alin. (1), din cauza faptului că instanțele nu au fost informate în timp util cu privire la recalificarea acuzațiilor aduse împotriva lor și că nu au avut posibilitatea de a interoga și de a pune la îndoială martorii acuzați. Faptele inițiale ale prezentei acțiuni penale inițiate împotriva reclamantului printr-un act de acuzare din 31 martie 2008, în temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr 3713, procurorul din Republica Donkara a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru că a făcut propaganda organizației teroriste a PKK prin intermediul presei la 24 octombrie 2007. Potrivit reclamantului, la 23 octombrie 2007 a acordat un interviu unei agenții de presă cu privire la soluționarea problemei kurde printr-o hotărâre din 18 februarie 2009, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, al 11-lea tribunal special din Ankara l-a condamnat pe reclamant la închisoare timp de un an și opt luni. Prin hotărârea din 22 martie 2011, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 18 februarie 2009. Această hotărâre a fost vărsată grefei Tribunalului de Primă Instanță la 14 aprilie 2011. La 15 aprilie 2011, reclamantul a formulat o acțiune în rectificarea hotărârii Curții de Casație din 22 martie 2011. La 11 mai 2011, procurorul general aproape de Curtea de Casație a respins acțiunea reclamantului. Cererea reclamantului de a-l prezenta la alegerile parlamentare din 12 iunie 2011 la alegerea reclamantului în calitate de parlamentar la 11 aprilie 2011, reclamantul și-a depus candidatura, în calitate de candidat independent, pentru alegerile parlamentare din 12 iunie 2011 în cadrul Consiliului electoral de la Diyarbakar. La 29 aprilie 2011, candidatul la alegerile parlamentare din 12 iunie 2011 a fost acceptat, iar buletinele de vot pe numele său au fost tipărite în calitate de candidat independent în circumscripția Diyarbakr. La 9 iunie 2011, procurorul districtual al Republicii Dah Ankara a informat Consiliul electoral superior că condamnarea reclamantului la închisoare pe o perioadă de un an și opt luni a trecut în forță de lucru judecat la 22 martie 2011. La 3 iunie 2011, hotărârea pronunțată în forță de lucru judecat fusese transmisă biroului de executare al procurorului districtual al Republicii Dacuankara și a fost pusă în aplicare în aceeași zi. La 12 iunie 2011, reclamantul a fost ales la Marele Congres Național al Turciei cu 77 709 de voturi. La 17 iunie 2011, reclamantul a primit o recipisă conform căreia a fost ales, în calitatea sa de candidat independent, la Marea Adunare Națională a Turciei. (ii) La anularea alegerii reclamantului în calitate de parlamentar la 10 iunie 2011, referindu-se la articolele 11 și 130 din Legea nr. 298 și 39 din Legea nr. 2839, Consiliul electoral superior a solicitat reclamantului să își prezinte apărarea cu privire la condamnarea sa din 22 martie 2011. La 14 iunie 2011, reclamantul și-a prezentat memoriul în apărare. Prin decizia din 21 iunie 2011, pe baza articolului 130 alineatul (4) din Legea nr. 298 și 39 alineatul (4) din Legea nr. 2839, Consiliul electoral superior a anulat alegerea reclamantului în calitate de deputat în calitate de candidat independent în circumscripția Diyarbakýr. În temeiul articolelor 34 și 35 din Legea nr. 2839, acesta îl desemnează pe următorul candidat în calitatea sa de deputat ales în locul reclamantului. El a trimis o copie a acestei decizii Consiliului electoral de la Diyarbakr pentru execuția sa, precum și reclamantului și reprezentanților săi. O copie a acestei decizii a fost trimisă, de asemenea, președinției Marelui Congres Național al Turciei. Această decizie a fost publicată și în Jurnalul Oficial. La 22 și 23 iunie 2011, reclamantul a contestat decizia Consiliului electoral superior din 21 iunie 2011. De asemenea, acesta a precizat că, la 11 aprilie 2011, data la care și-a prezentat candidatura la alegerile parlamentare, hotărârea Curții de Casație nu trecuse în forță de lucru judecat; într-adevăr, din datele informatice reiese că această hotărâre a trecut în forță de lucru judecat la 14 aprilie 2011 și nu la 22 martie 2011. La 23 iunie 2011, Consiliul electoral superior și-a confirmat decizia din 21 iunie 2011. La o dată nespecificată, Consiliul electoral superior desemnează candidatul ca fiind ales în liceul următor, un membru din cadrul l La 27 iunie 2011, reclamantul introduce o acțiune în fața Curții Constituționale, solicitând anularea deciziei Consiliului