APARICIO NAVARRO REVERTER ET GARCÍA SAN MIGUEL Y ORUETA c. ESPAGNE

Comunicat la 17 noiembrie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 39433/11 Alberto APARICIO NAVARRO REVERTER și Ana Maria GARCIA SAN MIGUEL Y ORUETA împotriva Spaniei, introdusă la 17 iunie 2011, EXPOSTAT DE FAPTE Reclamanții, dl Alberto Aparicio Navarro Reverter și dl Ana Maria Garcia San Miguel Y Orueta, sunt cetățeni spanioli născuți în 1937 și, respectiv, în 1942, rezidenți în Madrid. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au deținut un apartament în Sanxenxo (Galice). L În decembrie 2002, A.P.C., vecinul apropiat al lotării, a inițiat o procedură contencioasă pentru a contesta legalitatea lucrărilor de construcție a noilor apartamente.

Reclamanții nu au fost informați cu privire la existența acestei proceduri ca atare. Prin hotărârea pronunțată la 21 ianuarie 2004, judecătorul juridic n 3 de Pontevedra a acceptat parțial acțiunea introdusă de A.P.C. și a anulat permisul de construcție, fără să dea naștere la demolare. Hotărârea nu a fost notificată reclamanților. A.P.C., precum și municipalitatea Sanxenxo au făcut apel. printr-o hotărâre din 29 martie În 2007, Tribunalul Suprem de Justiție din Galicia a acceptat pretențiile primului și a ordonat demolarea apartamentelor și a respins, pe de altă parte, motivele cererei celei de-a doua cereri. Această hotărâre definitivă a fost notificată reclamanților în februarie 2009 de către municipalitate, care i-a informat cu privire la anularea permisului de construcție acordat anterior și la ordinul de demolare al mai multor apartamente, inclusiv al acestora.

Reclamanții au solicitat nulitatea procedurii. Cererea lor a fost respinsă printr-o decizie 15 septembrie 2009 a Tribunalului Superior de Justiție din Galicia, pe motiv că reclamanții nu puteau fi considerați ca fiind parte interesată. Într-adevăr, identitatea lor precisă nu apărea în niciun document relevant, nici atunci când instanța a examinat dosarul, nici în cursul procedurii de recurs. Invocând art. 24 din Constituție (dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare), reclamanții au formulat o acțiune la amgaro Tribunalul Constituțional a afirmat că judecătorii au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască existența proprietarilor de apartamente pentru care deznodământul ar putea avea consecințe foarte grave.

În special, reclamanții au menționat că, în acțiunea sa introdusă în decembrie 2002, A.P.C. menționa că numărul apartamentelor în cauză era de 16. Pe de altă parte, sponsorul imobiliar a ridicat, de asemenea, în apel că au existat terți cumpărători de bună credință, și anume proprietarii de apartamente, care nu au avut posibilitatea de a interveni în procedură și să fie audiați de instanțe, ceea ce a adus atingere în mod grav dreptului lor de apărare și principiului contradictoriu. Nu s-a făcut nicio acțiune pentru a aduce procedura în curs la cunoștința acestor proprietari. Prin decizia notificată la 21 decembrie 2010, înalta instanță a declarat recursul inadmisibil, din cauza lipsei sale de relevanță constituțională specială.

Nu reiese din dosar dacă demolarea a avut loc deja.

Dreptul intern relevant Legea nr. 29/1998 din 13 iulie privind instanța contencioasă administrativă art. 49 3 (în vigoare până la 4 mai 2010) După primirea dosarului, judecătorul, în lumina rezultatului procedurii administrative și a conținutului memoriului de introducere [a recursului] și a documentelor conexe, va verifica dacă au fost efectuate toate asignările și, dacă este cazul, că sunt incomplete, el va cere: (d) să le efectueze pe cele necesare pentru a asigura apărarea persoanelor interesate care sunt identificabile GRIFS Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamanții se plâng că au avut cunoștință de procedura contencioasă-administrativă care a avut loc în februarie 2009 și, prin urmare, nu și-au putut prezenta argumentele în fața instanțelor interne, în timp ce apartamentul era înscris pe numele lor în registrul funciar din septembrie 2001. În special, reclamanții susțin că instanțele au fost informate cu privire la existența unor părți terțe interesate care dețin locuințe, fără ca acestea să fi luat măsurile necesare pentru a le informa cu privire la procedura în curs.

Reclamanții consideră că încălcarea acestei dispoziții implică, de asemenea, o încălcare a drepturilor lor la viața privată și de familie (art. 8), la o cale de atac efectivă (art. 13) și la protecția proprietății (art. 1 din Protocolul nr. 1). În special, instanțele interne au dat dovadă de o atenție suficientă, în măsura în care nu au notificat reclamantului existența procedurii în curs, astfel încât acestea să poată fi ascultate și apărate interesele lor. Guvernul este rugat să informeze Curtea cu privire la stadiul actual al procedurii și, mai concret, cu privire la demolarea teritoriului reclamanților. Guvernul este rugat, de asemenea, să furnizeze o copie a hotărârii pronunțate la 21 ianuarie 2004 de către instanța administrativă nr. 3 din Pontevedra.

