CASE OF JALOUD v. THE NETHERLANDS - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

CASE OF JALOUD v. THE NETHERLANDS - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2014)

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Tradus și revizuit de IER (

www.ier.ro

)

MAREA CAMERĂ

CAUZA JALOUD ÎMPOTRIVA ȚĂRILOR DE JOS

(Cererea nr.

47708/08)

HOTĂRÂREA

Strasbourg

din 20 noiembrie 2014

Hotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.

ABREVIERI ȘI ACRONIME

PROCEDURA

ÎN FAPT

A. Circumstanțele cauzei

B. Armele folosite în cursul faptelor în litigiu

C. Prezența militară olandeză în Irak

D. Instrucțiunile comunicate personalului olandez al FSIR

E. Jandarmeria Regală

F. Camera militară a Curții de Apel din Arnhem

G. Dreptul și procedurile interne relevante

H. Jurisprudența internă relevantă

I. Alte documente interne

J. Dreptul internațional relevant

K. Documente relevante privind ocuparea Irakului

CAPETE DE CERERE

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART.

2 DIN CONVENȚIE

A.

Cu privire la admisibilitate

B. Cu privire la jurisdicție

C. Cu privire la pretinsa încălcare a obligației de a ancheta care decurge din art.

2

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART.

41 DIN CONVENȚIE

A. Prejudiciu

B. Cheltuieli de judecată

C. Dobânzi moratorii

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

OPINIA CONCORDANTĂ A DOMNULUI JUDECĂTORUL SPIELMANN, LA CARE ADERĂ DOMNUL JUDECĂTOR RAIMONDI

OPINIA CONCORDANTĂ COMUNĂ A DOMNILOR JUDECĂTORI CASADEVALL, BERRO-LEFÈVRE, ŠIKUTA, HIRVELÄ, LÓPEZ GUERRA, SAJÓ ȘI SILVIS

(Traducere)

OPINIA CONCORDANTĂ A DOAMNEI JUDECĂTOR MOTOC

ABREVIERI ȘI ACRONIME

ZRO (AOR)

Zona de responsabilitate operațională (

Area of operational responsibility

)

CD-ROM

Disc optic nemodificabil

CEDO (CEDH, ECHR)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Culegere de hotărâri și decizii (din 1999 până în prezent)

CENTCOM

Comandamentul central american (

American Central Command

)

CCFC (CFLCC)

Comandantul componentei terestre a Forțelor Coaliției (

Coalition Forces Land Component Commander

)

CACI (CIDC)

Corpul apărării civile irakiene

C.I.J.

Curtea Internațională de Justiție

APC (CPA)

Autoritatea Provizorie a Coaliției (

Coalition Provisional Authority

)

CS ONU (CSNU)

Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite

DMN (C-S)

Divizia Multinațională Centru-Sud (Multinational Division, Central-South)

DMN (S-E)

Divizia Multinațională Sud-Est (Multinational Division, South-East)

DR

Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, Decizii și rapoarte

EUR

Euro (monedă)

FORPRONU

Forța de Protecție a Organizației Națiunilor Unite (Bosnia-Herțegovina 1992-1995)

MC (GC)

Marea Cameră

ESG (GST)

Echipele de sprijin al guvernului (

Government support teams

)

LJN

Landelijk Jurisprudentienummer

(Număr în jurisprudența națională, Țările de Jos)

LC (LOC)

Linii de comunicare

NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

PAROI

Proiect de articole privind responsabilitatea organizațiilor internaționale (Comisia de drept internațional)

PCV

Post de control al vehiculelor

MI (PE)

Memorandum de înțelegere

CPCC (PJCC)

Centru provizoriu de coordonare comună (

Provisional Joint Coordination Center

– servicii de urgență și administrare locală în Irak)

PD (POD)

Punct de debarcare (Point of debarkment)

RCS ONU (RCSNU)

Rezoluția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite

Culegere (Recueil)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Culegere de hotărâri și decizii (1996-1998)

RA (ROE)

Reguli de acțiune (

Rules of engagement

)

FSIR (SFIR)

Forța de Stabilitate în Irak (

Stabilization Force in Iraq

)

În cauza Jaloud împotriva Țărilor de Jos,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră compusă din Dean Spielmann,

președinte,

Josep Casadevall, Guido Raimondi, Ineta Ziemele, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Elisabeth Steiner, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Luis López Guerra, András Sajó, Zdravka Kalaydjieva, Aleš Pejchal, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc,

judecători,

și Michael O’Boyle,

grefier adjunct,

După ce a deliberat în camera de consiliu la 19 februarie și 10 septembrie 2014,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la această ultimă dată:

PROCEDURA

.

este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R.A.A. Böcker, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

judecători

,

și Santiago Quesada, grefier de secție, și-a declinat competența în favoarea Marii Camere, niciuna din părți necontestând această măsură, după ce au fost consultate în acest sens (art. 30 din Convenție și art. 72 din Regulament).

36

§

2 din Convenție și art.

44

§

2 din Regulament). Guvernul intervenient a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna R.

Tomlinson, din cadrul

Foreign and Commonwealth Office

(Ministerul Afacerilor Externe).

59

§

3 din Regulament).

S-au înfățișat:

–

pentru Guvernul pârât

domnii

R.A.A. Böcker,

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe,

agent

,

M.

Kuijer,

din cadrul Ministerului Securității și Justiției,

B.

v

an Hoek,

din cadrul Ministerului Public,

Comandant H.

Warnar

, din cadrul Ministerului Apărării, Statul Major al Armatei,

consilieri;

–

pentru reclamant

domnii L.

Zegveld

,

A.-W.

Eikelboom

,

consilieri

;

– pentru Guvernul britanic, guvern intervenient

,

doamna R.

Tomlinson

, din cadrul

Foreign and Commonwealth Office

(Ministerul Afacerilor Externe),

agent

,Domnii J.

Eadie

QC,

consilier

,

J.

Benson,

din cadrul

Foreign and Commonwealth Office

(Ministerul Afacerilor Externe),

consilier

,

Doamna M.

Addis

, din cadrul

Foreign and Commonwealth Office

(Ministerul Afacerilor Externe),

observator

.

Curtea a ascultat declarațiile domnilor M. Böcker, Eikelboom, Zegveld și Eadie, precum și răspunsurile acestora la întrebările adresate de judecători.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele cauzei

infra

, pct.

21 și 49-52). În acel moment șoferul mașinii a oprit.

a) Începutul anchetei

wachtmeester 1e klasse

) Schel

lingerhout, din cadrul Jandarmeriei Regale (

Koninklijke marechaussee

), detașamentul As-Samawah, un apel telefonic care semnala atacul armat a fost primit aproximativ la orele 3.25 în sala de operațiuni a batalionului. Potrivit acestui apel, o mașină a lovit PCV. Au fost trase focuri de armă de către forțele armate olandeze și irakiene. Pasagerul mașinii a fost rănit și transportat la spital. Jandarmeriei Regale i se solicita să anchete cauza.

rechtbank

) din Arnhem au fost informați despre incident.

b) Preluarea corpului defunctului, mașinii și armelor din dotarea personală a locotenentului

A. și a sergentului Hussam Saad, din cadrul CACI

adjudant-onderofficier

) Kortman, din cadrul Jandarmeriei Regale, la orele 7.30 și transportat la spitalul mobil din Camp Smitty. La 11.45, după obținerea autorizației scrise din partea unei instanțe locale, corpul persoanei decedate a fost transferat la Spitalul General din As-Samawah. Autopsia a fost efectuată de un medic irakian, în absența vreunui ofițer de poliție ca martor.

