EDATA-TRANS SRL c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Comunicat la 18 noiembrie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 55887/07 EDATA-TRANS S.R.L. împotriva Republicii Moldova introdusă la 19 decembrie 2007 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, EDATA-Trans S.R.L., este o societate de drept moldovean cu sediul social în Chișinău. Ea este reprezentată în fața Curții de către M Balan, avocată la Chișinău. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În ianuarie 2004, societatea reclamantă a cumpărat materiale de construcție de la societatea F.F. S.R.L. În conformitate cu factura fiscală nr. 0358861, eliberată la 30 ianuarie 2004 de către societatea F.F. S.R.L., taxa pe valoarea adăugată (TVA) a acestei tranzacții s La 20 decembrie 2004, un funcționar de inspecție fiscală a introdus factura menționată anterior, deoarece avea suspiciuni cu privire la autenticitatea acesteia.

În ianuarie și martie 2005, societatea reclamantă și-a prezentat conturile de profit pentru anul 2004, în care a inclus operațiunile cuprinse în factura nr. 0358861. La 7 iulie 2006, Oficiul fiscal din Ciocana a emis un proces verbal, în care a indicat că, printr-o expertiză din 7 aprilie 2006, factura nr. 0358861 fusese declarată falsă. Pe baza acestei expertize, printr-o decizie din 27 iulie 2006, lainspection fiscal notifia o redresare fiscală în lamaie, prin care i s-a adăugat plata de 86 067 MDL. Această sumă era compusă din impozitul pe venit și TVA pentru anul 2004, completată cu amenzi și penalități de întârziere pentru perioada cuprinsă între 20 decembrie 2004 și 27 iulie 2006. La 26 februarie 2007, tribunalul din Chișinău a primit recursul recurentei, iar judecătorii au constatat, printre altele, că tranzacția a avut loc, că factura în litigiu fusese emisă de societatea F.F.

S.R.L. și că legislația fiscală moldovenească nu conține dispoziții care ar fi imputat chitanțele unei persoane juridice altei persoane. Judecătorii au adăugat că, în conformitate cu competența judiciară din 4 ianuarie 2007, factura fiscală nr. AV 0358861 a fost fabricată printr-o tipografie, conține aceleași semne de protecție ca și o factură inițială și că falsitatea sa nu putea fi detectată decât într-un laborator, utilizând mijloace și cunoștințe tehnice speciale. Pe baza inspecției fiscale, la 27 iunie 2007, Curtea În motivarea lor, judecătorii au constatat că factura nr. 0358861 era falsă și, prin urmare, în conformitate cu art. 102 din codul fiscal, societatea reclamantă nu avea dreptul de a deduce TVA-ul în litigiu cu privire la impozitul său pe venit.

Prin urmare, ei au concluzionat că: din cauza utilizării de către societatea reclamantă a unei facturi false, penalitățile și amenzile care îi fuseseră aplicate erau întemeiate. Alineatul (6) din art. 102 din Codul fiscal, astfel cum este în vigoare la data faptelor, prevedea că persoana impozabilă ar avea dreptul de a deduce din impozitul său TVA-ul care fusese plătit sau care trebuie plătit, în cazul în care dispune de o factură fiscală. Punctul 19 din hotărârea pronunțată prevedea că cumpărătorul avea dreptul de a deduce TVA-ul din impozitul său pe venit, în cazul în care acesta nu știa și nu putea ști, la momentul tranzacției, că formularul facturii fiscale fusese fals (eliberat de un organism neacreditat) și cu condiția ca achiziția să fi avut loc și că cumpărătorul să fi plătit TVA-ul furnizorului.

Nota informativă a Curții Supreme de Justiție În conformitate cu o notă informativă a Curții Supreme de Justiție din 2010, privind litigiile referitoare la deducerea TVA-ului, la obligația fiscală (de a plăti TVA-ul) a cumpărătorului și a vânzătorului în momentul în care acesta plătește TVA-ul vânzătorului, această obligație fiscală fiind asumată de acesta din urmă. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul 1, societatea reclamantă se plângea că a fost privată, prin intermediul unor presupuse hotărâri judecătorești arbitrare și neobosite, de proprietatea sa. A fost corectă procedura în fața instanțelor naționale? Curtea Supremă de Justiție și-a motivat în mod suficient hotărârea, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama în special de circumstanțele cauzei și de concluziile Tribunalului de apel A existat o interferență în dreptul societății reclamante la respectarea proprietăților sale, în sensul art. 1 din protocol?

