AFFAIRE BEKTAS c. TURQUIE

SECȚIUNEA A PATRA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL BEKTAȘ c. TURCIA (solicitarea nr. 4100/98) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 23 septembrie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bektaș c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dl Türmen Fischbach Casadevell Maruste Garlicki Fura-Sandström, judecători și grefier de secțiune după ce a deliberat în camera de consiliu la 2 septembrie 2003, se retrage la hotărâre că aici, adoptat la această dată proceduralA la data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 4100/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, Cafer Tayyyar Bektaș ( La 26 martie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de domnul K. Genç, avocat la Ankara. Guvernul turc ( În special, reclamantul susținea că a fost victima unei încălcări a articolului 5 alineatul (3) din Convenție, dat fiind că nu a fost în mod direct La 4 iulie 2000, Curtea (prima secțiune) a decis să comunice cauza formulată de art. 5 alin. (3) din Convenție guvernului și a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alin. (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Prin scrisoarea din 17 septembrie 2002, Curtea a informat părțile că aceasta se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (3) din convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la temeinicia cauzei. La 26 aprilie și, respectiv, 22 mai 2003, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. Reclamantul, Cafer Tayyar Bektaș, este un cetățean turc, născut în 1976. La momentul faptei, el a fost student și a locuit în Ankara. 10. 23 septembrie 1997, în jurul orei 16:00, trei persoane dintre care Bektaș au fost arestați la Tokat de către polițiști, la ora 18:00 au fost arestați la sediul Comandamentului Poliției. Din cauza materialelor suspecte găsite asupra lor, erau suspecți cu activități teroriste. De fapt, deja condamnați pentru o infracțiune comparabilă și căutată de poliție, reclamantul purta acte false asupra lui 11. La cererea comandantului poliției, procurorul general al Republicii Tokat a autorizat prelungirea cu trei zile a custodiei reclamantului până la 27 septembrie 1997, ora 18.12. La această ultimă dată, procurorul a solicitat o a doua prelungire cu trei zile; procurorul a transmis această cerere judecătorului unic al Tribunalului de Pace din Tokat ( 13 La sfârșitul reținerii sale, și anume 30 septembrie 1997, reclamantul a fost adus în fața judecătorului, care a dispus arestarea sa provizorie. 14. La 31 octombrie 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La data de 1 septembrie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa capitală. 16. Reclamantul sesizează Curtea de Casație, care infirmă hotărârea atacată. Iulie 1999, și a trimis dosarul în fața Curții de Securitate a statului. 17. În timp ce procedura era încă în curs de desfășurare, reclamantul a inițiat o grevă a foamei până la moartea sa, la 7 mai 2001. Părinții săi au continuat cererea în numele său. În acest sens, reclamantul se plânge de durata excesivă a custodiei sale. În acest sens, acesta: art. 5 alineatul (3) din Convenție, care, în partea sa relevantă, se citește astfel: Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alineatul a prezentului articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procedurii. Eliberarea poate fi condiționată de o garanție care să asigure prezentarea în instanță a persoanei în cauză. Cu privire la admisibilitatea 19. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Soluția la care părțile au ajuns 20. La 27 mai 2003, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 22 mai Declar că, în vederea unei soluționări a cauzei, guvernul turc oferă moștenitorilor dlui Cafer Tayyar Bektaș, Zeynal Bektaș și Fidan Bektaș, în numele acestuia, suma de 3 000 EUR (trei mii EUR). EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării [la data hotărârii] pronunțată de Curte în conformitate cu [art. 39] din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 26 aprilie 2003, reprezentantul reclamantului a transmis Curții următoarea declarație, semnată în aceeași zi, observ că guvernul turc este pregătit să plătească moștenitorilor domnului Cafer Tayyar Bektaș, Zeynal Bektaș și Fidan Bektaș, în numele acestuia, suma de 3 000 EUR (trei mii EUR). Această sumă de 3 000 EUR, fără nicio taxă aplicabilă, va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării de către Curte a [la care se face trimitere la [art. 39] din Convenția europeană a drepturilor la plată. A de la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. J a acceptat această propunere și a renunțat la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că cauza este soluționată definitiv. 22. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine din convenție și 62 alineatul (3) și 4 din Regulamentul de procedură]. 23. Prin aceste motive, Curtea, în . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE

BEKTAȘ c. TURQUIE

(Requête n

o

41000/98)

ARRÊT

(règlement amiable)

STRASBOURG

23 septembre 2003

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Bektaș c. Turquie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de

:

Sir

Nicolas

Bratza

,

président

,

MM.

R.

Türmen

,

M.

Fischbach

,

J.

Casadevall

,

R.

Maruste

,

L.

Garlicki

,

M

me

E.

Fura-Sandström,

juges

,

et de M.

M.