Kortman, apoi remorcat și dus la Camp Smitty.

c) Depozițiile colectate de ofițerii Jandarmeriei Regale

i. Domnul Dawoud Joad Kathim

ii. Sergentul Hussam Saad, din cadrul CACI

iii. Alți militari din cadrul CACI

iv. Domnul Walied Abd Al Hussain Madjied

deschis focul asupra mașinii. Odată ce mașina s-a oprit, a servit drept interpret ocupanților mașinii. Pasagerul avea brațul drept plin de sânge, iar șoferul mirosea a alcool.

v. Sergentul Teunissen

sergeant

) de infanterie Teunissen. Acesta din urmă a declarat că a ajuns la PCV B1.3 la orele 2.00 și a primit informații de la sergentul din cadrul CACI. Împreună cu locotenentul, sergentul CACI și interpretul, au plecat în căutarea cartușelor gloanțelor trase. La aproximativ 100 m în apropiere de ghereta PCV, s-a întors, fiind surprins de un zgomot. A văzut o mașină intrând cu viteză în PCV; în momentul în care a ajuns în dreptul PCV, s-au auzit focuri de armă trase dinspre PCV. El și cei trei camarazi ai săi s-au aruncat la pământ pentru a se proteja. În momentul în care mașina a ajuns în dreptul lor, au fost trase două focuri de armă de pe partea cealaltă a șoselei, acolo unde se afla locotenentul. El a strigat „Opriți focul!”, dar nu a fost auzit. În momentul în care au încetat focurile de armă, mașina s-a oprit. Pasagerul sângera la nivelul părții inferioare a corpului și al umărului stâng. Sergentul Teunissen și soldatul Finkelnberg l-au scos din mașină, l-au pus pe pământ și i-au pansat rănile. Împreună cu locotenentul A., a încercat să-l resusciteze până în momentul în care doctorul le-a comunicat că era inutil.

vi. Locotenentul A., prima depoziție

de cartușe în tir controlat. A răspuns situației periculoase rezultate din faptul că el fusese primul vizat de focurile de armă. A folosit întregul conținut al încărcătorului, adică 28 de cartușe, ceea ce a durat aproximativ 7 secunde. Întrucât pasagerul mașinii era rănit, a încercat, împreună cu sergentul Teunissen, să-l resusciteze până la sosirea ajutoarelor. La momentul respectiv, rănitul nu avea puls. La scurt timp, a sosit comandantul companiei; locotenentul A. i-a dat raportul.

vii. Soldatul Finkelnberg

1 Broekman, din cadrul Jandarmeriei Regale, au luat depoziția soldatului Finkelnberg. Acesta din urmă a declarat că, la 21 aprilie 2004, la orele 2.00, însoțit de locotenentul

A. și de sergentul Teunissen, a ajuns la PCV B1.4, unde sergentul din cadrul CACI i-a raportat locotenentului A. că a avut loc un atac armat la PCV B1.3. Patrula s-a îndreptat apoi către acest post de control, unde a ajuns la orele 2 30. Locotenentul A., sergentul Teunissen, sergentul din cadrul CACI și interpretul au plecat pe șosea în direcția Hamza, pentru a căuta cartușele gloanțelor trase. O mașină de culoare închisă s-a apropiat cu viteză și l-a depășit, după care a trecut prin postul de control lovind butoaiele plasate pe șosea. Prin intensificatorul de imagini l-a văzut pe locotenentul A., pe partea stângă a șoselei, punându-se la pământ pentru a se proteja; a văzut apoi flash-uri ieșite din mai multe arme de partea stângă a șoselei și a auzit tiruri de armă provenind din acea direcție. Tirurile erau trase cu foc unic. La un moment dat, a văzut mașina oprindu-se. În timp ce se trăgea, l-a auzit pe sergentul Teunissen strigând „Opriți focul!”. S-a îndreptat spre vehicul și i-a tăiat hainele pasagerului mașinii. În timp ce sergentul Teunissen acorda primul ajutor, a percheziționat mașina pentru a găsi armele. A găsit o cutie frigorifică ce conținea o sticlă cu băutură aproape goală. Apoi s-a alăturat sergentului Teunissen și locotenentului A., în eforturile lor de a-l resuscita pe pasagerul mașinii, până când a fost constatat decesul. În depoziția sa, soldatul Finkelnberg îl critica pe locotenentul A. pentru că a tras în timp ce proprii săi oameni se aflau pe cealaltă parte a șoselei și pentru că a tras atât de multe focuri de armă; de asemenea, îl critica pe cel de la CACI pentru că a tras în direcția propriilor efective.

viii. Sergentul de cavalerie Quist

opperwachtmeester

) Wolfs și sergentul clasa 1 Van Laar, din cadrul Jandarmeriei Regale, au luat depoziția sergentului de cavalerie (

wachtmeester

) Quist. Acesta a declarat că, la 21 aprilie 2004, la aproximativ orele 2.00, se afla în PCV

B1.4 împreună cu locotenentul A. și cu ceilalți membri ai unității sale de patrulare, care era condusă de sergentul Teunissen. Un atac armat s-a produs în PCV B1.3, loc spre care s-au îndreptat. La sosire, în postul de control nu se afla nici un soldat din cadrul CACI, însă a văzut un grup de persoane pe partea stângă a șoselei, vizavi de gheretă. A parcat mașina, după care locotenentul A., sergentul Teunissen, interpretul Walied și sergentul din cadrul CACI au plecat pe jos în direcția nord, în căutarea cartușelor gloanțelor trase. La un moment dat, a văzut o mașină apropiindu-se cu viteză, dinspre Ar-Rumaythah; în momentul în care mașina a ajuns la postul de control, a lovit butoaiele și pietrele plasate în acel loc. A auzit focuri de armă automată provenind din locul în care se aflau personalul CACI, focuri de armă care apoi au încetat. A auzit apoi din nou focuri de armă la aproximativ 100 de metri distanță de el, dar nu a putut preciza cine a tras. A declarat că i s-a părut că focurile păreau să provină de la mai multe arme de foc. A văzut autoturismul oprindu-se, undeva, la o distanță de 50 de metri. A făcut o evaluare a situației. I-a văzut pe locotenentul A. și pe sergentul Teunissen încercând să resusciteze victima.

ix. Locotenentul A., a doua depoziție

1 Broekman și adjutantul Kortman, din cadrul Jandarmeriei Regale, i-au luat a doua depoziție locotenentului

A. Persoana în cauză a spus că ultima dată când l-a văzut pe sergentul din cadrul CACI, acesta se afla la postul de control și își „curăța” (

klungelen

) arma AK-47. Locotenentul A. i-a spus sergentului să nu-și îndrepte arma spre el. În ceea ce privește atacul armat, a declarat că, din ce își amintește, era întins pe o parte a șoselei; nu a tras stând în picioare. I-a făcut respirație gură la gură pasagerului rănit din mașină și și-a amintit că acesta mirosea a alcool. Comandantul adjunct al companiei CACI i-a dat o listă cu numele celor din CACI care au executat foc de armă și numărul aferent al cartușelor trase, și a cerut muniție nouă.

d) Alte rapoarte ale anchetei

i. Examinarea mașinii marca Mercedes

ii. Radiografii și fotografii

[1]

, și o cantitate de cartușe goale de calibru 5,56 x 45 mm, potrivit indicațiilor date (precum cele trase dintr-o armă Diemaco C7A1), așezate unele lângă altele. În alte fotografii apărea corpul unui bărbat împușcat în braț, în partea superioară stângă a spatelui și în fesa dreaptă. Alte imagini arată un Mercedes de culoare închisă; erau incluse detalii cu privire la prezența în caroserie și în tapiserie a unor găuri care ar fi putut să fie provocate de gloanțe.

iii. Raportul locotenent-colonelului Awadu Kareem Hadi, din cadrul CACI

„Precizări asupra accidentului produs (la 20/04/2004) și informații provenite de la primul batalion (Ar-Rumaythah):

La orele [(21.05 (

sic

) din seara] din data de [20/04/2004 (

sic

)], o mașină marca [Mercedes] s-a îndreptat cu viteză mare din direcția [Al Hamza] rulând către [Al Nassiriya]. În momentul în care a ajuns în dreptul postului de control, nu s-a oprit și a trecut peste obstacolele prezente în locul în care se afla postul de control. A ignorat somațiile militarilor care îi solicitau să oprească, și-a continua drumul și nu s-a oprit. În acel moment, militarii olandezi, considerând că nu există altă opțiune, au tras focuri de armă asupra mașinii și au rănit o persoană (Azhar Sabah Jaloud). Acesta a decedat. Se afla în dreapta șoferului.

Salutări.

(semnătură) Locotenent-colonel, Awadu Kareem Hadi

Copie pentru PJCC”

iv. Fragmentele metalice

‑

Muthanna, în vederea identificării muniției de la care proveneau și a armei cu care s-a tras; aceste fragmente fiind prea puține, originea lor nu a putut fi stabilită. O copie a documentului redactat în arabă a fost atașată la raportul adjutantului Voorthuijzen. Nu se preciza cui au fost încredințate fragmentele metalice sau unde au fost păstrate.

e) Documentul irakian

f) Raport suplimentar conținând depoziții ale membrilor CACI

„Nume:

A Saad Mossah

Numărul armei: GL 5574

Muniție: 4 x 30 cartușe

În cursul celui de-al doilea incident, eram în poziția culcat într-un loc unde eram protejat din toate părțile. Am văzut o mașină care venea dinspre Ar-Rumaythah apropiindu-se cu mare viteză de PCV. Am văzut mașina lovind butoaiele din apropierea PCV și continuându-și drumul. Superiorul meu [sergentul Hussam Saad, din cadrul CACI] s-a apropiat împreună cu interpretul și doi soldați olandezi, după care am auzit un număr mare de focuri de armă. Eu nu am tras nici un foc de armă. Nu mai am altceva de declarat.”