electoral superior din 23 iunie 2011. De asemenea, a solicitat Curții Constituționale să declare că Marea Adunare Națională a Turciei are competența de a se pronunța cu privire la validitatea alegerii unui candidat ales în urma rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare, că alegerea următorului candidat care fusese declarat ales în locul său să fie anulată și să fie ordonată suspendarea executării deciziei Consiliului electoral de la Diyarbakakr pronunțată în acest sens. Prin hotărârea din 7 iulie 2011, în temeiul articolului 79 din Constituție, Curtea Constituțională s-a declarat incompetentă să anuleze decizia Consiliului electoral superior din 23 iunie 2011, în măsura în care nu a introdus nicio acțiune pentru contestarea deciziilor sale. Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului La art. 7 alin. (2) din vechea lege nr. 3713 privind combaterea terorismului, intrată în vigoare la 12 aprilie 1991, se prevedea că oricine acordă asistență organizațiilor menționate mai sus [la alin. (1) ] și își face propaganda va fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de la unu la cinci ani, precum și la o pedeapsă cu moartea de 50 de milioane la o sută de milioane de lire (...) Prima teză a articolului 7 alineatul (2) din noua lege nr. 3713 privind combaterea terorismului, care a intrat în vigoare la 18 iulie 2006, prevede că oricine face propaganda unei organizații teroriste va fi condamnat la o pedeapsă de închisoare de la un an la cinci ani. (...) Dispozițiile privind eligibilitatea la art. 67 din Constituție prevăd Cetățenii au dreptul de a alege, de a fi aleși, să se angajeze în activități politice în mod independent sau în cadrul unui partid politic și să participe la referendumuri în conformitate cu normele prevăzute de lege.... Consiliul electoral superior stabilește măsurile care trebuie luate pentru a garanta siguranța operațiunilor de numărare și de jupuire a scrutinului în timpul exercitării dreptului de vot în instituțiile penitenciare și în casele de judecată, iar aceste operațiuni se desfășoară în fața judecătorului competent, care își asumă conducerea și controlul asupra acestora. (...) La art. 76 alineatul (2) din Constituție dispune Nu pot fi aleși deputați persoane care nu sunt cel puțin absolvente de învățământul primar, persoane interzise, persoane care nu și-au îndeplinit în mod corespunzător serviciul militar, persoane care sunt excluse din serviciul public, persoane care au fost condamnate la o pedeapsă cu închisoarea sau rechiziționarea unei durate totale de un an sau mai puțin, cu excepția cazului în care există o situație de imprudență, și persoane care au fost condamnate pentru un delict infam, cum ar fi deturnarea de fonduri, peculat, concusiune, corupție, furt, escrocherie, fals, abuz de încredere și bancă frauduloasă, sau pentru contrabandă, corupție în licitații și vânzări oficiale, dezvăluirea secretelor de stat, participarea la acțiuni teroriste sau provocare sau incitare criminală la astfel de acțiuni, chiar dacă au beneficiat de o amnistie. La art. 79 din Constituție se citește după cum urmează în părțile sale relevante în speță Alegerile se desfășoară sub administrația generală și controlul organelor judiciare. Consiliul electoral superior are responsabilitatea de a face și de a face de la început până la sfârșitul alegerilor toate operațiunile legate de desfășurarea cu regularitate și onestitate a alegerilor, de a da în judecată în timpul și după alegeri toate neregulile, plângerile și contestațiile privind alegerile și de a se pronunța definitiv în locul lor, precum și de a aproba procesele-verbale ale alegerilor ale membrilor Marii Camere Naționale a Turciei. Nu se poate face recurs împotriva deciziilor Consiliului electoral superior în fața niciunei alte instanțe. (...) Consiliul electoral superior este format din șapte membri titulari și patru membri supleanți. Șase dintre ei sunt aleși de Adunarea generală a Curții de Casație și cinci de Adunarea Generală a Consiliului de Stat printre propriii lor membri la vot secret și cu majoritatea absolută a numărului total al membrilor lor. Acești membri ai Consiliului electoral superior desemnează printre ei un președinte și un vicepreședinte la vot secret și cu majoritate absolută. (...) La art. 53 din Codul penal se prevede (1) Orice persoană condamnată la închisoare pentru o crimă pe care a comis-o intenționat este decăzută, precum consecința unei astfel