- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 noiembrie 2014
- Stat pârât
- MDA;RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Samatov împotriva Republicii Moldova și a Rusiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 18 noiembrie 2014 SECȚIUNE TERZă cerere nr. 8064/11 Ivan SAMATOV împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 20 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ivan Samatov, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1987 și este în prezent reținut în Hlinaia. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Zubco, un avocat practicant în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 mai 2005, reclamantul a fost recrutat în armata autoproclamată „Republica Moldova de Transnistria” (“MRT”). Întrucât a fost presupus că a fost intimidat de alți soldați și a fost forțat să facă forță de muncă pe proprietatea privată a ofițerilor, a fugit uneori de la unitatea sa militară și a stat acasă.
La 26 iunie 2006, a fost condamnat de „Curtea Poporului Dubăsari” la patru ani de detenție, suspendat. La 20 ianuarie 2007, comandantul său a primit permisiunea verbală de a rămâne acasă. Cu toate acestea, la 3 martie 2007, a fost convocat să se întoarcă la unitatea militară. Apoi a fost arestat pe acuzații de a-și părăsi unitatea militară fără permisiunea. În timpul detenției, el a fost ținut împreună cu opt și unsprezece alți deținuți într-o celulă de 12 metri pătrați. Nu erau suficiente paturi și deținuții trebuiau să doarmă pe rând. Alimentele erau rare și incomdibile. Majoritatea au supraviețuit pe mâncarea adusă de rudele lor. Accesul la toaletă a fost acordat de una la trei ori pe zi.
La 17 iunie 2007, reclamantul a fost eliberat sub rezerva unei angajamente de a nu părăsi orașul. La 17 septembrie 2007, el a fost adus înapoi la unitatea sa militară. La 8 iunie 2008, reclamantul și-a terminat serviciul militar. Totuși, procedurile penale privind absența neautorizată a acestuia din unitatea sa militară au continuat. La 23 iunie 2010, el a fost condamnat de Curtea Populară Dubăsari la patru ani și nouă luni de detenție. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Supremă MRT la 20 iulie 2010. Această „curte” a constatat că nu exista nici o dovadă de maltratare sau de intimidare împotriva reclamantului în unitatea sa militară, așa cum se dovedește prin absența oricărei plângeri în acest sens în timpul serviciului său militar.
Material relevant neconvențional În raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante (CPT) privind vizita sa în Moldova între 21 și 27 iulie 2010 (CPT/Inf (2011) 8), CPT a afirmat că, după refuzul autorităților „MRT” pentru a permite membrilor Comitetului să se întâlnească cu deținuți în privat, a renunțat la vizita sa deoarece o restricție de acest tip a fost contrar una dintre caracteristicile fundamentale ale mecanismului de prevenire consacrat în mandatul său. 10. Partele relevante din raportul CPT privind vizita sa în Moldova între 27 și 30 noiembrie 2000 (CPT/Inf (2002) 35) au citit după cum urmează: „40. La începutul vizitei, autoritățile din regiunea Transnistriană au furnizat delegației informații detaliate privind cele cinci unități penitenciare aflate în funcție în prezent în regiune.
În timp ce a fost disponibil, delegația nu a fost în măsură să efectueze o examinare aprofundată a întregului sistem penitenciar. Cu toate acestea, a fost în măsură să facă o evaluare a tratamentului persoanelor private de libertate în închisoarea nr. 1, la Glinoe, Colonia nr. 2, la Tiraspol, și secțiunea SIZO (de exemplu, pre-trial) din Colonia nr. 3, din nou la Tiraspol. 41. După cum autoritățile sunt cu siguranță deja conștienți, situația în unitățile vizitate de delegație lasă o mulțime de dorit, în special în închisoarea nr. CPT va examina diverse domenii specifice de îngrijorare în secțiunile ulterioare ale acestui raport. Totuși, la început, Comitetul dorește să sublinieze ceea ce este, probabil, principalul obstacol pentru progres, și anume numărul ridicat de persoane care sunt închise și suprapopularea rezultată.
42. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile, în unitățile penitenciare ale regiunii există aproximativ 3.500 de prizonieri, adică o rată de încarcerare de aproximativ 450 de persoane pe 100 000 din populație. Numărul de deținuți din cele trei unități vizitate a fost în interiorul sau, în cazul închisoarei N 1, puțin peste capacitatea lor oficială. Totuși, delegația a constatat că, de fapt, unitățile erau suprapopulate. Situația era cea mai gravă în închisoarea N. Celulele pentru prizonierii pre- judecători oferite rar mai mult - și uneori mai puțin - de 1 m2 de spațiu de viață pe prizonier, iar numărul de deținuți depășește adesea numărul de paturi. Aceste condiții deplorabile au fost frecvent agravate de ventilație slabă, accesul insuficient la lumina naturală și la instalații sanitare inadecvate.
Asemănătoare, deși ușor mai bune, condițiile au fost observate, de asemenea, în secțiunea Sizo a Coloniei nr. 3 și în anumite părți ale Coloniei nr. 2 (de exemplu, blocul 10). 43. O rată de încarcerare a magnitudinei care prevalează în prezent în regiunea Transnistriană nu poate fi explicată în mod convingător de o rată ridicată a crimei; perspectiva generală a membrilor agențiilor de aplicare a legii, procurorilor și judecătorilor trebuie, în parte, să fie responsabilă pentru situația. În același timp, nu este realist din punct de vedere economic să oferim condiții de decentă de detenție la astfel de numeroase de prizonieri; să încercăm să rezolvăm problema prin construirea unor instituții de penitenciare ar fi un exercițiu ruinos.
CPT a subliniat deja necesitatea de a revizui legea și practicile actuale privind custodia în așteptare (cf. punctul 12). În general, Comitetul recomandă elaborarea unei strategii generale de combatere a suprapopulației închisorii și de reducere a dimensiunilor populației închisoare. În acest context, autoritățile vor găsi orientări utile în principiile și măsurile prevăzute în Recomandarea N R (99) 22 din Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, privind suprapopulația penitenciară și inflația populației închisoare (cf. apendicele 3). 48. CPT recunoaște că, în perioadele de dificultăți economice, se pot face sacrificii, inclusiv în unitățile penitenciare. Cu toate acestea, indiferent de dificultățile cu care se confruntă în orice moment, actul de a priva o persoană de libertate implică întotdeauna o obligație de a asigura că persoana respectivă are acces la anumite necesități de bază, care includ medicamente adecvate.
Respectarea acestei datorii de către autoritățile publice este cu atât mai mult imperativă atunci când este o chestiune de medicamente necesare pentru tratarea unei boli care pun viața în pericol, cum ar fi tuberculoza. La sfârșitul vizitei, delegația CPT a solicitat autorităților să ia măsuri fără întârziere pentru a se asigura că toate unitățile penitenciare sunt furnizate periodic cu medicamente de diferite tipuri și, în special, cu o gamă adecvată de medicamente anti-tuberculoză. Nivelul oficial de personal de îngrijire a sănătății în unitățile penitenciare vizitate a fost destul de scăzut și, la momentul vizitei, această situație a fost exacerbată de faptul că anumite posturi erau vacante sau nu au fost înlocuite membrii personalului pe termen lung.
Acest lucru a fost în special cazul la închisoarea N 1 și Colonia N CPT recomandă autorităților să se străduiască să complete cât mai curând posibil toate posturile vacante în serviciile de îngrijire a sănătății ale acestor două unități și să înlocuiască membrii personalului care sunt în concediu. Serviciile de îngrijire a sănătății din toate cele trei unități de penitenciare vizitate au avut foarte puține medicamente la dispoziția lor, iar facilitățile lor erau echipate modest. În ceea ce privește nivelul echipamentelor, CPT apreciază că situația existentă reflectă dificultățile cu care se confruntă regiunea; ar fi irealist să se aștepte în prezent îmbunătățiri semnificative. Totuși, ar trebui să fie posibilă menținerea tuturor echipamentelor existente în ordine de lucru.