Nume:

Haider Shareef

Numărul armei: UE 0481 1984

Muniție: 4 încărcătoare și 120 cartușe în total

„Nu vă pot da informații despre primul incident, deoarece la acel moment dormeam în gheretă.

În ceea ce privește al doilea incident, eram în picioare lângă PCV când am văzut un Mercedes venind în această direcție. Am văzut mașina lovind cele două butoaie și care apoi și-a continuat drumul în direcția Hamsa. Am auzit soldații olandezi strigând „stop, stop!”, apoi am auzit focuri de armă. Nu am văzut nimic altceva, fiind în picioare în spatele unei cabane aflate de partea cealaltă a gheretei.”

INTERPRETUL

Nume:

Walied Abd Al Hussain Madjied

Născut la 25-10-1969 în Kuweit / Hawalli

„Am plecat la miezul nopții într-o misiune de patrulare. Am fost în misiune până la 1.30 și am urcat apoi în mașină spre următorul post de control. Când am ajuns, comandantul postului de control a raportat că au fost trase focuri de armă la postul de control la care fusesem anterior. L-am auzit pe locotenentul V. [probabil locotenentul A.] spunând să urc în mașină și ne-am întors la primul post de control. Când am ajuns, am cerut detalii. Comandantul postului de control și sergentul Hossam, din cadrul CACI, ne-au spus că după ce am plecat s-a oprit un camion și șoferul le-a spus că o mașină marca Opel rula în spatele lui. Imediat după aceea mașina marca Opel s-a apropiat, a întors cu 100 de metri înainte de postul de control și a stins farurile. Au fost trase mai multe focuri de armă spre postul de control dinspre acest vehicul. Sergentul Hussam Saad a ripostat, golindu-și cele două încărcătoare, fiecare conținând 30 de cartușe, asupra acestui vehicul. Au tras și oamenii sergentului Hossman. După ce ni s-a dat raportul, am plecat cu locotenentul V. în căutarea cartușelor gloanțelor trase. Am trecut de postul de control, și în acel moment am auzit sunetul butoaielor care se răsturnau. M-am întors și am văzut că un vehicul lovise butoaiele și se îndrepta spre noi. Nu cred că mergea cu viteză. Am văzut cu claritate vehiculul derapând. Am strigat în arabă „stop, stop, stop!” însă vehiculul a continuat să ruleze. Bărbatul pe care l-am văzut părea beat și a ridicat geamurile mașinii. După ce vehiculul ne-a depășit, am auzit focuri de armă. Un sergent olandez mi-a spus să mă adăpostesc. A strigat să înceteze focul. Am strigat același lucru către cei de la CACI. Un soldat olandez care se afla pe partea cealaltă a șoselei a continuat să tragă, fără oprire, chiar și atunci când sergentul olandez a strigat să înceteze focul. În momentul în care vehiculul s-a oprit, la instrucțiunile sergentului olandez, am încercat să vorbesc cu ocupanții vehiculului. I-am spus șoferului să iasă și să se întindă la pământ, ceea ce a și făcut. Când am început să vorbesc cu pasagerul din față, l-am auzit pe șofer spunând că pasagerul a fost rănit. Ne-am apropiat apoi de vehicul și am deschis portiera de pe partea pasagerului. Am văzut sânge pe brațul stâng. Am mers apoi la șofer, care a spus că erau băuți și că nu au văzut că exista un post de control. șoferul mirosea puternic a alcool. Au fost trase din nou focuri de armă în timp ce vehiculul era deja oprit, dar nu știu de unde au provenit. În momentul în care am mers să ridicăm cartușele gloanțelor trase în urma primului incident, toată lumea se îndepărtase de postul de control; nu era nimeni pe drum și era întuneric. Nici o sursă de lumină nu lumina postul de control, ceea ce înseamnă că nu se putea vedea cu claritate că exista un post de control în acel loc. Mi se pare ciudat că au fost trase focuri asupra vehiculului, deoarece nu a existat niciun schimb de focuri în acel moment. Cred că dacă s-ar fi tras un tir de somație, vehiculul s-ar fi oprit. Pot să vă spun și că în timp ce eram în căutarea cartușelor gloanțelor trase în timpul primul incident, eu mă aflam pe aceeași parte cu sergentul olandez și cu sergentul din cadrul CACI. În privința locotenentului olandez, el se afla pe cealaltă parte a șoselei. Nu știu câte persoane erau în urma mea. De asemenea, adaug că nu știu dacă au fost trase focuri de armă spre postul de control din vehicul, în cursul celui de-al doilea incident.”

La 21 aprilie 2004, la aproximativ orele 5.15, a fost interogat:

Nume: Hussam Saad, persoana în cauză este SGT [sergent] și CDT [

commandant

, comandant] din cadrul CACI.

Numărul armei: 84MD5596; este vorba despre un AK-47 care nu era încărcat în momentul discuției.

Persoana în cauză deținea de asemenea 2 încărcătoare complete (2 x 30 cartușe).

Un încărcător era gol.

„Când am preluat postul, aveam 120 cartușe în posesie. Aproximativ la orele 2.10, am tras 60 cartușe. La acel moment, o mașină care venea dinspre Al Hamza a trecut și s-a oprit în fața PCV. Farurile vehiculului erau stinse. Mașina a întors pentru a se îndrepta spre Al Hamza. Am auzit focuri de armă și flash-urile unor arme de foc dinspre mașină. Am ripostat cu arma mea AK-47. La începutul incidentului, mă aflam în fața gheretei și am fugit spre mașină cu alți trei camarazi:

– Alla’a Adnan,

– Mohammad Khazem,

– Hameed Jaber.

și cei trei camarazi ai mei au tras.

Aproximativ la orele 2.15, mașina a repornit brusc.

După acest incident, am sunat imediat la bază. Locotenentul A. a ajuns după 20-25 de minute. Comandantul, interpretul, locotenentul A. și o altă persoană au plecat să caute cartușele gloanțelor trase. Între timp, o mașină s-a apropiat de PCV; se deplasa pe ruta principală de aprovizionare, ruta Jackson, dinspre Ruymaythah, și se îndrepta spre Al Hamza.

Comandantul se afla pe partea dreaptă a șoselei (privind spre Al Hamza), căutând cartușele gloanțelor trase. Locotenentul A. se afla pe partea stângă a șoselei (privind tot spre Al Hamza), făcând același lucru.

Am auzit deodată un zgomot ca al unei mașini care lovea butoaiele din dreptul PCV. Am văzut mașina continuând-și drumul în direcția Al Hamza.

Am încercat să oprim mașina, strigând. Am auzit apoi focuri de armă. Am auzit focuri de armă dinspre partea stângă a șoselei (privind spre Al Hamza). Din ce știu, ocupanții mașinii Mercedes nu au tras. Un soldat din armata olandeză se afla pe partea dreaptă a șoselei.

Eu nu am tras niciun foc de armă spre Mercedes.”

La 21 aprilie 2004, la aproximativ orele 5.30, a fost interogat:

Nume:

Hameed Jaber

Numărul armei: 84MD0596

Muniție:

1 încărcător conținând 15 cartușe,

2 încărcătoare conținând 30 cartușe fiecare,

1 încărcător conținând 25 cartușe.

„În momentul celui de-al doilea incident, mă aflam în spatele gheretei. Am văzut o mașină apropiindu-se; aceasta venea dinspre Ar-Rumaythah. A trecut cu mare viteză prin PCV și a lovit două butoaie. Am auzit apoi focuri de armă. Nu știu nimic altceva. În cursul primului incident, am tras 15 cartușe.”

La 21 aprilie 2004, la aproximativ orele 6.15, a fost interogat:

Nume:

Haider Mohsen

Numărul armei: GB 4140

Muniție: 4 încărcătoare conținând 30 cartușe fiecare.

„În cursul primului incident, dormeam. Nu am putut ieși din cauza focurilor de armă trase spre gheretă. În momentul în care am ieșit, am văzut mașina îndepărtându-se în direcția Al Hamza.

În cursul celui de-al doilea incident, am văzut cum se apropie un Mercedes. Eram la PCV. Eram protejați în acel moment din toate părțile. Am auzit mașina Mercedes lovind butoaiele, apoi am văzut-o continuându-și cu mare viteză drumul în direcția Al Hamza.

Am auzit unul dintre olandezi strigând „stop!”. Mașina însă nu s-a oprit.

Am auzit focuri de armă. Am așteptat ca mașina să oprească. Am auzit voci care proveneau de la radioul mașinii; sunetul era dat foarte puternic. Nu am văzut nimic altceva.”