de condamnări, (...) a dreptului său de a fi eligibilă și a altor drepturi civile. (...) (2) Ea nu poate exercita aceste drepturi până la executarea în întregime a pedepsei la care a fost condamnată. (...) La art. 11 din Legea nr. 2839 privind alegerea deputaților în Parlamentul European definește după cum urmează capacitatea electorală și criteriile de ineligibilitate pentru funcțiile de deputați în Parlamentul European Persoane care nu sunt eligibile pentru funcția de deputat Persoanele menționate mai jos nu pot fi alese în sarcina deputaților în Parlamentul European persoanele care nu dețin o diplomă de școală primară persoanele interzise persoanele care nu au efectuat serviciul militar la care erau ținute persoanele interzise de funcția publică persoanele care, cu excepția celor care au fost condamnate la o pedeapsă de un an de închisoare sau la o pedeapsă cu închisoarea severă, indiferent cât de lungă ar fi durata, chiar dacă au beneficiat de o amnistie (...) persoanele condamnate pentru comiterea sau incitarea publică la comiterea unei infracțiuni care face obiectul primei părți a celei de-a doua cărți a Codului penal persoanele condamnate pentru activități teroriste (...) Dispozițiile privind cazierul judiciar L 5252 din 25 mai 2005 privind cazierul judiciar (publicată în Jurnalul Oficial la 1 iunie 2005), care definește cazurile de decădere a cazierului judiciar, dispune de informațiile înscrise în cazierul judiciar (...) și înscrise în registrele arhivelor în următoarele cazuri de executare a pedepsei sau a măsurii preventive abandonarea plângerii sau a căinței care elimină toate consecințele condamnării penale prescripția pedepsei generale (...) GRIEFS invocând art. 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de ceea ce a fost condamnat, în temeiul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713, ca urmare a unui interviu dat la 23 octombrie 2007 unei agenții de presă cu privire la soluționarea problemei kurde Invocând art. 14 din convenție, recurentul a declarat că a fost condamnat la infracțiune din cauza originii sale etnice kurde și pentru că și-a exprimat opiniile cu privire la problema kurde Invoquour la art. 3 din Protocolul nr [A1] reclamantul explică faptul că, în timpul alegerilor parlamentare din 12 iunie 2011, a fost ales deputat în măsura în care a primit 77 709 de voturi. Comitetul susține că anularea alegerii sale în calitate de membru al parlamentului național de către Consiliul electoral superior reprezintă o încălcare a substanței dreptului său de a candida la alegeri libere și precizează că alegătorii care au votat pentru el au rămas fără reprezentant în parlamentul național. În această privință, se referă la argumentația sa dezvoltată în memoriul în apărare prezentat la 22 și 23 În iunie 2011, în fața Consiliului electoral superior, acesta susține că condamnarea sa la închisoare pentru o pedeapsă cu închisoarea de un an și opt luni a fost dedusă din durata condamnării sale în închisoare din cauza condamnării sale penale anterioare, astfel încât această nouă condamnare să fi fost executată în conformitate cu art. 53 alineatul (1) litera (b) și cu art. 2 din Codul penal. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10, din cauza condamnării sale la penalitate de către a 11-a instanță de asediu special din Ankara ( Faruk Temel c. Turcia, nr 16853/05, § 64, 1 februarie 2011) La ce dată a luat cunoștință reclamantul de hotărârea Curții de Casație din 22 martie 2011, în măsura în care hotărârile Curții de Casație a Penalității nu sunt notificate părților A existat lipsă de cunoaștere a dreptului reclamantului de a candida la alegeri libere care să asigure libera exprimare a opiniei publice cu privire la alegerea corpului legislativ, din cauza anulării alegerii sale la alegerile parlamentare din 12 iunie 2011, în calitate de candidat independent, în sensul articolului 3 din Protocolul nr. A fost reclamantul victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin convenție, a unei discriminări pe motive de origine etnică, contrar articolului 14 din Convenția adoptată singur sau combinat cu art. 3 din Protocolul nr [A1] ITMARKFactsComplaintsEnd PLEASE DO NOT REMOVE
Communiquée le 13 novembre 2014
Requête n
o
53915/11
Mehmet Hatip DİCLE
contre la Turquie
introduite le 11 août 2011
Le requérant, M. Mehmet Hatip Dicle, est un ressortissant turc né en 1955 et résidant à Diyarbakır. Il est représenté devant la Cour par M
e
L.