În acest context, delegația a remarcat că toate mașinile de radiografie din unitățile vizitate nu au fost utilizate. CPT recomandă remedierea acestui deficit. Pe o notă mai pozitivă, CPT a fost foarte interesat să învețe planurile autorităților pentru un nou spital de închisoare, cu o vocație la nivel regional, la Malaiești. Aceaceasta este o dezvoltare foarte binevenită. Comitetul dorește să primească detalii suplimentare privind punerea în aplicare a acestor planuri. 51. CPT a subliniat deja condițiile materiale slabe de detenție care au prevalat în unitățile vizitate și a formulat recomandări destinate abordării problemei fundamentale de suprapopulare (cf. punctele 42 și 43). În plus față de suprapopularea, CPT este foarte preocupat de practica acoperirii ferestrelor celulare.
Această practică părea sistematică față de prizonierii reținuți și a fost observată, de asemenea, în celulele care acoperă anumite categorii de prizonieri condamnați. Comitetul recunoaște că măsurile specifice de securitate destinate prevenirii riscului de coluziune și/sau activitățile criminale pot fi necesare în ceea ce privește anumite deținute. Cu toate acestea, impunerea unor astfel de măsuri de securitate ar trebui să fie excepția în loc de regulă. În plus, chiar dacă sunt necesare măsuri specifice de securitate, aceste măsuri nu ar trebui să implice niciodată privarea deținuților în cauză de lumină naturală și de aer curat. Acestea din urmă sunt elemente de bază ale vieții pe care fiecare deținut are dreptul să le bucure; în plus, absența acestor elemente generează condiții favorabile răspândirii bolilor și, în special, tuberculoza.
De asemenea, este inadmisibil ca celulele să găzduiască mai mulți prizonieri decât numărul de paturi disponibile, ceea ce îi convinge pe prizonieri să doarmă în schimburi. În consecință, CPT recomandă autorităților să stabilească următoarele obiective pe termen scurt: toate cazarele de deținute pentru a avea acces la lumina naturală și ventilație adecvată; ii) fiecărui prizonier, condamnat sau retras, să aibă propriul pat. În plus, în măsura în care măsurile de combatere a suprapopulației încep să aibă efect, standardele existente privind spațiul de viață per prizonier ar trebui revizuite în sus. CPT recomandă autorităților să stabilească, ca obiectiv pe termen mediu, respectarea standardului de 4m2 de spațiu de podea pe prizonier.
52. După cum a subliniat delegația la sfârșitul vizitei sale, condițiile materiale de detenție au fost deosebit de rele la închisoarea N 1 din Glinoe. CPT apreciază că, în aceste circumstanțe, autoritățile nu au de ales decât să păstreze acest loc în funcție.
Cu toate acestea, sediul închisorii N 1 aparține unei vârste anterioare; În raportul lui Manfred Nowak, raportorul special al Organizației Națiunilor Unite privind tortura și alte tratamente sau pedepsele crude, inumane sau degradante, despre misiunea sa în Republica Moldova de la 4 la 11 iulie 2008 (A/HRC/10/44/Add.3), au fost făcute următoarele concluzii: „Region tranzitră a Republicii Moldova 45. Potrivit mai mulți dintre interlocutorii săi, inclusiv deținuți, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor în sistemul penitenciar, cum ar fi încălzirea funcțională, îmbunătățirea calității alimentelor, tratamentul cu HIV în închisoare a început în septembrie 2007. Totuși, plângerile cu privire la calitatea slabă și, uneori, lipsa alimentelor au fost comune.
Raportorul special a primit, de asemenea, rapoarte privind faptul că programele internaționale nu sunt adesea extinse în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, ceea ce înseamnă mai puțin de pregătire în ceea ce privește asistența medicală și problemele în special în ceea ce privește tratamentul tuberculozei și un procent mai mare de persoane bolnave cu tuberculoză și HIV. 46. Raportorul special este îngrijorător că multe încălcări ale drepturilor omului provin din legislația în vigoare, care, de exemplu, necesită izolare pentru persoanele condamnate la pedeapsa capitală și la închisoarea pe viață și care prevede restricții draconice asupra contactelor cu lumea exterioară. 47. Condițiile în custodie a sediului miliției din Tiraspol au fost în mod clar în încălcarea standardelor internaționale minime.