La 21 aprilie 2004, la aproximativ orele 6.00, a fost interogat:

Nume:

Ali Hussein

Numărul armei: S41297

Muniție:

3 încărcătoare conținând 30 cartușe fiecare,

1 încărcător conținând 26 cartușe.

„În cursul celui de-al doilea incident, eram într-un loc protejat. Am văzut o mașină trecând cu mare viteză prin PCV în direcția Al Hamza. Am auzit un soldat olandez strigând „stop, stop!”. Nu am vrut să trag, pentru că oamenii noștri erau în fața PCV.

Am auzit apoi focuri de armă. În cursul primului incident am tras 4 cartușe. Am ieșit apoi din gheretă.”

La 21 aprilie 2004, la aproximativ orele 5.45, au fost interogați:

Nume:

Ahmed Ghaleb

Numărul armei: S54469

Muniție: 4 x 30 cartușe

„În cursul primului incident, dormeam în gheretă. Eu nu am tras niciun foc de armă. În cursul celui de-al doilea incident, eram într-un loc protejat, aproape de gheretă. Am auzit o mașină lovind două butoaie. Mașina și-a continuat drumul cu mare viteză (în mod clar, accelera). Am auzit apoi focuri de armă în fața PCV. Nu știu nimic altceva.”

Nume:

Alâa A Dnan

Numărul armei: 84 MD 0890

Muniție: 3 încărcătoare conținând 30 cartușe și 1 încărcător conținând 22 cartușe

„În cursul primului incident am tras. Am tras focuri de armă. (

sic

)

În cursul celui de-al doilea incident, eram într-un loc [protejat], aproape de partea stângă a gheretei. Priveam în direcția Hamza. Am văzut o mașină venind dinspre Ar-Rumaythah. A trecut cu mare viteză prin PCV răsturnând două butoaie. Nu am văzut ce s-a întâmplat la acel moment, dar cu siguranță am auzit focuri de armă.”

Nume:

Ilia MOHAMMED KHAZEM

, caporal-șef

Numărul armei: 84 MD 6151

Muniție: 4 încărcătoare conținând în total 120 cartușe.

Nu am tras niciun foc de armă în noaptea trecută pentru că nu am primit ordin să trag. Eram în apropierea PCV, întors în direcția Hamza. La un moment dat, am auzit o mașină lovind un butoi. Mașina și-a continuat drumul spre Hamza. Am auzit olandezii strigând „stop!” către șoferul vehiculului care trecuse prin PCV. Am auzit apoi focuri de armă. În momentul în care am văzut că mașina Mercedes s-a oprit, am alergat în direcția ei. Nu am putut vedea cine era în stânga și în dreapta șoselei, pentru că era întuneric.

Murtada Khazaat

Yasser Abd Alaal

Ahmed Shaker

Ali Hussein

Persoanele sus-menționate au sosit la orele 4.10.”

Nume:

SAHIB JASSIM

Numărul armei: 84 MV 7435

Muniție: 4 încărcătoare conținând în total 120 cartușe.

„În cursul primului incident, eram în apropierea PCV. Am văzut un camion apropiindu-se de PCV venind dinspre Hamza. Șoferul a declarat că e urmărit de o mașină și a arătat cu degetul spre vehiculul respectiv. A adăugat că este vorba despre un Opel. La un moment dat, au fost trase mai multe focuri de armă dinspre mașină. Ripostând, colegii mei au tras toți asupra mașinii. Ne-am așezat în formație la 360

o

, după care mașina și-a continuat drumul.

„În cursul celui de-al doilea incident, eram întins pe pământ [într-un loc protejat] aproape de PCV. Am văzut o mașină venind dinspre Ar-Rumaythah. Rula cu mare viteză și a lovit un butoi. A trecut apoi prin PCV și am auzit focuri de armă. Nu mai am altceva de declarat care să poată clarifica situația.”

12 din Codul de procedură penală (

Wetboek van Strafvordering

) (a se vedea

infra

).

vermoedelijk

) atins de un glonț irakian, că militarul olandez care a tras, de asemenea, asupra vehiculului putea invoca legitima apărare și că, din acest motiv, nu a fost desemnat niciun suspect dintre membrii efectivului militar olandez.

Rules of engagement

– RA), precum și eventualele rapoarte privind anchetele efectuate de autoritățile irakiene.

Făcând referire la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza

Ramsahai și alții împotriva Țărilor de Jos

(nr.

52391/99, 10 noiembrie 2005), acesta a considerat că acțiunea în temeiul art.

12 din Codul de procedură penală nu implica temeinicia unei „acuzații în materie penală”, că art. 6 din Convenție nu se aplică așadar și, prin urmare, modalitățile de acces la dosar în astfel de cazuri sunt diferite de cele aplicabile în cadrul unei proceduri penale ordinare.

12 din Codul de procedură penală, o cerere de începere a urmăririi penale împotriva locotenentului

A. Reclamantul a susținut că nicio probă nu confirmă afirmația potrivit căreia domnul Azhar Sabah Jaloud a fost ucis de un glonț irakian, că numărul focurilor de armă trase de locotenentul

A. atestau o violență disproporționată, că locotenentul

A. nu a efectuat un foc de somație și a ignorat cererea sergentului Teunissen de încetare a focului, că, în temeiul art.

50 din Protocolul adițional nr.

1 la Convențiile de la Geneva și în absența oricărei indicații contrare, domnul Azhar Sabah Jaloud trebuia considerat ca fiind civil și, prin urmare, nu putea face obiectul focurilor de armă trase și că, în orice caz, recurgerea la forță letală de către locotenentul

A. nu a fost necesară. Reclamantul a invocat, de asemenea, depoziția dată poliției irakiene de șoferul mașinii, potrivit căreia i s-ar fi spus să nu vorbească despre implicarea militarilor olandezi.

hoofdofficier van justitie

) de pe lângă Tribunalul regional din Arnhem i-a scris avocatului-general șef (

hoofdadvocaat-generaal

) de pe lângă Curtea de Apel din Arnhem recomandând respingerea cererii reclamantului. La scrisoare a atașat o declarație detaliată a procurorului care a adoptat (în iulie 2004) decizia de neîncepere a urmăririi penale împotriva locotenentului

A. Potrivit procurorului respectiv, deși trebuia să se admită că locotenentul

A. a tras asupra mașinii, nu se putea stabili că i-a provocat decesul domnului Azhar Sabah Jaloud; în plus, presupunând că aceasta era situația, locotenentul

A. ar fi putut crede în mod rezonabil că este atacat și trebuia să se apere. Scrisoarea procurorului mai conținea următorul pasaj:

„Responsabilitățile specifice ale Statelor Unite ale Americii și ale Regatului Unit, puteri ocupante, au fost recunoscute în baza Rezoluției nr. 1483 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Spre deosebire însă de forțele britanice, Țările de Jos nu sunt considerate putere ocupantă în Irak; pentru Țările de Jos, FSIR constituia o operațiune de menținere a păcii (

vredesoperatie

). Guvernul este de părere că misiunea forțelor armate olandeze s-a limitat la sprijinul acordat forțelor britanice din sectorul de sud al Irakului, misiune care le-a fost încredințată (Camera inferioară a Parlamentului, 2002-23, nr.

23432, nr.

16). Folosirea forței operaționale de către FSIR își găsește legitimitatea nu în

jus in bello

, ci în mandatul Consiliului de Securitate, în Regulile de acțiune (RA), întemeiate pe mandatul menționat, și în carta cu instrucțiuni olandeză în ceea ce privește recurgerea la forță, care decurge din aceste instrumente. RA permit recurgerea la forță împotriva oricărei persoane care intră sub incidența regulii relevante. În anumite cazuri pot fi așadar implicați civili. Situația este similară – după cum reflectă instrucțiunile privind recurgerea la forță – în privința dreptului fundamental la legitimă apărare. Instrucțiunile și obiectivul comandantului, combinate cu amenințarea percepută, sunt decisive pentru a stabili dacă un militar va face uz de puterea de a recurge la forță și, după caz, în ce mod.”

procurorului-șef, nu a fost posibil să se concluzioneze o încălcare a art.

2 din Convenție sub aspect procedural. Potrivit acestuia, în fapt, trupele olandeze din Irak nu exercitau o autoritate efectivă în această țară și, prin urmare, Convenția nu avea un caracter obligatoriu.

A. să invoce legitima apărare, dar că, în pofida lipsei unei condamnări, statul olandez ar putea fi într-o situație în care ar fi oportun să plătească o despăgubire cu titlu gratuit.