În la .., această interferență a fost conformă cu legea, în special având în vedere obiecțiile societății reclamante ridicate la unghiul art. 1 din Convenție

Communiquée le 18 novembre 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 55887/07

EDATA-TRANS S.R.L.

contre la République de Moldova introduite le 19 décembre 2007

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, Edata-Trans S.R.L., est une société de droit moldave ayant son siège social à Chișinău. Elle est représentée devant la Cour par M e A. Balan, avocate à Chișinău. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la société requérante, peuvent se résumer comme suit. En janvier 2004, la société requérante acheta des matériaux de construction à la société F.F. S.R.L. En conformité avec la facture fiscale n o AV 0358861, délivrée le 30 janvier 2004 par la société F.F. S.R.L., la Taxe sur la valeur ajoutée (TVA) de cette transaction s’élevait à 28 333,33 lei moldaves (MDL). Le 20 décembre 2004, une fonctionnaire de l’inspection fiscale saisit la facture susmentionnée, car elle avait des soupçons sur son authenticité.

En janvier et mars 2005, la société requérante présenta ses comptes de résultat pour l’année 2004, dans lesquels elle inclut les opérations contenues dans la facture n o AV 0358861. Le 7 juillet 2006, l’Office fiscal de Ciocana dressa un procès ‑ verbal, dans lequel il indiqua que, par une expertise du 7 avril 2006, la facture n o AV 0358861 avait été déclarée fausse. Sur la base de cette expertise, par une décision du 27 juillet 2006, l’inspection fiscale notifia un redressement fiscal à l’intéressée, lui enjoignant le paiement de 86 067 MDL. Cette somme était composée de l’impôt sur le revenu et de la TVA pour l’année 2004, complétée respectivement par des amendes et des pénalités de retards pour la période comprise entre les 20 décembre 2004 et 27 juillet 2006. La société requérante contesta la décision des autorités fiscales en justice.

Le 26 février 2007, la cour d’appel de Chișinău fit droit au recours de la requérante. Les juges constatèrent notamment que la transaction avait bien eu lieu, que la facture litigieuse avait été délivrée par la société F.F. S.R.L. et que la législation fiscale moldave ne contenait pas des dispositions qui auraient imputé les fautes d’une personne morale à une autre. Les juges ajoutèrent que conformément à l’expertise judiciaire du 4 janvier 2007, la facture fiscale n o AV 0358861 avait été fabriquée par une typographie, elle contenait les mêmes signes de protection qu’une facture originelle et que sa fausseté ne pouvait être décelée que dans un laboratoire, en utilisant des moyens et connaissances techniques spéciales.

Sur recours de l’inspection fiscale, le 27 juin 2007, la Cour suprême de justice annula l’arrêt du 26 février 2007 et débouta la requérante de son action. Dans leur motivation, les juges constatèrent que la facture n o AV 0358861 était fausse et que donc, conformément à l’article 102 du code fiscal, la société requérante n’était pas en droit de déduire la TVA en litige sur son impôt sur le revenu. Par conséquent, ils conclurent qu’à cause de l’utilisation par la société requérante d’une fausse facture, les pénalités et les amendes qui lui avaient été infligées étaient fondées. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Le code fiscal Le paragraphe 6 de l’article 102 du code fiscal, tel qu’en vigueur à l’époque des faits, prévoyait que le sujet imposable aurait le droit de déduire de son impôt la TVA qui avait été payée ou qui doit être payée, s’il dispose d’une facture fiscale.

2. L’arrêt n o 25 de l’Assemblée générale de la Cour suprême de justice de la République de Moldova, du 15 juillet 2002 Le paragraphe 19 de l’arrêt prévoyait que l’acheteur aurait le droit de déduire la TVA de son impôt sur le revenu, s’il ne connaissait et ne pouvait pas connaître, au moment de la transaction, que le formulaire de la facture fiscale avait été faux (délivré par un organisme non-agréé), et à condition que l’achat ait bien eu lieu et que l’acheteur ait payé la TVA au fournisseur. 3. Note informative de la Cour suprême de justice Conformément à une note informative de la Cour suprême de justice du 2010, concernant les litiges sur la déduction de la TVA, l’obligation fiscale (de s’acquitter de la TVA) de l’acheteur s’éteint au moment où celui paye la TVA au vendeur, cette obligation fiscale étant assumée par ce dernier.

GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1, la société requérante se plaint qu’elle a été privée, par des décisions judiciaires prétendument arbitraires et immotivées, de sa propriété.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention dans sa branche pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce ? 2. La procédure devant les juridictions nationales a-t-elle été équitable ? Est-ce que la Cour suprême de justice a suffisamment motivé sa décision, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu notamment des circonstances de l’affaire et des conclusions de la cour d’appel ? 3. Y a-t-il eu une ingérence dans le droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle conforme à la loi, vu notamment les griefs de la société requérante soulevés sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention ?