Comunicat la 17 noiembrie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 25632/13 Caiaatay BAYDAR împotriva Turciei introdusă la 1 aprilie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl CAA.ASTAY Baydar, este un resortisant turc născut în 1983 și rezident în Kocaeli. El este reprezentat în fața Curții de către domnul B. Șahin, avocat în Kocaeli. Reclamantul este un obiector de conștiență. El precizează că subordonarea la ierarhia militară, precum și portul de uniformitate și arme îi afectează personalitatea, libertatea de gândire și convingerile. Circumstanțele din această cauză Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2003, reclamantul a fost chemat sub steag. În aprilie 2004, reclamantul a solicitat câteva zile de concediu din motive de sănătate. Reclamantului i s-au acordat zile de concediu până la 13 aprilie 2004. Până în 2009, reclamantul nu s-a întors niciodată la regimentul său. La o dată nespecificată în 2009, el s-a dus la biroul de recrutare din Sakarya. Prin eroare administrativă, el a fost informat că nu a avut nici o problemă în ceea ce privește datoria sa de serviciu militar. În 2011, un mandat de arestare a fost emis împotriva sa. În aceeași zi, a fost dus în fața procurorului general din Gölcük și a fost dus la regimentul din Denizli pentru a-și acoperi restul serviciului militar. La o dată nespecificată, a fost internat la spitalul militar din Denizli și a dezertat din nou. La 18 august 2011, o anchetă penală a fost pronunțată împotriva reclamantului prin actul de acuzare al procurorului militar al Tribunalului pentru comanda forțelor de pace turce din Ciprul de Nord. Tribunalul Militar l-a condamnat pe reclamant la 10 luni de închisoare pentru încălcarea articolului 66/1-b din Codul militar penal, care dispunea de încălcarea perioadei concediilor acordate soldaților. Tribunalul a decis să suspende pronunțarea hotărârii. Această decizie a devenit definitivă la 31 decembrie 2011. Reclamantul nu a fost niciodată pus în închisoare pentru executarea acestei hotărâri. Mai târziu, procurorul militar a solicitat revizuirea hotărârii și Tribunalul a acceptat această cerere pentru a lua în considerare dacă suspendarea la pronunțarea hotărârii este adecvată în cazul reclamantului sau dacă este mai bine să se aleagă una dintre celelalte metode alternative la închisoare pentru executarea hotărârii împotriva reclamantului. La 26 martie 2014, reclamantul a fost condamnat la 10 luni de închisoare, iar tribunalul a decis suspendarea hotărârii. Dreptul și practica internă relevantă 11. Pentru dreptul și practica internă relevante, a se vedea Hotărârea Ülke c. 39437/98, §§ 42-47, 24 ianuarie 2006). GRIFS 12. Reclamantul susține că urmărirea penală și condamnările la care a fost supus cu privire la refuzul său de a-și îndeplini serviciul militar din cauza convingerilor sale constituie o încălcare a articolului 9 din convenție. 13. Acesta precizează că este în mod constant sub amenințarea de a fi executat sentința de încuviințare a sentinței de închisoare pe care o are nu și-a îndeplinit serviciul militar și, prin urmare, este vorba despre o încălcare continuă. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE LA PĂRȚI Este că reclamantul a invocat în fața autorităților naționale că este obiector de conștiință A existat lipsă de conștiință sau de religie a reclamantului, în sensul art. 9 din Convenție Urmărirea și condamnarea fără sfârșit împotriva sa din cauza refuzului său de a-și îndeplini serviciul militar constituie un tratament inuman sau degradant, în sensul art. 3 din Convenție Părțile sunt invitate să prezinte faptele relevante ale cauzei într-un mod sintetic, să informeze Curtea cu privire la orice dezvoltare legată de aceste cauze și să furnizeze, după caz, toate documentele relevante referitoare la acestea.
Communiquée le 17 novembre 2014
Requête n
o
25632/13
Çağatay BAYDAR
contre la Turquie
introduite le 1er avril 2013
1.
