CtEDO 15.10.2013 AI

AFFAIRE MEHMET HATİP DİCLE c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Générale} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MEHMET HATİP DİCLE c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA

CAUZA

MEHMET HATİP DİCLE c. TURCIA

(Plângere nr. 9858/04)

15 octombrie 2013

15/01/2014

Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă unor corecturi de formă.

În cauza Mehmet Hatip Dicle c. Turcia,

Introducere: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), funcționând în formă de cameră compusă din:

Guido Raimondi,

președinte,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

judecători,

și din Stanley Naismith,

grefier de secțiune,

După ce a deliberat în ședință de cameră la 24 septembrie 2013,

Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această dată:

I.

Pasajele relevante din articolul litigios se citeau în felul următor:

"În aceste zile, Dersim este din nou în ordine cu o nouă politică specială de război(...) De data aceasta, metoda este și mai viclenie. Se vrea ca tinerii din Dersim să cadă în capcana herovinei. Și se plănuiește să se întunece viitorul Dersimului (...)

La prima vedere, se poate întreba cum pot pătrunde stupefacientele într-un oraș unde sunt aproape un polițist sau un militar la fiecare locuitor, unde această forță de 70 000 de persoane exercită o vigilență de fiecare moment (...) Dar toți cei care știu că mașina de război se ocupă și de comerciul cu stupefaciente, toți cei care sunt conștienți de marele pericol pe care îl reprezintă stupefacientele pentru societate și toți cei care cunosc această mașină, precum și scopurile, politicile și practicile acesteia, știu, de asemenea, foarte bine de cine și cu ce scop este introdusă heroina la Dersim.

(...) forțele statului, din răzbunare, au incendiat satele pe rând. Sătenii au fost urcați de pe pământul lor (...) Ei au fost victime ale unei migrații forțate. Presiunile, închisoarea, tortura, crimele pe vinovați sunt cunoscute și au intrat în viața lor (...) Scopul lor este să depopuleze această regiune(...)

Bineînțeles, ostilitatea lor nu era doar îndreptată împotriva poporului kurd alevi. Au fost ostili și la geografia Dersimului(...) Au bombardat munții, piatra sa. Au ars frumoasele văi numite "parc național". Au ars pădurile. Au folosit arme biologice împotriva ierbei și a copacilor. Tăind legătura dintre centrul regiunilor și departamente, au distrus libertatea de călătorie (...)

(...) Potrivit statisticilor din 1995 ale DIE [Institutul de Statistici de Stat], din punct de vedere economic, Dersim este departamentul care regresează cel mai mult (...) Potrivit datelor DIE, populația din Dersim, care era de 104 000 de persoane anul trecut, va scădea la 78 000 în 2000. Potrivit hărții economice din 1996 (...) investițiile la Dersim (...) pentru cheltuielile de personal și pentru apărare se ridicau la 7 trilioane de lire turce.

Scopul lor, distruge definitiv Dersimul. După cum se știe, în această lungă perioadă, mai multe războaie au fost duse la Dersim, dar niciuna dintre aceste războaie nu a fost cu adevărat un succes (...) Până la începutul secolului al XIX-lea, când alte provincii kurde aveau statut de autonomie, Dersim trăia în mod independent (...) În 1937, în urma atacurilor începute pe ordinul lui Mustafa Kemal și care au durat aproape doi ani, Dersim a suferit un adevărat genocid și mai mult de zece mii de kurzi, printre care liderul rezistenței Seyid Rıza, au fost omorâți. La fel ca și astazi, satele au fost incendiate și Dersim a fost lăsat în ruine.

Nici măcar numele său nu a fost tolerat. Numele Dersim a fost schimbat în Tunceli. Apoi a început perioada "masacrului alb" (...) Copiii kurzi au fost smulși din familia lor și asimilați în internate ale școlilor regionale. Au fost despărțiți de rădăcinile și identitatea lor. (...) În acea epocă în care luptele pentru independență erau atât de intense, nu explică, oare, faptul că acești oameni condiționați de kemalismul erau sub ordinele mașinii de război scopurile politicii de "turczifiere" urmată la Dersim?