A. În motivare, curtea de apel a declarat în special următoarele:

„Legitimitatea utilizării funcționale a forței în zona în cauză este inclusă în regulile de acțiune (RA), precum și în instrucțiunile FSIR privind recurgerea la forță (versiune revizuită la 24 iulie 2003), care se inspiră din primul document. Avocatul [reclamantului] a solicitat curții de apel, în ședință cu ușile închise, să se permită consultarea RA. Acestea nu au fost depuse la dosar, nici nu au fost puse la dispoziția curții de apel sau avocatului general. Instrucțiunile FSIR privind recurgerea la forță vor fi folosite drept criteriu de analiză în speță. Acestea indică faptul că recurgerea la forță este autorizată în special în cadrul legitimei apărări și atunci când este vorba de apărarea camarazilor sau altor persoane desemnate de comandantul DMN (S-E). În privința focurilor de armă trase, instrucțiunile precizează că sunt permise atunci când [un membru al FSIR], camarazii săi sau alte persoane aflate sub protecția sa sunt amenințate cu violență care ar putea cauza răni grave sau moartea, și nu există nici o altă cale de a împiedica acest fapt. Exemplele date includ situația în care o persoană trage sau îndreaptă arma în direcția persoanei în cauză, a camarazilor sau persoanelor aflate sub protecția sa, și situația în care când o persoană îndreaptă cu bună știință un vehicul către persoana în cauză, camarazii sau persoanele aflate sub protecția sa.

Din dosar rezultă că [locotenentul A.], care se afla în căutarea urmelor incidentului survenit puțin mai înainte și în timpul cărora au fost trase focuri dintr-o mașină, s-a fost confruntat la fața locului cu o mașină care a ignorat existența PCV și s-a îndreptat cu viteză în direcția sa. În acel moment, s-au tras focuri de armă. [Locotenentul A.] a crezut că proveneau dinspre mașină. Această ipoteză este perfect de înțeles, întrucât nimic nu îl putea face pe [locotenentul A.] să creadă că focurile erau trase în direcția sa de cei din propria unitate sau din unitatea cu care erau camarazi (militarii olandezi sau membrii CACI prezenți). Puțin contează că, potrivit avocatului [reclamantului], alte persoane prezente la fața locului au apreciat situația în mod diferit. La urma urmei, [locotenentul A.] era într-o poziție diferită și nu a observat situația în același mod ca grupul care se afla pe partea cealaltă a șoselei, grup care, de altfel, avea un intensificator de imagine. În plus, nu are nicio relevanță faptul că [locotenentul A.] a tras atunci când mașina trecuse, deoarece chiar puțin mai înainte postul de control fusese vizat de un vehicul care apoi s-a îndepărtat și [locotenentul A.] ar fi trebuit, așa cum a declarat, să ia în considerare faptul că pe partea cealaltă a șoselei erau camarazi, pe care nu ar fi dorit să-i aibă în bătaia armei. Avocatul [reclamantului] a lăsat, de asemenea, să se înțeleagă că [locotenentul A.] ar fi tras un foc de somație. Potrivit instrucțiunilor privind recurgerea la forță, focul de somație nu trebuie tras decât dacă circumstanțele operațiunii o permit, nu atunci când, de exemplu, persoana în cauză sau alte persoane aflate în proximitate fac obiectul unui atac armat.

În lumina celor de mai sus, curtea de apel consideră că [locotenentul A.] putea crede în mod rezonabil că el și camarazii săi sunt luați drept ținte și că, plecând de la această ipoteză, a acționat în limitele instrucțiunilor aplicabile privind recurgerea la forță.

Prin urmare, curtea de apel concluzionează că decizia procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost justificată.”

B. Armele folosite în cursul faptelor în litigiu

‑

15/Colt M16, armă mai cunoscută de concepție americană. Poate trage în mod automat și în mod semiautomat. Încărcătoarele standard ale forțelor armate olandeze poate stoca până la 30 cartușe. În modul automat, arma trage între 700 și 940 focuri pe minut.

C. Prezența militară olandeză în Irak

elaborată de șeful Statului Major General al Apărării (

Chef Defensiestaf

) olandez. Aceasta reprezenta un document de referință conținând un rezumat al regulilor de acțiune. Personalul a primit, de asemenea, instrucțiuni privind recurgerea la forță (

Geweldsinstructie

), elaborat de șeful Statului Major General al Apărării.

Al-Skeini și alții împotriva Regatului Unit

[(MC), nr.

55721/07, pct.

9-19, CEDO

2011].

Minister van Buitenlandse Zaken

) și ministrul Apărării (

Minister van Defensie

) au adresat în comun o scrisoare Camerei Inferioare a Parlamentului (

Tweede Kamer der Staten-Generaal

) cu privire la situația din Orientul Mijlociu (Camera Inferioară a Parlamentului, sesiunea parlamentară 2002-2003, nr.

23

432, nr.

116). Această scrisoare sublinia în special motivele pentru care Guvernul a decis să participe la FSIR, trimițând trupe olandeze, și furniza informații generale. Conținea următoarele pasaje:

„La cererea părții britanice, unitățile olandeze vor fi dislocate în sudul Irakului, în provincia Al-Muthanna (...) Această provincie este sub responsabilitatea unei divizii britanice. Linia de comandă operațională trece așadar prin Cartierul general al diviziei britanice, apoi Cartierul general american din Bagdad și se întoarce apoi la Comandamentul Central american [

American Central Command

] (CENTCOM), care coordonează direcția activității militare.

(...)

Mandatul/temeiul legal

Trimiterea de trupe olandeze în Irak are ca temei Rezoluția 1483 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Guvernul consideră că dispozițiile acestei rezoluții oferă un astfel de temei. Rezoluția este întemeiată în mod expres pe capitolul VII al Cartei ONU, iar alineatul 1 solicită statelor membre și organizațiilor „să ajute poporul irakian în eforturile sale de reformare a instituțiilor lor și de a reconstrui țara pentru a contribui la asigurarea stabilității și securității în Irak, în conformitate cu (...) rezoluția”. Mai general, penultimul alineat din dispozitivul Rezoluției 1483 solicita statelor membre și organizațiilor internaționale și regionale să contribuie la punerea în aplicare a (...) rezoluției”. Raportul reuniunii Consiliului de Securitate în cursul căreia a fost adoptată această rezoluție arată existența unui consens larg cu privire la postulatul potrivit căruia rezoluția oferă statelor membre un temei legal pentru trimiterea de trupe în Irak, în cadrul stabilit de aceasta.

În preambul, rezoluția menționa cu claritate că este necesar să se facă o distincție între Statele Unite ale Americii și Regatul Unit, care sunt active în Irak în calitate de (

hoedanigheid

) puteri ocupante, și statele care nu au această calitate. Această constatare a Consiliului de Securitate, formulată într-o rezoluție adoptată în temeiul Capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite, trebuie înțeleasă ca o opinie cu caracter de autoritate în privința statutului țărilor participante, având caracter obligatoriu pentru statele membre ale Organizației Națiunilor Unite.

Punctul 5 din Rezoluție solicită în mod explicit tuturor statelor în cauză (inclusiv celor care nu sunt prezente în calitate de forțe ocupante), „să respecte pe deplin obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, în special în temeiul Convenției de la Geneva din 1949 și ale Regulamentului de la Haga din 1907”). Țările de Jos se angajează să răspundă acestei solicitări.

(...)

Influență

Forța de stabilitate va consta dintr-o coaliție de țări participante condusă de Statele Unite ale Americii și de Regatul Unit. Este important ca celelalte țări care contribuie cu trupe să fie suficient implicate în definirea strategiei politico-militare generale a forței de securitate și în schimbul de informații. În acest scop, Regatul Unit va stabili un „Comitet al contributoriilor” pentru sectorul britanic, ceea ce va permite o consultare strânsă între reprezentanți guvernelor, similară cu procedura pe care partea britanică a creat-o pentru FIAS [Forța Internațională de Asistență pentru Securitate, dislocată în Afganistan], iar Țările de Jos și Germania o vor urma, de asemenea, pentru FIAS. Țările care furnizează trupe vor participa și la conducerea activității militare, prin intermediul reprezentanților lor naționali din cartierele generale operaționale.

(...)

Instrucțiuni privind recurgerea la forță (reguli de acțiune)

Regulile de acțiune (RA) sunt instrucțiuni către unitățile militare care prezintă circumstanțele, condițiile, gradul și modalitățile de recurgere la forța autorizată. Conținutul lor nu a fost publicat. RA au fost redactate pe baza unor considerente militaro-operaționale și juridice. Acestea includ considerente referitoare la dreptul umanitar și la dreptul războiului, precum și considerente politice/diplomatice. Acestea sunt stabilite prin referință la un document NATO care stabilește orientările pentru RA.

Conform uzajului din alte operațiuni de menținere a păcii, este de presupus că Țările de Jos vor ține cont la rândul lor de RA din „statul lider”, în speță Regatul Unit. Țările de Jos pot modifica instrucțiunile privind recurgerea la forță în funcție de orientările și considerentele naționale. RA nu au fost încă finalizate, dar Guvernul dorește ca acestea să fie solide, ceea ce înseamnă inclusiv competențe extinse pentru „protecția forței” și crearea unui mediu sigur și stabil. Pe această bază, Guvernul presupune că RA vor oferi suficiente posibilități în vederea îndeplinirii sarcinilor, chiar în caz de ostilități sau revolte.

Structura Comandamentului

Teatrul de operațiuni din Irak este sub comanda CENTCOM american, în cadrul căruia un Comandament al Componentei Terestre a Forțelor Coaliției [

Coalition Forces Land Component Commander

] (CFLCC) asigură conducerea operațiunilor din Bagdad. În acest scop, Irakul este împărțit în patru sectoare. Sectorul din nordul Irakului și zona din jurul Bagdadului vor fi conduse de Statele Unite ale Americii. Polonia este responsabilă pentru un alt sector și Regatul Unit este responsabil pentru sudul Irakului. Batalionul olandez se va afla sub controlul operațional al diviziei britanice ca unitate independentă (

zelfstandige eenheid

). În cadrul sprijinului NATO pentru Polonia, s-a decis ca o parte din trupele olandeze să aibă baza în cartierul general polonez. În plus, sectorul polonez este adiacent sectorului american și prezența trupelor olandeze va facilita o mai bună coordonare generală.

De altfel (

Overigens

), Țările de Jos vor avea permanent „comanda deplină” [„

full command

”, în original, în limba engleză] asupra trupelor olandeze. șeful Statului Major al Apărării va asigura respectarea mandatului și obiectivului militar al trupelor olandeze. Dacă va fi necesar, va comunica instrucțiuni suplimentare, în numele ministrului Apărării.”

D. Instrucțiunile comunicate personalului olandez al FSIR

„Prezentele instrucțiuni reiau în mod simplificat, pentru ofițeri și subofițeri, regulile de acțiune (RA) pentru DMN (SE) și restricțiile aplicate acestora de Țările de Jos. Dacă aveți nelămuriri, vă rugăm să consultați textul în limba engleză al RA și declarațiile relevante ale Țărilor de Jos. În caz de conflict între prezentele instrucțiuni și RA sau declarațiile olandeze, RA și declarațiile olandeze vor prevala.

MISIUNE

REGULI GENERALE

a) nu utilizați în niciun caz mai multă forță decât cea strict necesară pentru a vă îndeplini sarcina;

b) daunele colaterale (produse persoanelor sau bunurilor) trebuie evitate pe cât posibil.

LEGITIMA APĂRARE

deadly force

) și implică utilizarea de arme autorizate, este permisă:

a) pentru a vă asigura propria apărare;

b) pentru a preveni furtul sau distrugerea de bunuri care aparțin FSIR și sunt esențiale pentru executarea misiunii.

RECURGEREA LA FORȚĂ DIN ALTE MOTIVE

deadly force

) și implică utilizarea de arme autorizate, este permisă:

a) pentru a vă apăra camarazii sau alte persoane desemnate de comandantul DMN (S-E) (

designated persons

);

a) pentru a preveni furtul sau distrugerea de bunuri desemnate de comandantul DMN (SE) (

designated property

);

c) pentru a preveni accesul neautorizat la echipamentele militare care aparțin FSIR sau în alte locuri desemnate de comandantul DMN (S-E) [inclusiv bunuri desemnate (

designated property

), de exemplu, zonele militare cu acces limitat (

Military Restricted Areas

)]

;

a) pentru a captura, percheziționa sau dezarma unitățile inamice care ar amenința securitatea unităților FSIR sau a altor persoane desemnate de comandantul DMN (S-E) în executarea misiunii;

e) împotriva oricărui act ostil sau intenții ostile;

f) în cazul în care vă ordonă comandantul.

(...)

PROCEDURA SOMAȚIEI

a) dacă voi sau alte persoane din imediata vecinătate fac obiectul unui atac armat; sau

b) dacă a proceda la o somație v-ar expune pe voi sau ar expune alte persoane la un risc crescut de a fi ucis sau grav rănit.

„FORȚA DE STABILITATE! STAI SAU TRAG!”

apoi, în limba locală,

„OEGAF

DFEE-SJ!

AU-OE

ILLA

ARMIE

BILL

NAAR!”

[2]

(„Armata! Stai sau trag!”)

ACT OSTIL ȘI INTENȚIE OSTILĂ

hostile act

) reprezintă un act de agresiune comparabil cu un atac sau o amenințare de atac cu recurgea la forță care poate provoca decesul sau vătămări corporale grave îndreptate împotriva voastră sau a camarazilor, persoanelor desemnate sau bunurilor desemnate. Următoarele sunt exemple, nelimitative, de acte ostile:

a) o persoană care trage asupra voastră, asupra camarazilor, asupra persoanelor desemnate sau bunurilor desemnate;

a) o persoană care plasează explozibili sau dispozitive incendiare sau le lansează spre voi, spre camarazi, spre persoanele desemnate sau spre bunurile desemnate;

c) o persoană care conduce cu bună știință un vehicul spre voi, spre camarazi, spre persoanele desemnate sau spre bunurile desemnate.

(...)

OBLIGAȚIA DE A NU RECURGE DECÂT LA FORȚA STRICT NECESARĂ

a) să efectuați doar focuri țintite;

b) să evita să trageți mai multe focuri de armă decât este necesar;

c) să luați toate măsurile de precauție necesare pentru a evita daunele colaterale (produse persoanelor și bunurilor); și

d) să încetați focul de îndată ce situația permite. Va trebui apoi să securizați zona și să îngrijiți răniții.

ALTE INSTRUCȚIUNI DE COMANDĂ

(...)

(...)

„MISIUNE

RECURGEREA LA FORȚĂ

a) în caz de legitimă apărare;

b) pentru a vă apăra camarazii sau alte persoane desemnate de comandantul DMN (S-E);

c) pentru a preveni furtul sau distrugerea de bunuri care aparțin FSIR și care sunt esențiale pentru executarea misiunii, sau a altor bunuri desemnate de comandamentul DMN (S-E);

d) pentru a preveni accesul neautorizat la echipamentele militare care aparțin FSIR sau în alte locuri desemnate de comandantul DMN (S-E) [inclusiv bunurile desemnate, de exemplu, zonele militare cu acces limitat (

Military Restricted Areas

)]

;

e) pentru a captura, percheziționa sau dezarma unitățile inamice care ar amenința securitatea unităților FSIR sau a altor persoane desemnate de comandantul DMN (S-E) în executarea misiunii;

f) în cazul în care vă ordonă comandantul.

REGULI GENERALE

a) încercați să evitați escaladarea conflictului;

b) nu utilizați în niciun caz mai multă forță decât cea strict necesară pentru a vă îndeplini sarcina;

c) daunele colaterale (produse persoanelor sau bunurilor) trebuie evitate pe cât posibil.

SOMAȚIE ȘI FOCURI DE SOMAȚIE

Veți proceda la somație strigând:

„FORȚA DE STABILITATE! STAI SAU TRAG!”

apoi, în limba locală,

„OEGAF

DFEE-SJ!

AU-OE

ILLA

ARMIE

BILL

NAAR!”

(„Armata! Stai sau trag!”)

FOCURI ȚINTITE

Câteva exemple:

– puteți deschide focul asupra unei persoane care trage sau îndreaptă tirul în direcția voastră sau a camarazilor sau a persoanelor aflate sub protecția voastră;

– puteți deschide focul asupra unei persoane care plasează explozibili sau dispozitive incendiare sau care le lansează spre voi, spre camarazi sau spre alte persoane aflate sub protecția voastră;

– puteți deschide focul asupra unei persoane care conduce cu bună știință un vehicul spre voi, spre camarazi sau spre persoanele aflate sub protecția voastră.

FORȚA MINIMĂ

– să efectuați doar focuri țintite;

– să evitați să trageți mai multe focuri de armă decât este necesar; și

– să încetați focul de îndată ce situația permite.

a) dacă sunt utilizate în scopuri militare; și

b) în cazul în care vă ordonă comandantul.

E. Jandarmeria Regală

Koninklijke Marine

), Armata terestră regală (

Koninklijke Landmacht

) și Forțele aeriene regale (

Koninklijke Luchtmacht

). Trupele sale dispun de statut și grad militar. Dispune de propria linie de comandă; comandantul său are grad de general-locotenent (

luitenant-generaal

) și se află în directa subordine a ministrului Apărării.