Raportorul special consideră că detenția în celulele suprapopulate cu puține locuri de dormit, aproape fără lumină de zi și ventilație, 24 de ore de lumină artificială, acces limitat la alimente și la instalații sanitare foarte slabe constituie un tratament inuman.” La 19 mai 2009, biroul de presă al procurorului MRT a publicat un raport, conform căruia o inspecție a instalațiilor de detenție din regiunea Slobozia a „MRT” a dezvăluit încălcări multiple de norme referitoare la igienă, condiții materiale și asistență medicală. COMPLAINTE 13. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost reținut în condiții inumane. 14. El se plânge, de asemenea, că a fost reținut în temeiul deciziilor luate de „cursuri MRT” create ilegal, în contravenție cu art. 5 § 1 din Convenție.
15. El se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut căi de recurs efective în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3. Reclamantul intră în jurisdicția Moldovei și/sau Rusia în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII, Ivanțoc și alții c. Moldova și Rusia , nr. 23687/05, 15 noiembrie 2011 și Catan și alții c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, ECHR 2012 (extracte)) din cauza circumstanțelor prezentului caz? În special, având în vedere cazurile menționate mai sus, ar putea fi angajată responsabilitatea guvernelor contestate în temeiul Convenției din cauza obligațiilor lor pozitive de a asigura drepturile reclamantului în temeiul Convenției?
Au existat evoluții în urma cazurilor menționate mai sus care ar putea afecta responsabilitatea fiecărei părți contractante? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în acest caz, în special datorită condițiilor presupuse inumane de detenție? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție? În special, ar putea „cursele MRT” și alte „autorități MRT” să ordone „arestarea legală sau deținerea” a primului reclamant în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, luată coroborat cu articolele 3 și 5 § 1 din Convenție?
Communicated on 18 November 2014
THIRD SECTION
Application no. 8064/11 Ivan SAMATOV against the Republic of Moldova and Russia lodged on 20 January 2011
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Ivan Samatov, is a Moldovan national, who was born in 1987 and is currently detained in Hlinaia. He is represented before the Court by Mr A. Zubco, a lawyer practising in Chișinău. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 17 May 2005 the applicant was recruited into the army of the self-proclaimed “Moldovan Republic of Transdniestria” (“MRT”). Since he was allegedly bullied by other soldiers and forced to do hard labour on the private property of the officers, he sometimes ran away from his military unit and stayed at home. On 26 June 2006 he was sentenced by the “Dubăsari people’s court” to four years’ detention, suspended.
On 20 January 2007 the applicant was allegedly given verbal permission by his commander to stay at home. However, on 3 March 2007 he was summoned to return to the military unit. He was then arrested on charges of having left his military unit without permission.
During his detention he was held together with eight to eleven other detainees in a cell measuring twelve square metres. There were insufficient beds and detainees had to take turns sleeping. Food was scarce and inedible. Most survived on the food brought to them by their relatives. Access to a toilet was granted one to three times a day.
On 17 June 2007 the applicant was released subject to an undertaking not to leave the city. On 17 September 2007 he was brought back to his military unit.
On 8 June 2008 the applicant finished his military service. However, the criminal proceedings concerning his unauthorised absence from his military unit continued.
On 23 June 2010 he was sentenced by the “Dubăsari people’s court” to four years and nine months’ detention. That judgment was upheld by the “MRT Supreme Court” on 20 July 2010. That “court” found that there was no evidence of any ill-treatment or bullying against the applicant in his military unit, as evidenced by the absence of any complaint in that regard during his military service. B. Relevant non-Convention material 9 . In the report by the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) on its visit to Moldova between 21 and 27 July 2010 (CPT/Inf (2011) 8), the CPT stated that, following the refusal of the “MRT” authorities to allow members of the Committee to meet with detainees in private, it had called off its visit because a restriction of this kind ran counter to one of the fundamental characteristics of the prevention mechanism enshrined in its mandate.