Cel mai tragic este poate faptul că poporul alevi kurd, ale cărui intelectuali au fost victime ale unui genocid în 1937 pe ordinul lui Mustafa Kemal, și care ieri încă erau arși vii la Sivas, nu și-a încă respins din spirit reziduurile kemalismului (...) Cu toate acestea, păstrăm nădejdea.

Ne dorim ca acest poziționament să fie pus capăt (...) Să se aprinză din nou flacăra răzbunării marelui intelectual rezistent Nuri Dersim, (...) și ca apelurile la rezistență ale florilor din pădurile Dersimului să găsească în sfârșit răspunsul meritat(...)

În ciuda acestei dorințe și a acestor realități (...) față de atacurile (...) din care Dersim este ținta din începutul anului și la practicile care constau în a face tinerii să cadă în capcana herovinei, nu se poate spune că răspunsul instancelelor democratice să fie suficient. Deci trebuie crescută sensibilitatea. Trebuie să se facă poporul din Dersim care rezistă să simtă că nu este singur (...) Trebuie să se organizeze campanii de publicitate [denunțând] la scară națională și internațională practicile de opresiune. Față de campaniile de la Dersim și la mașina de război al cărei scop este distrugerea (...) trebuie ca și noi să desfășurăm campanii de pace și libertate bazate pe solidaritate (...)

"

În motivele sale, curtea de securitate de stat a enunțat în special:

"Inculpatul s-a reclamat mereu de libertatea de exprimare (...) Or, libertatea de exprimare și gândire comportă datorii și responsabilități. Libertatea de exprimare nu este un drept absolut. Într-o societate democratică, o luptă implacabilă împotriva terorismului este foarte importantă (...) După cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele sale Zana, "când, într-o asemenea societate, violența folosită în scopuri politice reprezintă o amenințare permanentă la viața și securitatea populației și când susținătorii acestei violențe și exprimă sprijinul [pentru aceasta] prin mass-media, este imperativ să se asigure un echilibru corect între dreptul la libertatea de exprimare și dreptul legitim al colectivității de a se proteja împotriva acțiunilor grupurilor armate al căror scop declarat sau ascuns este răsturnarea regimului democratic garant al drepturilor omului (...)

". În lumina acestei explicații, la examinarea scrisului în cauză (...) se arată că sub pretextul libertății de exprimare și gândurilor este comis crima de incitare a poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe rasă, religie și regiune, cu caracter care ar putea reprezenta pericol pentru ordine (...)

"

II.

I.

Curtea consideră că acest motiv trebuie examinat sub unghiul art. 10 din Convenție, redactat după cum urmează în pasajele sale relevante în acest caz:

"1. Toată lumea are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ingerință din partea autorităților publice (...)

"

A.

Privind admisibilitatea

B.

Pe fond

II.

III.

"

A.

Prejudiciu

B.

Cheltuieli și taxe

C.

Dobânzi penalizatoare

a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va fi devenit definitivă conform art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, convertite în lire turce, la cursul aplicabil la data regularizării:

i) 3 500 EUR (trei mii cinci sute euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată ca impozit, pentru prejudiciul moral;

ii) 1 000 EUR (o mie de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată ca impozit de către reclamant, pentru cheltuieli și taxe;

b) că, din expirarea termenului sus-menționat și până la versare, aceste sume vor fi majorate cu dobândă simplă la o rată egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 octombrie 2013, în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Grefier

Președinte

[1]

La 1 ianuarie 2005, lira turcă (TRY), care înlocuiește lira turcă veche (TRL), a intrat în vigoare. 1 TRY valorează un milion TRL.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-07-16
0,96
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (Requête n o 1544/07) ARRÊT STRASBOURG 16 juillet 2013 DÉFINITIF 16/10/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de for
CtEDO 2013-04-09
0,95
AFFAIRE DAĞABAKAN ET YILDIRIM c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DAĞABAKAN ET YILDIRIM c. TURQUIE (Requête n o 20562/07) ARRÊT STRASBOURG 9 avril 2013 DÉFINITIF 09/07/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2012-11-20
0,95
AFFAIRE BELEK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK c. TURQUIE (Requêtes n os 36827/06, 36828/06 et 36829/06) ARRÊT STRASBOURG 20 novembre 2012 DÉFINITIF 20/02/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2014-06-17
0,95
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 28516/08) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2014-06-17
0,95
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 4323/09) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
Sursă