Le requérant, M. Çağatay Baydar, est un ressortissant turc né en 1983 et résidant à Kocaeli. Il est représenté devant la Cour par M
e
2.
Le requérant est un «
objecteur de conscience
». Il précise que la subordination à la hiérarchie militaire ainsi que le port de l’uniforme et des armes portent atteinte à sa personnalité, à sa liberté de pensée et à ses convictions.
A.
Les circonstances de l’espèce
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
4.
En 2003, le requérant fut appelé sous les drapeaux. Le 1
er
décembre 2003, il se présenta au commandement de l’armée de terre pour effectuer son service militaire. En avril 2004, le requérant sollicita quelques jours de congés pour des raisons de santé. Le requérant se vit accorder des jours de congés jusqu’au 13 avril 2004. Par contre, le requérant ne revint pas à son régiment et déserta.
5.
Jusqu’en 2009, le requérant ne rentra jamais à son régiment. À une date non spécifiée en 2009, il se rendit au bureau de recrutement de Sakarya. Par une erreur administrative, on lui fit savoir qu’il n’avait aucun problème en ce qui concerne son devoir de service militaire.
6.
En 2011, un mandat d’arrêt fut délivré à son encontre. Le 16
août 2011, il fut arrêté par les forces de l’ordre. Le même jour, il fut conduit devant le procureur de Gölcük et il fut emmené au régiment de Denizli pour qu’il accomplisse le reste de son service militaire. À une date non spécifiée, il fut opéré dans l’hôpital militaire de Denizli et il déserta de nouveau.
7.
Le 18 août 2011, une enquête pénale fut diligentée à l’encontre du requérant par l’acte d’accusation du procureur militaire du tribunal du commandement des forces de paix turque du Chypre du nord. Le tribunal militaire condamna le requérant à dix mois d’emprisonnement pour la violation de l’article 66/1-b du Code militaire pénale qui dispose la violation de la période des congés accordés aux soldats. Le tribunal décida de surseoir au prononcé du jugement. Cette décision devint définitive le 31
décembre 2011. Le requérant n’a jamais été mis en prison pour l’exécution de ce jugement.
8.
Plus tard, le procureur militaire demanda la révision de l’arrêt et le tribunal accepta cette demande pour considérer si le sursis au prononcé du jugement est approprié au cas du requérant ou s’il vaut mieux choisir une des autre méthodes alternatives à l’emprisonnement pour l’exécution du jugement à l’encontre du requérant.
9.
Le tribunal entendit le requérant le 27 janvier 2014 qui déclara qu’il préfèrerait le sursis au prononcé de jugement s’il serait condamné.
10.
Le 26 mars 2014, le requérant fut condamné à dix mois d’emprisonnement et le tribunal décida de surseoir au prononcé du jugement.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
11.
Pour le droit et pratique internes pertinents, voir l’arrêt
Ülke c.
Turquie
(n
o
39437/98, §§ 42-47, 24 janvier 2006).
12.
Le requérant fait valoir que les poursuites pénales ainsi que les condamnations dont il a fait l’objet concernant son refus d’effectuer son service militaire en raison de ses convictions constituent une violation de l’article 9 de la Convention.
13.
Il précise qu’il est sans cesse sous menace de se voir exécuter le jugement d’emprisonnement puisqu’il n’a pas accompli son service militaire et qu’il s’agit donc d’une violation continue.
1.
Est-ce que le requérant a invoqué devant les autorités nationales qu’il est objecteur de conscience
?
2.
Y a-t-il eu méconnaissance de la liberté de conscience ou de religion du requérant, au sens de l’article 9 de la Convention
?
3.
Les poursuites et les condamnations sans fin à son encontre en raison de son refus d’effectuer son service militaire constituent-ils un traitement inhumain ou dégradant, au sens de l’article 3 de la Convention
?
4.
Les parties sont invitées à présenter les faits pertinents de la cause d’une manière synthétique, à informer la Cour de tout développement relatif à ces affaires, et à fournir, le cas échéant, tous les documents pertinents y relatifs.