Kanat, avocat à Ankara.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Les faits à l’origine des requêtes n
os
29900/96, 29901/96, 29902/96 et 29903/96
Député à la Grande Assemblée nationale de Turquie et membre du parti politique DEP, dissous par la Cour constitutionnelle, M. Hatip Dicle fut arrêté le 2 mars 1994.
Le 8 décembre 1994, il fut condamné par la cour de sûreté de l’État d’Ankara à une peine d’emprisonnement de quinze ans pour appartenance à une organisation illégale.
Par un arrêt du 26 octobre 1995, la Cour de cassation confirma cet arrêt.
Le 17 juillet 2001, saisie par quatre requérants dont M. Hatip Dicle, la Cour européenne des droits de l’homme conclut dans l’arrêt
Sadak et autres c.
Turquie
, (n
os
29900/96, 29901/96, 29902/96 et 29903/96, CEDH
2001
‑
VIII), à la violation de l’article 6 § 1 à raison du manque d’indépendance et d’impartialité de la cour de sûreté de l’État, ainsi qu’à la violation de l’article 6 § 3 a), b) et d) de la Convention, combiné avec son paragraphe 1, à raison du fait que les requérants n’avaient pas été informés en temps utile de la requalification des accusations portées contre eux et qu’ils n’avaient pas eu la possibilité d’interroger et de faire interroger les témoins à charge.
2.
Les faits à l’origine de la présente requête
a)
L’action pénale engagée contre le requérant
Par un acte d’accusation du 31 mars 2008, sur le fondement de l’article 7 § 2 de la loi n
o
3713, le procureur de la République d’Ankara engagea une action pénale contre le requérant pour avoir fait, le 24 octobre 2007, la propagande de l’organisation terroriste du PKK par voie de presse.
Selon le requérant, il a donné un entretien le 23 octobre 2007 à une agence de presse au sujet de la résolution du «
problème kurde
».
Par un arrêt du 18 février 2009, sur le fondement de l’article 7 § 2 de la loi n
o
3713, la 11
ème
cour d’assises spéciale d’Ankara condamna le requérant à une peine d’emprisonnement d’un an et huit mois.
Par un arrêt du 22 mars 2011, la Cour de cassation confirma l’arrêt du 18
février 2009. Cet arrêt fut versé au greffe du tribunal de première instance le 14 avril 2011.
Le 15 avril 2011, le requérant forma un recours en rectification de l’arrêt de la Cour de cassation du 22 mars 2011.
Le 11 mai 2011, le procureur général près la Cour de cassation rejeta le recours du requérant.
b)
La demande du requérant visant à sa présentation aux élections législatives du 12 juin 2011
i.
L’élection du requérant en tant que parlementaire
Le 11 avril 2011, le requérant déposa sa candidature, en tant que candidat indépendant, pour les élections législatives du 12 juin 2011 au Conseil électoral de Diyarbakır.