Communiquée le 17 novembre 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 39433/11 Alberto APARICIO NAVARRO REVERTER et Ana Maria GARCIA SAN MIGUEL Y ORUETA contre l’Espagne introduite le 17 juin 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Alberto Aparicio Navarro Reverter et M me Ana Maria Garcia San Miguel Y Orueta, sont des ressortissants espagnols nés respectivement en 1937 et en 1942 et résidant à Madrid. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont propriétaires d’un appartement à Sanxenxo (Galice). L’inscription de celui-ci dans le registre foncier date du 4 septembre 2001. Par ailleurs, ils s’acquittent de la taxe foncière depuis 2002. En décembre 2002, A.P.C., voisin proche du lotissement, entama une procédure contentieuse pour contester la légalité des travaux de construction des nouveaux appartements.

Les requérants ne furent pas informés de l’existence de cette procédure en tant qu’intéressés. Par un jugement rendu le 21 janvier 2004, le juge contentieux ‑ administratif n o 3 de Pontevedra accepta partiellement le recours introduit par A.P.C. et annula le permis de construire, sans pour autant décréter la démolition. Le jugement ne fut pas notifié aux requérants. A.P.C. ainsi que la municipalité de Sanxenxo firent appel. Par un arrêt du 29 mars 2007, le Tribunal supérieur de justice de Galice fit droit aux prétentions du premier et ordonna la démolition des appartements. Il rejeta par ailleurs les motifs d’appel de la deuxième demanderesse. Cet arrêt définitif fut notifié aux requérants en février 2009 par la municipalité, qui les informa de l’annulation du permis de construire accordé auparavant et de l’injonction de démolition de plusieurs appartements dont le leur.

Les requérants sollicitèrent la nullité de la procédure. Leur demande fut rejetée par une décision 15 septembre 2009 du Tribunal supérieur de justice de Galice, au motif que les requérants ne pouvaient pas être considérés comme « partie intéressée » lorsque la procédure fut entamée. En effet, leur identité précise n’apparaissait dans aucun document pertinent, ni lorsque le juge d’instance examina le dossier, ni au cours de la procédure d’appel. Invoquant l’article 24 de la Constitution (droit à un procès équitable et droit à la défense), les requérants formèrent un recours d’ amparo auprès du Tribunal constitutionnel. Ils affirmaient que les juges a quo connaissaient ou auraient dû connaître de l’existence de propriétaires des appartements pour lesquels l’issue du litige pouvait avoir des conséquences très sérieuses.

En particulier, les requérants notaient que, dans son recours introduit en décembre 2002, A.P.C. mentionnait que les appartements concernées étaient au nombre de seize. Par ailleurs, le promoteur immobilier avait aussi soulevé en appel qu’il existait des tiers acquéreurs de bonne foi, à savoir les propriétaires des appartements, qui n’avaient pas eu l’occasion d’intervenir dans la procédure et être entendus par les tribunaux, ce qui portait gravement atteinte à leur droit de défense et au principe du contradictoire. Aucune démarche ne fut effectuée afin de porter la procédure en cours à la connaissance de ces propriétaires. Par une décision notifiée le 21 décembre 2010, la haute juridiction déclara le recours irrecevable, en raison de son manque de pertinence constitutionnelle spéciale.

Il ne ressort pas du dossier si la démolition a déjà eu lieu.

B. Le droit interne pertinent Loi 29/1998, du 13 juillet, relative à la juridiction contentieuse ‑ administrative Article 49 § 3 (tel qu’en vigueur jusqu’au 4 mai 2010) « Une fois le dossier reçu, le juge, à la lumière du résultat de la procédure administrative et du contenu du mémoire d’introduction [du recours] et des documents annexes, vérifiera que l’ensemble des assignations ont été effectuées et, s’il s’aperçoit qu’elles sont incomplètes, il ordonnera l’Administration d’effectuer celles nécessaires pour assurer la défense des intéressés qui soient identifiables ». GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de n’avoir eu connaissance de la procédure contentieuse-administrative qu’en février 2009 et, de ce fait, ne pas avoir pu présenter leurs arguments devant les juridictions internes, alors que l’appartement était inscrit à leur nom dans le registre foncier depuis septembre 2001. En particulier, les requérants affirment que les tribunaux furent prévenus de l’existence de tiers intéressés propriétaires de logements, sans qu’ils n’effectuent pour autant des démarches pour les informer de la procédure en cours.

Les requérants considèrent que la violation de cette disposition comporte également une atteinte à leurs droits à la vie privée et familiale (article 8), à un recours effectif (article 13) et à la protection de la propriété (article 1 du Protocole n o 1).

QUESTION AUX PARTIES

La procédure qui s’est déroulée auprès des juridictions contentieuses ‑ administratives a-t-elle respecté les droits des requérants à l’égard de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, les tribunaux internes ont ‑ ils fait preuve d’une diligence suffisante, dans la mesure où ils n’ont pas notifié l’existence de la procédure en cours aux requérants afin que ces derniers puissent être entendus et défendre leurs intérêts ? Le Gouvernement est prié d’informer la Cour de l’état actuel de la procédure et, plus concrètement en ce qui concerne l’éventuelle démolition du logement des requérants. Le Gouvernement est prié en outre de fournir une copie du jugement rendu le 21 janvier 2004 par le juge contentieux-administratif n o 3 de Pontevedra.