Comunicat la 18 noiembrie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 24902/11 Arice Del Carmen CABALLERO RAMIREZ împotriva Spaniei, introdusă la 12 aprilie 2011 EXPOSAT DEFICIENTA, domnul Arice Del Carmen Caballero Ramírez, este un cetățean spaniol născut în 1959 și rezident în Las Palmas de Gran Canaria. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 octombrie 2005, la data de Justiție a organizat un concurs de mobilitate internă pentru anumite categorii de funcționari. R.N.M. ocupa un post de funcționar pe lângă instanța de judecată 1 de Las Palmas de Gran Canaria. El a participat la concurs și a primit provizoriu un loc de muncă la instanța de judecată n 4 de Jerez de la Frontera.
Cu toate acestea, a renunțat la aceasta înainte de expirarea termenului pentru prezentarea de declarații împotriva acestei atribuiri provizorii a poștei. Printr-o hotărâre pronunțată la 15 octombrie 2007, judecătorul judecător-administrativ nr. 1 din Jerez de la Frontera și-a acceptat pretențiile. El a acordat noului post R.N.M. și a decis reintegrarea sa în fosta sa funcție în instanța de judecată nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria. În același timp, printr-o decizie din 19 iunie 2006 publicată în Jurnalul Oficial (BOE) din 8 iulie 2006 reclamanta și-a asumat funcția inițial de R.N.M. pentru Las Palmas de Gran Canaria. Din dosar reiese că recurenta nu a fost sesizată, în calitate de parte interesată, în cursul procedurii privind R.N.M.
Hotărârea din 15 octombrie 2007 nu i-a fost notificată. La 27 ianuarie 2009, directorul general al relațiilor cu Comisia de Justiție din Insulele Canare a decis, în executarea hotărârii pronunțate la 15 octombrie 2007 cu privire la R.N.M., să anuleze atribuirea postului recurentei, căreia i s-a atribuit un alt post. Decizia a fost publicată în Jurnalul Oficial (BOE) la 9 februarie 2009. De fapt, la 9 martie 2009, conducerea generală a reamintit că hotărârile trebuie executate în întregime. Prin urmare, în cazul de față, hotărârea din 15 octombrie trebuia să fie pronunțată în propriile sale cuvinte.
2007.În ceea ce privește lipsa de convocare a recurentei la procedură, aceasta a indicat că, în conformitate cu articolele 1 și 49 din Legea privind instanța contencioasă-administrativă (LJCA), instanța judecătorească administrativă n 1 de Jerez de la Frontera a fost însărcinat să solicite pârâtului, și anume Hotărârea Generală Resurse Umane și Medicină Legală a Departamentului de Justiție și Administrație Publică al comunității autonome d andaluzia, să convoace toate părțile interesate. Hotărârea Generală Relații cu Ministerul Justiției din Insulele Canare a avut competență numai pentru a executa hotărârea definitivă. Procedura privind cererea de declarare a nulității Recurenta a solicitat nulitatea procedurii pe motiv că a fost privată de posibilitatea de a-și apăra interesele.
printr-o decizie din 29 iulie În 2009, instanța judecătorească nr. 1 din Jerez de la Frontera a comunicat că Õil și-a îndeplinit obligația legală în măsura în care la 13 octombrie 2006, ordonase pârâtului să îi asigne pe toți cei interesați în cadrul acțiunii administrative și, în plus, a menționat că la data hotărârii din 15 octombrie În cele din urmă, judecătorul a atras atenția asupra faptului că reclamanta avea posibilitatea de a contesta decizia în litigiu prin acțiunile prevăzute în acest scop. Invocând art. 24 (de drept la un proces echitabil) din Constituție, recurenta a formulat o acțiune la printr-o decizie notificată la 3 noiembrie 2010, Tribunalul Constituțional a declarat acțiunea inadmisibilă, reclamanta nefiind justificată relevanța constituțională specială a acțiunii.
Procedura contencioasă-administrativă inițiată de reclamantă În paralel cu cererea de declarare a nulității, reclamanta a introdus o acțiune judiciară-administrativă împotriva deciziilor din 27 ianuarie 2009 și 9 martie 2009 printr-o hotărâre pronunțată la 12 mai 2009, instanța judecătorească administrativă n 3 din Las Palmas de Gran Canaria a respins acțiunea. El a menționat că, deși a fost posibil ca reclamanta să nu fi fost reținută, 2007, în măsura în care acesta devenise definitiv. Această obligație se baza pe protecția interesului public și trebuia să prevaleze pe orice eventual interes individual al reclamantei. Recurenta a făcut apel. Prin hotărârea din 2 octombrie 2009, Tribunalul Superior de Justiție al Insulelor Canare a respins acțiunea.
El a recunoscut nulitatea hotărârii pronunțate la 15 octombrie 2007 de către judecătorul judecător-administrativ nr 1 de Jerez de la Frontera, dar a amintit obligația legală de a executa sentințele definitive. Astfel, el a informat reclamanta că ar putea introduce o acțiune în reclamație de răspundere patrimonială de la 24 din Constituție, recurenta a formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional. Printr-o decizie notificată la 1 aprilie 2011, înalta instanță și-a declarat acțiunea inadmisibilă, din cauza lipsei relevanței constituționale speciale. Dreptul intern relevant Legea 29/1998, din 13 iulie, privind instanța contencioasă-administrativă art. 48 Grefierul (...) va ordona în la mai (...) (...) să facă convorbirile prevăzute la art. 49. Decizia (...) va fi notificată în termen de cinci zile de la adoptarea sa tuturor celor interesați.
Acestea vor fi convocate astfel încât să se poată prezenta (...) în termen de nouă zile. Notificarea va fi efectuată în conformitate cu previziunile legii privind procedura administrativă comună (...) După primirea dosarului, grefierul (...) va verifica dacă au fost efectuate toate citațiile care urmează să fie prezentate și, în caz contrar, va solicita ca la data notificării [lipse] să se procedeze la apărarea părților interesate identificabile. (...) GRIEF Invouchant la art. 6 1 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a fost ascultată în cadrul unei proceduri care i-a cauzat un prejudiciu incontestabil, și anume pierderea postului său. Întrebări cu privire la părțile reclamanta a epuizat căile de atac interne?
În special, ar fi trebuit să introducă o acțiune în reclamație privind răspunderea patrimonială a lalui În acest sens, se poate considera că absența unei citații din partea reclamantei, în calitate de parte interesată, în cadrul procedurii contencioasă-administrative în fața instanței administrative nr. 1 din Jerez de la Frontera, a adus atingere dreptului său de acces la o instanță, astfel cum este garantat prin art. 6 alin. Cañete de Goñi c. Spania, n 55782/00, CEDO 2002 VIII).
Communiquée le 18 novembre 2014
Requête n o 24902/11 Arice Del Carmen CABALLERO RAMIREZ contre l’Espagne introduite le 12 avril 2011
La requérante, M me Arice Del Carmen Caballero Ramírez, est une ressortissante espagnole née en 1959 et résidant à Las Palmas de Gran Canaria. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 27 octobre 2005 l’Administration de la Justice organisa un concours de mobilité interne pour certaines catégories de fonctionnaires. R.N.M. occupait un poste de fonctionnaire auprès du juge d’instruction n o 1 de Las Palmas de Gran Canaria. Il participa au concours et se vit provisoirement attribuer un poste auprès du juge d’instruction n o 4 de Jerez de la Frontera. Cependant, il y renonça avant l’écoulement du délai pour la présentation d’allégations à l’encontre de cette attribution provisoire de poste.
L’Administration ne tint pas compte de cette renonciation et, par une décision du 19 juin 2006, publiée dans le journal officiel (BOE) le 8 juillet 2006, attribua le poste en question à R.N.M. Celui-ci interjeta un recours contentieux-administratif. Par un jugement rendu le 15 octobre 2007, le juge contentieux-administratif n o 1 de Jerez de la Frontera fit droit à ses prétentions. Il annula l’attribution du nouveau poste à R.N.M. et décida sa réintégration à son ancien poste auprès du juge d’instruction n o 1 de Las Palmas de Gran Canaria. Parallèlement, par une décision du 19 juin 2006 publiée dans le journal officiel (BOE) du 8 juillet 2006 la requérante s’était vue octroyer le poste initialement occupé par R.N.M.
à Las Palmas de Gran Canaria. La prise de fonctions de la requérante devint effective le 13 juillet 2006. Il ressort du dossier que la requérante ne fut pas assignée à comparaître, en tant que partie intéressée, au cours de la procédure relative à R.N.M. Le jugement du 15 octobre 2007 ne lui fut pas non plus notifié. Le 27 janvier 2009, la directrice générale des relations avec l’Administration de la Justice des Iles Canaries décida, en exécution du jugement rendu le 15 octobre 2007 à l’égard de R.N.M., d’annuler l’attribution du poste à la requérante, qui se vit attribuer un autre poste. La décision fut publiée dans le journal officiel (BOE) le 9 février 2009. Le recours de la requérante en voie administrative ( reposición ) contre cette décision fut rejeté le 9 mars 2009. En effet, la direction générale rappela que les jugements devaient être exécutés dans leur intégralité.
Par conséquent, dans le cas d’espèce l’Administration se devait d’exécuter dans ses propres termes le jugement du 15 octobre 2007. S’agissant de l’absence de convocation de la requérante à la procédure, elle signala que, conformément aux articles 48 § 1 et 49 de la Loi sur la juridiction contentieuse-administrative (LJCA), le juge contentieux-administratif n o 1 de Jerez de la Frontera était chargé de demander à l’Administration défenderesse, à savoir la direction générale des ressources humaines et médecine légale du département de la justice et administration publique de la communauté autonome d’Andalousie, de convoquer tous les intéressés. La direction générale des relations avec l’Administration de la Justice des Iles Canaries n’était compétente que pour procéder à l’exécution du jugement définitif.
1. Procédure relative à la demande de nullité La requérante sollicita la nullité de la procédure au motif qu’elle avait été privée de la possibilité de défendre ses intérêts. Par une décision du 29 juillet 2009, le juge contentieux-administratif n o 1 de Jerez de la Frontera signala qu’il s’était acquitté de son obligation légale dans la mesure où le 13 octobre 2006, il avait ordonné à l’Administration défenderesse d’assigner tous les intéressés dans le cadre du recours contentieux-administratif. Il nota en outre qu’à la date du jugement du 15 octobre 2007, il n’y avait aucune évidence selon laquelle le poste litigieux avait été assigné à la requérante. Finalement, le juge attira l’attention sur le fait que la requérante avait la possibilité de contester la décision litigieuse par la voie des recours prévus à cet effet.
Invoquant l’article 24 (droit à un procès équitable) de la Constitution, la requérante forma un recours d’ amparo auprès du Tribunal constitutionnel. Par une décision notifiée le 3 novembre 2010, le Tribunal constitutionnel déclara le recours irrecevable, la requérante n’ayant pas justifié la pertinence constitutionnelle spéciale du recours. 2. Procédure contentieuse-administrative entamée par la requérante Parallèlement à la demande de nullité, la requérante interjeta un recours contentieux-administratif contre les décisions des 27 janvier et 9 mars 2009. Par un jugement rendu le 12 mai 2009, le juge contentieux-administratif n o 3 de Las Palmas de Gran Canaria rejeta le recours. Il nota que, bien qu’il ait été possible que la requérante n’avait pas été convoquée, l’Administration concernée était obligée d’exécuter l’arrêt du 15 octobre 2007, dans la mesure où il était devenu définitif.
Cette obligation était fondée sur la protection de l’intérêt public et devait prévaloir sur tout éventuel intérêt individuel de la requérante. La requérante fit appel. Par un jugement du 2 octobre 2009, le Tribunal supérieur de justice des Canaries rejeta le recours. Il reconnut la nullité du jugement rendu le 15 octobre 2007 par le juge contentieux-administratif n o 1 de Jerez de la Frontera, mais rappela l’obligation légale d’exécuter les jugements définitifs. Il informa ainsi la requérante qu’elle pouvait introduire une action en réclamation de responsabilité patrimoniale de l’Administration afin de demander une indemnisation pour les irrégularités survenues. Invoquant l’article 24 de la Constitution, la requérante forma un recours d’ amparo devant le Tribunal constitutionnel.
Par une décision notifiée le 1 er avril 2011, la haute juridiction déclara son recours irrecevable, en raison de l’absence de pertinence constitutionnelle spéciale. B. Le droit interne pertinent Loi 29/1998, du 13 juillet, portant sur la juridiction contentieuse-administrative Article 48 § 1 « Le greffier (...) ordonnera à l’Administration (...) qu’elle procède aux convocations prévues à l’article 49. Article 49 “1. La décision (...) sera notifiée dans les cinq jours à compter de son adoption à tous les intéressés. Ceux-ci seront convoqués afin qu’ils puissent se présenter (...) dans un délai de neuf jours.
La notification sera effectuée conformément aux prévisions de la loi relative à la procédure administrative commune ». (...) 3. Une fois reçu le dossier, le greffier (...) vérifiera que l’ensemble des assignations à comparaître ont été effectuées et, en cas contraire, il demandera à l’Administration de procéder aux notifications [manquantes] pour assurer la défense des intéressés identifiables. (...) » GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de ne pas avoir été entendue dans le cadre d’une procédure qui lui a causé un préjudice indéniable, à savoir la perte de son poste.
1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes ? En particulier, aurait-elle dû introduire une action en réclamation de responsabilité patrimoniale de l’Administration ? 2. Dans l’affirmative, peut-on considérer que l’absence de citation à comparaître de la requérante, en tant que partie intéressée, dans le cadre de la procédure contentieuse-administrative devant le juge contentieux ‑ administratif n o 1 de Jerez de la Frontera a porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? (voir, a contrario , Cañete de Goñi c. Espagne , n o 55782/00, CEDH 2002 VIII).