Le 29 avril 2011, la candidature du requérant pour les élections législatives du 12 juin 2011 fut acceptée et les bulletins de vote à son nom furent imprimés en sa qualité de candidat indépendant dans la circonscription de Diyarbakır.
Le 9 juin 2011, le procureur de la République d’Ankara informa le Conseil électoral supérieur que la condamnation du requérant à une peine d’emprisonnement d’un an et huit mois était passé en force de chose jugée le 22 mars 2011. Le 3 juin 2011, l’arrêt passé en force de chose jugé avait été transmis au bureau de l’exécution du procureur de la République d’Ankara et l’arrêt avait été mis à exécution le même jour.
Le 12 juin 2011, le requérant fut élu à la Grande assemblée nationale de Turquie avec 77
709 voix.
Le 17 juin 2011, le requérant reçu un récépissé selon lequel il avait été élu, en sa qualité de candidat indépendant, à la Grande assemblée nationale de Turquie.
ii.
L’annulation de l’élection du requérant en tant que parlementaire
Le 10 juin 2011, en se référant aux articles 11 et 130 de la loi n
o
298 et
39 de la loi n
o
2839, le Conseil électoral supérieur demanda au requérant de présenter sa défense au sujet de sa condamnation du 22 mars 2011.
Le 14 juin 2011, le requérant présenta son mémoire en défense.
Par une décision du 21 juin 2011, sur le fondement de l’article 130 § 4 de la loi n
o
298 et 39 § 4 de la loi n
o
2839, le Conseil électoral supérieur annula l’élection du requérant en tant que parlementaire en sa qualité de candidat indépendant dans la circonscription de Diyarbakır. Sur le fondement des articles 34 et 35 de la loi n
o
2839, il désigna le candidat suivant en lice comme élu en tant que parlementaire à la place du requérant. Il envoya une copie de cette décision au Conseil électoral de Diyarbakır pour son exécution ainsi qu’au requérant et à ses représentants. Une copie de cette décision fut également envoyée à la présidence de la Grande assemblée nationale de Turquie. Cette décision fut également publiée au Journal officiel.
Les 22 et 23 juin 2011, le requérant contesta la décision du Conseil électoral supérieur du 21 juin 2011. Il fit notamment valoir que dans la mesure où il avait été élu comme candidat indépendant, la Grande assemblée nationale était compétente pour statuer sur sa déchéance en tant que parlementaire. Il précisa en outre que le 11 avril 2011, date à laquelle il avait présenté sa candidature aux élections législatives, l’arrêt de la Cour de cassation n’était pas passé en force de chose jugée. En effet, il ressort des données informatiques que cet arrêt est passé en force de chose jugée le 14
avril 2011 et non pas le 22 mars 2011.
Le 23 juin 2011, le Conseil électoral supérieur confirma sa décision du 21
juin 2011.
À une date non précisée, le Conseil électoral supérieur désigna comme élu le candidat en lice suivant – un membre de l’AKP (le «
Parti de la justice et du développement
», parti actuellement au pouvoir) – à la place du requérant.
iii.
L’action en annulation devant la Cour constitutionnelle
Le 27 juin 2011, le requérant introduit une action devant la Cour constitutionnelle en demandant l’annulation de la décision du Conseil électoral supérieur du 23 juin 2011. Il demanda également que la Cour constitutionnelle déclare que la Grande assemblée nationale de Turquie était compétente pour se prononcer sur la validité de l’élection d’un candidat élu à la suite des résultats définitifs des élections législatives, que l’élection du candidat suivant qui avait été déclaré élu à sa place soit annulé et que soit ordonné le sursis à exécution de la décision du Conseil électoral de Diyarbakır rendu en ce sens.
Par un arrêt du 7 juillet 2011, sur le fondement de l’article 79 de la Constitution, la Cour constitutionnelle se déclara incompétente pour annuler la décision du Conseil électoral supérieur du 23 juin 2011 dans la mesure où il n’existait pas de recours pour contester ses décisions.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
1.
Loi n
o
3713 relative à la lutte contre le terrorisme
L’article 7 § 2 de l’ancienne loi n
o
3713 relative à la lutte contre le terrorisme, entrée en vigueur le 12 avril 1991, prévoyait
:
«
Quiconque apporte une assistance aux organisations mentionnées [à l’alinéa ci
‑
dessus] et fait leur propagande sera condamné à une peine d’emprisonnement d’un à cinq ans ainsi qu’à une peine d’amende lourde de cinquante millions à cent millions de livres (...)
»
La première phrase de l’article 7 § 2 de la nouvelle loi n
o
3713 relative à la lutte contre le terrorisme, entrée en vigueur le 18 juillet 2006, prévoit
:
«
Quiconque fait la propagande d’une organisation terroriste sera condamné à une peine d’emprisonnement d’un à cinq ans. (...)
»
2.
Les dispositions relatives à l’éligibilité
L’article 67 de la Constitution prévoit
:
«
Les citoyens ont le droit d’élire, d’être élus, de se livrer à des activités politiques de manière indépendante ou au sein d’un parti politique et de participer aux référendums conformément aux règles prévues par la loi.
(...)
Le Conseil électoral supérieur détermine les mesures qui doivent être prises pour garantir la sécurité des opérations de comptage et de dépouillement du scrutin à l’occasion de l’exercice du droit de vote dans les établissements pénitentiaires et maisons d’arrêt, et ces opérations se déroulent devant le juge compétent, qui en assume la direction et le contrôle.
(...)
»
L’article 76 § 2 de la Constitution dispose
:
«
Ne peuvent être élues députés les personnes qui ne sont pas au moins diplômées de l’enseignement primaire, les personnes interdites, celles qui n’ont pas dûment accompli leur service militaire, celles qui sont exclues du service public, celles qui ont été condamnées à une peine de prison ou de réclusion d’une durée totale d’un an ou plus excepté s’il s’agit d’un délit d’imprudence, et celles qui ont été condamnées pour un délit infamant tel que détournement de fonds, péculat, concussion, corruption, vol, escroquerie, faux, abus de confiance et banqueroute frauduleuse, ou pour contrebande, corruption dans les adjudications et achats et ventes officiels, divulgation de secrets d’État, participation à des actions terroristes ou provocation ou incitation criminelles à de telles actions, même si elles ont bénéficié d’une amnistie.
»
L’article 79 de la Constitution se lit comme suit en ses parties pertinentes en l’espèce
:
«
1.
Les élections se déroulent sous l’administration générale et le contrôle des organes judiciaires.
2.
Il appartient au Conseil électoral supérieur de faire et de faire faire du commencement à la fin des élections toutes les opérations se rapportant à la tenue régulière et à l’honnêteté des élections, d’examiner pendant et après les élections toutes les irrégularités, plaintes et contestations au sujet des élections et de statuer définitivement à leur endroit ainsi que d’approuver les procès-verbaux d’élection des membres de la Grande Assemblée nationale de Turquie. Il ne peut être fait appel contre les décisions du Conseil électoral supérieur devant aucune autre instance.
(...)
4.
Le Conseil électoral supérieur se compose de sept membres titulaires et de quatre membres suppléants. Six d’entre eux sont élus par l’Assemblée générale de la Cour de cassation et cinq par l’Assemblée générale du Conseil d’État parmi leurs propres membres au scrutin secret, et à la majorité absolue du nombre total de leurs membres. Ces membres du Conseil électoral supérieur désignent parmi eux un président et un vice-président au scrutin secret et à la majorité absolue. (...)
»
L’article 53 du code pénal stipule
:
«
(1)
Toute personne, condamnée à une peine d’emprisonnement pour un délit qu’elle a commis volontairement, est déchue, comme la conséquence d’une telle condamnation, (...)
b)
de son droit d’être éligible et de ses autres droits civiques. (...)
(2)
Elle ne peut exercer ces droits jusqu’à l’exécution de l’intégralité de la peine à laquelle elle a été condamnée. (...)
»
L’article 11 de la loi n
o
2839 sur l’élection des députés définit comme suit la capacité électorale et les critères d’inéligibilité aux fonctions de député
:
Personnes non éligibles à la charge de député
«
Les personnes mentionnées ci-dessous ne peuvent être élues à la charge de député
:
a)
les personnes non titulaires du diplôme de l’école primaire
;
b)
les personnes interdites
;
c)
les personnes qui n’ont pas effectué le service militaire auquel elles étaient tenues
;
d)
les personnes interdites de fonction publique
;
e)
les personnes qui, hormis pour délit d’imprudence, ont été condamnées à une peine d’un an d’emprisonnement ou à une lourde peine d’emprisonnement quelle qu’en soit la durée
;
f)
même si elles ont bénéficié d’une amnistie
:
(...)
2.
les personnes qui ont été condamnées pour avoir commis ou avoir publiquement incité à commettre une infraction visée par la première partie du deuxième livre du code pénal
;
3.
les personnes qui ont été condamnées pour des activités terroristes
;
(...)
»
3.
Les dispositions relatives au casier judiciaire
L’article 9 de la loi n
o
5352 du 25 mai 2005 relative au casier judiciaire (publiée au Journal officiel le 1
er
juin 2005), qui définit les cas d’effacement du casier judiciaire, dispose
:
«
1.
Les informations inscrites au casier judiciaire sont effacées (...) et inscrites dans les registres des archives dans les cas suivants
:
a)
exécution de la peine ou de la mesure préventive
;
b)
abandon de la plainte ou repentir qui effacent toutes les conséquences de la condamnation pénale
;
c)
prescription de la peine
;
d)
amnistie générale
;
(...)
»
Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de ce qu’il a été condamné, sur le fondement de l’article 7 § 2 de la loi n
o
3713, à la suite d’un entretien donné le 23 octobre 2007 à une agence de presse au sujet de la résolution du «
problème kurde
». Il n’avait pas fait de déclaration faisant appel à la violence, à la haine ou bien pouvant inciter à la commission d’infraction. Il allègue que sa condamnation constitue une méconnaissance de son droit à la liberté d’expression.
Invoquant l’article 14 de la Convention, le requérant allègue qu’il a été condamné au pénal en raison de son origine ethnique kurde et pour avoir exprimé ses idées au sujet du «
problème kurde
».
Invoquant l’article 3 du Protocole n
o
1,
[A1]
le requérant explique que lors des élections législatives du 12 juin 2011 il a été élu député dans la mesure où il a recueilli 77
709 voix. Il soutient que l’annulation de son élection en tant que membre du parlement national par le Conseil électoral supérieur constitue une atteinte à la substance de son droit de se porter candidat à des élections libres. Il précise que les électeurs qui ont voté pour lui sont restés sans représentant au parlement national. À cet égard, il se réfère à son argumentation développé dans son mémoire en défense présenté les 22 et 23
juin 2011 devant le Conseil électoral supérieur. Par ailleurs, il fait valoir que sa condamnation à une peine d’emprisonnement d’un an et huit mois a été déduite de la durée de sa condamnation passée en prison en raison de sa précédente condamnation pénale de sorte que cette nouvelle condamnation avait bien été exécutée, conformément à l’article 53 §§ 1 b) et 2 du code pénal.
1.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10, en raison de sa condamnation au pénal par la 11
ème
cour d’assises spéciale d’Ankara (
Faruk Temel c. Turquie
, n
o
16853/05, § 64, 1
er
février 2011)
?
2.
À quelle date le requérant a-t-il eu connaissance de l’arrêt de la Cour de cassation du 22 mars 2011 dans la mesure où les arrêts de la Cour de cassation au pénal ne sont pas notifiés aux parties
?
3.
Y a-t-il eu méconnaissance du droit du requérant de se porter candidat à des élections libres assurant la libre expression de l’opinion du peuple sur le choix du corps législatif, en raison de l’annulation de son élection lors des élections législatives du 12 juin 2011, en sa qualité de candidat indépendant, au sens de l’article 3 du Protocole n
o
1
?
4.
Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur son origine ethnique, contraire à l’article 14 de la Convention pris seul ou combiné avec l’article
3 du Protocole n
o
1
?
[A1]
ITMARKFactsComplaintsEnd