O’Boyle,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 septembre 2003,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

41000/98) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat,

Cafer Tayyar Bektaș («

le requérant

»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («

la Commission

») le 26 mars 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant est représenté par M

e

K. Genç, avocat à Ankara. Le

gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

3.

Le requérant alléguait notamment avoir été victime d’une violation de l’article 5 § 3 de la Convention du fait qu’il n’avait pas été «

aussitôt

» traduit devant un juge.

4.

La requête a été transmise à la Cour le 1er novembre 1998, date d’entrée en vigueur du Protocole n

o

11 à la Convention (article 5

o

11).

5.

Le 4 juillet 2000, la Cour (première section) a décidé de communiquer le grief tiré de l’article 5 § 3 de la Convention au Gouvernement et a

déclaré la requête irrecevable pour le surplus.

6.

Le 1

er

novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée (article 52 § 1).

7.

Par une lettre du 17 septembre 2002, la Cour a informé les parties qu’elle se prononcerait, en application de l’article 29 § 3 de la Convention, tant sur la recevabilité que sur le bien-fondé de l’affaire.

8.

Les 26 avril et 22 mai 2003 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

9.

Le requérant, Cafer Tayyar Bektaș, est un ressortissant turc, né

en

10.

Le 23 septembre 1997, vers 16 heures, trois personnes dont

M.

Bektaș furent arrêtés à Tokat par des gendarmes. A 18 heures, ils furent placés en garde à vue dans les locaux du Commandement de la gendarmerie. En raison du matériel suspect trouvé sur eux, ils étaient soupçonnés d’activités terroristes. De fait, déjà condamné pour une infraction comparable et recherché par la police, le requérant portait sur lui de faux papiers.

11.

A la demande du commandant de la gendarmerie, le procureur de la République de Tokat («

le procureur

») autorisa la prolongation de la garde à vue du requérant jusqu’au 27

septembre 1997, 18 heures.

12.

A cette dernière date, ledit commandant sollicita une seconde prolongation

de trois jours ; le procureur transmit cette demande au juge unique du tribunal de paix de Tokat («

le juge

»), lequel l’accueillit.

13.

Au terme de sa garde à vue, à savoir le

30 septembre 1997, le

requérant fut traduit devant le juge, qui ordonna sa mise en détention provisoire.

14.

Le 31 octobre 1997, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara (« la cour de sûreté de l’Etat

») mit le requérant en accusation du chef d’action armée en vue de détruire le régime constitutionnel et requit l’application de la peine de mort prévue à l’article 146 § 1 du code pénal.

15.

Par un arrêt du 23 septembre 1998, la cour de sûreté de l’Etat condamna le requérant à la peine capitale.

16.

Le requérant saisit la Cour de cassation, laquelle infirma l’arrêt attaqué, le 1

er

juillet 1999, et renvoya le dossier devant la cour de sûreté de l’État.

17.

Alors que la procédure était encore pendante, le requérant entama une grève de la faim jusqu’à son décès, le 7 mai 2001. Ses parents poursuivirent la requête en son nom.

EN DROIT

18.

Le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue. A cet égard, il invoque l’article 5 § 3 de la Convention qui, en sa partie pertinente, se lit ainsi :

«

Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe

1

c)

du présent article, doit être aussitôt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires et a le droit d’être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de l’intéressé à l’audience.

»

A.

Sur la recevabilité

19.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Solution à laquelle les parties sont parvenues

20.

Le 27 mai 2003, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 22 mai

:

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement de l’affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser aux héritiers de M. Cafer Tayyar Bektaș à savoir Zeynal Bektaș et Fidan Bektaș, poursuivant l’affaire au nom de celui-ci, à titre gracieux, la somme de 3

000 EUR (trois

mille euros). Cette somme de 3

000

EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira le préjudice moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de [l’arrêt] rendu par la Cour conformément à [l’article 39] de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A

compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

»

21.

Le 26 avril 2003, le représentant du requérant avait également fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le même jour

:

«

Je note que le gouvernement turc est prêt à verser aux héritiers de M. Cafer Tayyar Bektaș à savoir Zeynal Bektaș et Fidan Bektaș, poursuivant l’affaire au nom de celui-ci, à titre gracieux, la

somme de 3 000

EUR (trois mille euros). Cette somme de 3 000 EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira le préjudice moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de [l’arrêt] rendu par la Cour conformément à [l’article 39] de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A

compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J’accepte cette proposition et renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare que l’affaire est définitivement réglée.

»

22.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62

§§ 3 et 4 du règlement).

23.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR , À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Décide

de rayer l’affaire du rôle.

Fait en français, puis communiqué par écrit le

23 septembre 2003 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Michael

O’Boyle

Nicolas B

RATZA

Greffier

Président