Politiewet 1993

].

wachtmeester

) sau grad superior pot fi numiți agenți învestiți cu competențe de anchetare (

opsporingsambtenaren

) ofițerii din anumite categorii pot fi numiți procurorii auxiliari (

hulpofficieren van justitie

).

F. Camera militară a Curții de Apel din Arnhem

9 din Codul de procedură penală militară (

Wet militaire strafrechtspraak

) prevedea că secțiile Camerei militare a Curții de Apel din Arnhem sunt compuse din doi judecători ai curții de apel – dintre care unul prezida – și un membru, militar. Acesta din urma trebuia să fie cadru activ cu grad de căpitan de navă (

kapitein ter zee

, Marina regală), colonel (

kolonel

, Forțele terestre regale) și căpitan de aviație (

kolonel

, Forțele aeriene regale) sau grad superior, care să aibă și calificările necesare pentru a fi judecător; fiecare dintre aceștia urma să fie promovat la gradul onorific de contra-amiral (

commandeur

, Marina regală) sau de general de brigadă (

brigadegeneraal

, Forțele terestre regale) sau de general de brigadă aeriană (

commodore

, Forțele aeriene regale), dacă nu avea deja efectiv acest grad. Nu putea face parte din Jandarmeria Regală. Membrul cu grad militar era numit pentru un mandat de patru ani, care putea fi reînnoit o singură dată, pe aceeași durată; vârsta obligatorie de pensionare era fixată la 60 de ani (art.

6

§

4 din Codul de procedură penală militară).

Wet op de rechterlijke organisatie

) prevede că membrii cu grad militar ai Camerei militare a Curții de Apel din Arnhem participă la cauze ca judecători aflați pe picior de egalitate cu omologii lor civili și se supun acelorași obligații de confidențialitate (art.

7 și 13 din lege) și acelorași reguli de independență funcțională și de imparțialitate (art.

12); de asemenea, se supun aceluiași control în privința modului în care se comportă în exercitarea funcțiilor lor ca și judecătorii civili [art.

13

lit.

a)

–

g)]. Acest control, care se concentrează pe aspecte specifice ale comportamentului, este efectuat de Curtea de Casație (

Hoge Raad

) și solicitat

–

la cererea unei părți interesate sau din oficiu

–

de Procurorul general (

procureur-generaal

) de pe lângă Curtea de Casație.

G. Dreptul și procedurile interne relevante

Art.

97

„1. Regatul Țărilor de Jos dispune de forțe armate pentru apărarea și protejarea intereselor sale, precum și pentru menținerea și promovarea ordinii juridice internaționale.

Wetboek van Strafrecht

)

Art.

41

„1. Persoana care comite o faptă necesară pentru a-și proteja integritatea fizică [

lijf

] sau a altor persoane, integritatea sa sexuală [

eerbaarheid

] sau a altor persoane, a bunurilor sale sau ale altor persoane împotriva unei agresiuni ilegale imediate nu va primi nicio pedeapsă pentru această faptă.

Art.

42

„Persoana care comite o faptă prevăzută de lege nu va primi nicio pedeapsă.”

Art.

43

„1. Persoana care comite o faptă în îndeplinirea unui ordin oficial emis de autoritatea învestită cu competența necesară nu va primi nicio pedeapsă pentru fapta sa.

Wetboek van Militair Strafrecht

)

Art.

4

„Dreptul penal olandez se aplică personalului militar care comite o faptă reprobabilă, fie că se află în interiorul sau în afara granițelor Țărilor de Jos.”

Art.

38

„1. Nu va primi nicio pedeapsă persoana care, în limitele competențelor sale, comite o faptă autorizată de dreptul războiului, sau care nu poate fi sancționată fără a se produce o încălcare a unui tratat în vigoare încheiat între Țările de Jos și Puterea cu care Țările de Jos sunt în război, sau o încălcare a unui eventual regulament adoptat în temeiul unui astfel de tratat.

Art.

71

„În sensul prezentului cod, termenul «război» include un conflict armat care nu poate fi considerat în sine război și în care Regatul este implicat, indiferent că este vorba de legitima apărare individuală sau colectivă sau de restabilirea păcii și securității internaționale.”

Art.

135

„Expresia «instrucțiuni de serviciu»[

dienstvoorschrift

] înseamnă o decizie scrisă, cu aplicabilitate generală, emisă sub forma sau în temeiul unei măsuri de administrare generală pentru Regat sau pentru una dintre țările Regatului

[3]

[

bij of krachtens algemene maatregel van rijksbestuur of van bestuur dan wel een bij of krachtens landsverordening onderscheidenlijk landsbesluit gegeven schriftelijk besluit van algemene strekking

] și care se referă la un interes al funcției militare, indiferent care este acesta [

enig militair dienstbelang

] și implică un ordin sau o interdicție care vizează personalul militar.”

Wet Militaire Strafrechtspraak

)

Art.

1

„(...)

Art.

8

„(...)

12 din Codul de procedură penală.”

Wetboek van Strafvordering

)

Art.

12

„1. Dacă autorul unei fapte reprobabile nu este urmărit penal sau dacă urmărirea penală încetează, orice persoană care are un interes legitim (

rechtstreeks belanghebbende

) poate depune o plângere scrisă în fața curții de apel în jurisdicția căreia a fost luată decizia de neîncepere a urmăririi penale sau de închidere a procedurii.

(...)”

Art.

148

„1. Procurorul are sarcina de a ancheta infracțiunile care țin de competența tribunalului regional în care își desfășoară activitatea și de a ancheta, în cadrul jurisdicției tribunalului regional de care aparține, infracțiunile care țin de competența altor tribunale regionale sau tribunale cantonale.

H. Jurisprudența internă relevantă

sergeant-majoor

) Eric O., membru al trupelor marine (

Korps Mariniers

) care comanda o unitate responsabilă pentru recuperarea încărcăturii unui container care se afla pe marginea rutei „Jackson”, a procedat la un tir de somație spre sol pentru a îndepărta un grup de hoți. Glonțul a ricoșat pe suprafața solului, rănindu-l mortal pe unul dintre hoți.

O. În

hotărârea din 4 mai 2005 [număr în jurisprudența națională (

Landelijk Jurisprudentie Nummer)

„

LJN

” AT4988), instanța de apel a concluzionat că regulile de acțiune constituiau instrucțiuni oficiale, în pofida caracterului lor secret, și că sergentul

O. a acționat în limitele regulilor amintite și că nu a dat dovadă de imprudență.

Mustafić

și

Nuhanović

000 de bărbați și băieți bosniaci, poate chiar 8

000, au pierit în mâinile armatei sârbilor bosniaci și ale forțelor paramilitare sârbe în ceea ce este în prezent cunoscut sub numele de „masacrul de la Srebrenița”.

Mustafić împotriva statului olandez

) erau rudele supraviețuitoare ale unui electrician care era angajat

de facto

al batalionului Dutchbat, dar care nu beneficiase de statutul acordat persoanelor angajate direct de Organizația Națiunilor Unite. Reclamanții au susținut că statul olandez și-a încălcat obligațiile contractuale întrucât comandantul-adjunct al batalionului Dutchbat a refuzat să lase persoana în cauză să locuiască împreună cu familia sa în tabăra de la Potočari, așa că a trebuit să părăsească tabăra în acea zi, deși, potrivit lor, comandamentul batalionului Dutchbat ar fi trebuit să-l protejeze, ținându-l în interiorul taberei și evacuându-l odată cu batalionul. În subsidiar, au susținut că acest fapt a constituit o încălcare. Reclamantul din a doua cauză (

Nuhanović

împotriva statului olandez

) fusese el însuși angajat

de facto

al batalionului Dutchbat, pentru care lucrase ca interpret, tot fără a beneficia de statutul de angajat al Organizației Națiunilor Unite; tatăl și fratele său au fost uciși în masacru. A susținut că s-a produs o încălcare, în măsura în care comandantul-adjunct al batalionului Dutchbat le-a refuzat accesul în tabără celor doi bărbați.

Nuhanović

, și LJN BZ9228,

Mustafić

). În pasajele relevante în speță, cele două hotărâri, ale căror părțile esențiale sunt identice, se citesc după cum urmează (extrase din hotărârea

Nuhanoviæ

):

[Traducerea grefei]

„3.10.1. În prima parte a recursului se susține că la pct. 5.7 și 5.8 din concluziile în drept din încheierea interlocutorie curtea de apel nu a recunoscut faptul că un contingent militar al ONU creat în temeiul Capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite și pus sub comanda și controlul Organizației Națiunilor Unite – în speță FORPRONU, din care batalionul Dutchbat făcea parte – a fost un organ al Organizației Națiunilor Unite. Asta înseamnă că atribuirea comportamentului acestui contingent militar intră sub incidența art.

