AFFAIRE KACAR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.06.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KACAR c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA KAçAR c. TURCIA (Cercetarea nr. 2872/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 iunie 2005 DEFINIF 28/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kaçar c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza Președintele dnii Casadevall Türmen Pellonpć Traja Mijović, Šikuta, judecători și al dlui O La 27 mai 2002, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lîmpe și Libertăților Fundamentale (precum și a Convenției privind libertățile fundamentale). Reclamantul este reprezentat de domnul Y. Karataș, avocat la Șanlurga. Guvernul turc nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. La 15 iunie 2004, Curtea (secțiunea a treia) a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. noiembrie 2004 Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel reformulată [art. 52 alineatul (1) ], ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La data transferului de proprietate a fost vărsată o comisie de experți din administrație care a stabilit valoarea terenului expropriat la 8 482 500 000 de lire turcești (TRL). La 4 iunie 1999, în dezacord cu privire la suma plătită, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Birechik. Prin hotărârea din 31 august 1999, Tribunalul a acordat recurentului câștig de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o despăgubire suplimentară de 10 656 907 Prin hotărârea din 20 martie 2000, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 11. La 13 decembrie 2001, administrația a plătit reclamantului suma de 25 471 687 752 TRL pentru completarea procedurii. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamantul se plânge de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere, din cauza insuficienței intereselor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În acest sens, se menționează art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond, întrucât constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de neîndeplinire. Pe fond 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior p. 1317, § 31, și Aka, citată anterior, p. 2682, §§ 50-51). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este atribuită administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct care adaugă la exproprierea proprietății sale. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că recurentul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuie să existe între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. Cu privire la durata procedurilor judiciare a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. În ceea ce privește admisibilitatea 19. Curtea consideră că acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Având în vedere concluzia formulată pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesar să examineze problema separat din perspectiva articolului 6 alineatul (1) al III-lea. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite d ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii , Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, reclamantul susține că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material pe care îl evaluează la 19 720 EUR. În plus, acesta solicită repararea unei daune morale fără a o număra. 23. Guvernul contestă aceste revendicări. 24. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 3 750 EUR reclamantului ca prejudiciu material În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 25. Reclamantul solicită 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR, în orice caz, și acordă reclamantului. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Déclare que Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului 750 EUR (trei mii șapte sute cincizeci de euro) pentru daune materiale (ii. 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (iii). orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicat în scris la 28 iunie 2005 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Michael O