The relevant parts of the CPT’s report on its visit to Moldova between 27 and 30 November 2000 (CPT/Inf (2002) 35) read as follows: “40. At the outset of the visit, the authorities of the Transnistrian region provided the delegation with detailed information on the five penitentiary establishments currently in service in the region. In the time available, the delegation was not in a position to make a thorough examination of the whole of the penitentiary system. However, it was able to make an assessment of the treatment of persons deprived of their liberty in Prison No. 1, at Glinoe, Colony No. 2, at Tiraspol, and the SIZO (i.e. pre-trial) section of Colony No. 3, again at Tiraspol. 41. As the authorities are certainly already aware, the situation in the establishments visited by the delegation leaves a great deal to be desired, in particular in Prison No. 1. The CPT will examine various specific areas of concern in subsequent sections of this report. However, at the outset, the Committee wishes to highlight what is perhaps the principal obstacle to progress, namely the high number of persons who are imprisoned and the resultant overcrowding. 42. According to the information provided by the authorities, there are approximately 3,500 prisoners in the region’s penitentiary establishments i.e. an incarceration rate of some 450 persons per 100,000 of the population. The number of inmates in the three establishments visited was within or, in the case of Prison N o 1, just slightly over their official capacities. Nevertheless, the delegation found that in fact the establishments were severely overcrowded. The situation was at its most serious in Prison N o 1. The cells for pre-trial prisoners offered rarely more - and sometimes less - than 1 m² of living space per prisoner, and the number of prisoners often exceeded the number of beds. These deplorable conditions were frequently made worse by poor ventilation, insufficient access to natural light and inadequate sanitary facilities. Similar, albeit slightly better, conditions were also observed in the Sizo section of Colony No. 3 and in certain parts of Colony No. 2 (for example, Block 10). 43. An incarceration rate of the magnitude which presently prevails in the Transnistrian region cannot be convincingly explained away by a high crime rate; the general outlook of members of the law enforcement agencies, prosecutors and judges must, in part, be responsible for the situation. At the same time, it is unrealistic from an economic standpoint to offer decent conditions of detention to such vast numbers of prisoners; to attempt to solve the problem by building more penitentiary establishments would be a ruinous exercise. The CPT has already stressed the need to review current law and practice relating to custody pending trial (cf. paragraph 12). More generally, the Committee recommends that an overall strategy be developed for combating prison overcrowding and reducing the size of the prison population. In this context, the authorities will find useful guidance in the principles and measures set out in Recommendation N o R (99) 22 of the Committee of Ministers of the Council of Europe, concerning prison overcrowding and prison population inflation (cf. Appendix 3). 48. The CPT recognises that in periods of economic difficulties, sacrifices may have to be made, including in penitentiary establishments. However, regardless of the difficulties faced at any given time, the act of depriving a person of his liberty always entails a duty to ensure that that person has access to certain basic necessities. Those basic necessities include appropriate medication. Compliance with this duty by public authorities is all the more imperative when it is a question of medication required to treat a life-threatening disease such as tuberculosis. At the end of the visit, the CPT’s delegation requested the authorities to take steps without delay to ensure that all penitentiary establishments are supplied on a regular basis with medicines of various types and, in particular, with a suitable range of anti-tuberculosis drugs. The CPT wishes to be informed of the action taken in response to that request. 49. Official health-care staffing levels in the penitentiary establishments visited were rather low and, at the time of the visit, this situation was exacerbated by the fact that certain posts were vacant or staff members on long-term leave had not been replaced. This was particularly the case at Prison N o 1 and Colony N o 2. The CPT recommends that the authorities strive to fill as soon as possible all vacant posts in the health-care services of those two establishments and to replace staff members who are on leave. The health-care services of all three penitentiary establishments visited had very few medicines at their disposal, and their facilities were modestly equipped. The question of the supply of medicines has already been addressed (cf. paragraph 48). As regards the level of equipment, the CPT appreciates that the existing situation is a reflection of the difficulties facing the region; it would be unrealistic to expect significant improvements at the present time. However, it should be possible to maintain all existing equipment in working order. In this context, the delegation noted that all the radiography machines in the establishments visited were out of use. The CPT recommends that this deficiency be remedied. On a more positive note, the CPT was very interested to learn of the authorities’ plans for a new prison hospital, with a region-wide vocation, at Malaiești. This is a most welcome development. The Committee would like to receive further details concerning the implementation of those plans. 51. The CPT has already highlighted the poor material conditions of detention which prevailed in the establishments visited and has made recommendations designed to address the fundamental problem of overcrowding (cf. paragraphs 42 and 43). In addition to overcrowding, the CPT is very concerned by the practice of covering cell windows. This practice appeared to be systematic vis-à-vis remand prisoners, and was also observed in cells accommodating certain categories of sentenced prisoners. The Committee recognises that specific security measures designed to prevent the risk of collusion and/or criminal activities may well be required in respect of certain prisoners. However, the imposition of such security measures should be the exception rather than the rule. Further, even when specific security measures are required, such measures should never involve depriving the prisoners concerned of natural light and fresh air. The latter are basic elements of life which every prisoner is entitled to enjoy; moreover, the absence of these elements generates conditions favourable to the spread of diseases and in particular tuberculosis. It is also inadmissible for cells to accommodate more prisoners than the number of beds available, thereby compelling prisoners to sleep in shifts. Consequently, the CPT recommends that the authorities set the following as short-term objectives: i) all prisoner accommodation to have access to natural light and adequate ventilation; ii) every prisoner, whether sentenced or on remand, to have his/her own bed. Further, as measures to tackle overcrowding begin to take effect, the existing standards concerning living space per prisoner should be revised upwards. The CPT recommends that the authorities set, as a medium-term objective, meeting the standard of 4m² of floor space per prisoner. 52. As the delegation pointed out at the end of its visit, material conditions of detention were particularly bad at Prison N o 1 in Glinoe. The CPT appreciates that under the present circumstances, the authorities have no choice but to keep this establishment in service. However, the premises of Prison N o 1 belong to a previous age; they should cease to be used for penitentiary purposes at the earliest opportunity. ” 11 . In the report by Manfred Nowak, the United Nations Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, about his mission to the Republic of Moldova from 4 to 11 July 2008 (A/HRC/10/44/Add.3), the following findings were made: “Transnistrian region of the Republic of Moldova 45. According to several of his interlocutors, including detainees, progress has been made with improving conditions in the penitentiary system, e.g. functioning heating, food quality improved, HIV treatment in prisons commenced in September 2007. However, complaints about the poor quality and sometimes lack of food were common. The Special Rapporteur also received reports that international programmes are often not extended into the Transnistrian region of the Republic of Moldova, which means less out-reach in terms of health care and problems in particular with regard to tuberculosis treatment and a higher percentage of persons sick with tuberculosis and HIV. 46. The Special Rapporteur is concerned that many human rights violations flow from the legislation in force, which, for instance, requires solitary confinement for persons sentenced to capital punishment and to life imprisonment and which prescribes draconic restrictions on contacts with the outside world. 47. Conditions in custody of the militia headquarters in Tiraspol were clearly in violation of minimum international standards. The Special Rapporteur considers that detention in the overcrowded cells with few sleeping facilities, almost no daylight and ventilation, 24 hours artificial light, restricted access to food and very poor sanitary facilities amounts to inhuman treatment.” 12 . On 19 May 2009 the press office of the “MRT prosecutor” published a report, according to which an inspection of the detention facilities in the Slobozia region of the “MRT” had revealed multiple breaches of norms pertaining to hygiene, material conditions and medical assistance. COMPLAINTS
The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was detained in inhuman conditions.
He also complains that he was detained by virtue of decisions taken by unlawfully created “MRT courts”, contrary to Article 5 § 1 of the Convention.
He finally complains under Article 13 of the Convention that he did not have effective remedies in respect of the complaint under Article 3.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Does the applicant come within the jurisdiction of Moldova and/or Russia within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court, inter alia, in the cases of Ilașcu and Others v. Moldova and Russia [GC], (No. 48787/99, ECHR 2004-VII, Ivanțoc and Others v. Moldova and Russia , no. 23687/05, 15 November 2011 and Catan and Others v. the Republic of Moldova and Russia [GC], nos. 43370/04, 8252/05 and 18454/06, ECHR 2012 (extracts)) on account of the circumstances of the present case? In particular, in the light of the above-mentioned cases, could the responsibility of the respondent Governments under the Convention be engaged on account of their positive obligations to secure the applicant’s rights under the Convention?
Have there been any developments following the above-mentioned cases which might affect the responsibility of either Contracting Party? 2. Has there been a violation of Article 3 of the Convention in the present case, notably owing to the allegedly inhuman conditions of detention? 3. Do the facts of the case reveal a breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, could “MRT courts” and other “MRT authorities” order the first applicant’s “lawful arrest or detention” within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention? 4. Has there been a violation of Article 13 of the Convention taken in conjunction with Articles 3 and 5 § 1 of the Convention?