6 din PAROI [Proiecte de Articole ale Comisiei de Drept Internațional privind Răspunderea Organizațiilor Internaționale (sesiunea a 63-a a Comisiei de Drept Internațional, UN Doc A/66/10, care urmează să fie publicat în Anuarul Comisiei de Drept Internațional, 2011, vol. II, Partea a doua)] și nu a art.

7 din PAROI. Potrivit acestei părți a recursului, aplicarea art.

6 din PAROI implică faptul că modul de comportare a batalionului Dutchbat ar trebui, în principiu, să fie întotdeauna atribuit Organizației Națiunilor Unite.

3.10.2. Potrivit comentariului referitor la art.

7 din PAROI (...), regula de atribuire se aplică, în special, situației în care un stat pune la dispoziția Organizației Națiunilor Unite contingente militare pentru o operațiune de menținere a păcii iar comanda și controlul sunt transferate Organizației Națiunile Unite, în timp ce țara care a detașat forțele își menține puterile disciplinare și competența penală („comandamentul organic”). Din constatările curții de apel reiese în mod implicit că această situație corespunde cu cea din prezenta speță. De altfel, la pct.

5.10 din concluziile în drept din încheierea interlocutorie, curtea de apel a declarat – și acest aspect nu este pus în discuție în recurs – că nu este contestat faptul că Țările de Jos, stat care a trimis contingente militare, a păstrat controlul asupra chestiunilor legate de personalul militar implicat, care a rămas în serviciul Țărilor de Jos, și că acest stat și-a conservat puterea de a-i sancționa pe membrii efectivelor militare în temeiul dreptului disciplinar și al dreptului penal. Argumentul invocat în prima parte a recursului, potrivit căruia Curtea de Apel nu a aplicat regula de atribuire prevăzută de art. 6 din PAROI, alegând în mod greșit să aplice regula de atribuire prevăzută de art.

7 din PAROI, nu este așadar valabil.

3.11.1. A doua parte a recursului constă într-o serie de argumente îndreptate împotriva concluziilor în drept care apr la pct.

5.8–5.20 din încheierea interlocutorie, în care curtea de apel a definit criteriul controlului efectiv aplicând în speță regula de atribuire prevăzută de art.

7 din PAROI.

3.11.2. În măsura în care motivația recursului postulează că dreptul internațional exclude ca un comportament să poată fi atribuit atât unei organizații internaționale, cât și unui stat, și că, prin urmare, curtea de apel a concluzionat în mod greșit că este posibil ca atât Organizația Națiunilor Unite, cât și statul să dețină un control efectiv asupra comportamentului litigios al batalionului Dutchbat, aceste motive se bazează pe o interpretare eronată a dreptului. Așa cum s-a menționat anterior, la pct. 3.9.4, dreptul internațional, în special art. 7 din PAROI, coroborat cu art.

48 § 1 din PAROI, nu exclude dubla atribuire a unui comportament dat.

Rezultă că era la latitudinea curții de apel să nu se fi pronunțat asupra întrebării dacă Organizația Națiunilor Unite exercitase un control efectiv asupra comportamentului batalionului Dutchbat în seara zilei de 13 iulie 1995. Presupunând că acesta ar fi fost cazul, nu înseamnă neapărat că Organizația Națiunilor Unite deținea o responsabilitate exclusivă.

3.11.3. În măsura în care în motivația recursului se susține că s-a aplicat de către curtea de apel un criteriu eronat în momentul în care a considerat că statul ar fi exercitat un control efectiv asupra batalionului Dutchbat la momentul comportamentului în litigiu, această motivație se bazează de asemenea pe o interpretare eronată a dreptului. Pentru a stabili dacă statul exercita un control efectiv, nu era necesar ca statul să fi intervenit peste structura de comandă a Organizației Națiunilor Unite transmițând instrucțiuni către batalionul Dutchbat sau exercitând în mod independent comanda operațională. Din comentariul referitor la art.

7 din PAROI reiese (...) că atribuirea comportamentului în sarcina statului care pune la dispoziție trupe sau în sarcina organizației internaționale se bazează pe controlul

de facto

exercitat în ce privește comportamentul specific, cadru în care trebuie luate în considerare toate circumstanțele

de facto

și contextul specific al cauzei. În concluziile în drept contestate, curtea de apel a examinat, în lumina tuturor circumstanțelor și ținând seama de contextul specific al cauzei, dacă statul a exercitat un control

de facto

asupra comportamentului în litigiu al batalionului Dutchbat. Prin urmare, curtea de apel nu a interpretat sau aplicat dreptul în mod eronat.”

Pe cale de consecință, Curtea de Casație a confirmat hotărârea prin care curtea de apel a declarat statul olandez responsabil pentru decesul celor trei bărbați.

I. Alte documente interne

supra

, pct.

67-69).

1 din Convenție. În această privință, cuprinde următorul pasaj (pag.

30):

„Efectul extrateritorial formal al Convenției pare să fie limitat la cazuri specifice. Acest lucru nu schimbă cu nimic faptul că normele care decurg din Convenție au o aplicabilitate generală pentru operațiunile militare olandeze în străinătate. În special, Convenția reprezintă sursa normelor fundamentale importante care se pot aplica anchetelor penale privitoare la recurgerea la forță care a dus la deces sau vătămări (...)”

Raportul analizează în continuare jurisprudența internă referitoare la aspectele materiale și procedurale ale art. 2 din Convenție.

Eric O

. Raportul propune modificări suplimentare.

Eric O.

fiind citată cu titlu ilustrativ. Cu toate acestea, din nou, raportul constată îmbunătățiri.

de facto

.

J. Dreptul internațional relevant

octombrie 1907, „Regulamentul de la Haga”).

42 și 43 din Regulamentul de la Haga dispun:

Art.

42

„Un teritoriu este socotit ocupat când se găsește de fapt sub autoritatea armatei inamice. Ocupația nu se întinde decât asupra teritoriilor unde această autoritate este stabilită și în măsură să se exercite.”

Art.

43

„Autoritatea puterii legale fiind de fapt trecută în mâinile ocupantului, acesta va lua toate măsurile ce depind de el în scopul de a restabili și a asigura, pe cât cu putință, ordinea și viața publică, respectând în afară de împiedicări absolute, legile în vigoare în țară.”

Art.

6

„Prezenta convenție se va aplica încă de la începutul oricărui conflict sau ocupații menționate în art. 2.

Pe teritoriul Părților în conflict, aplicarea convenției va înceta la terminarea generală a operațiunilor militare.

Pe teritoriul ocupat, aplicarea prezentei convenții va înceta un an de la terminarea generală a operațiunilor militare; totuși, Puterea ocupantă va fi legată, pentru durata ocupației – în măsura în care această Putere exercită funcțiile de guvernare în teritoriul în chestiune – prin dispozițiile articolelor următoarele ale prezentei convenții: 1 până la 12, 27, 29 până la 34, 47, 49, 51, 52, 53, 59, 61 până la 77 și 143.”

Art.

29

„Partea în conflict, sub puterea căreia se află persoane protejate, este răspunzătoare de tratamentul care le e aplicat de agenții săi, fără a aduce atingere răspunderilor individuale care pot decurge.”

„Consiliul de securitate

,

Reamintind

toate rezoluțiile sale anterioare relevante,

Reafirmând

suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului,

(...)

Luând

notă de scrisoarea pe care reprezentanții permanenți ai Statelor Unite ale Americii și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au adresat-o Președintelui la 8 mai 2003 (S/2003/538) și recunoscând puterile, responsabilitățile și obligațiile specifice ale acestor state ca puteri ocupante sub o comandă unificată („Autoritatea”), în temeiul dreptului internațional aplicabil,

Notând

că alte state care nu sunt puteri ocupante lucrează în prezent sau ar putea lucra sub egida Autorității,

Salutând, de asemenea

, angajamentul statelor membre de a contribui la stabilitate și securitate în Irak contribuind cu personal, echipamente și alte resurse, sub egida Autorității,

(...)

Acționând în temeiul Capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite,

1.

Solicită

statelor membre și organizațiilor implicate să ajute poporul Irak în eforturile sale de reformare a instituțiilor lor și de a reconstrui țara și de a ajuta pentru a contribui la asigurarea stabilității și securității în Irak, în conformitate cu prezenta rezoluție”.

2.

Îndeamnă

toate statele membre care sunt în măsură să răspundă imediat la apelurile umanitare lansate de Organizația Națiunilor Unite și de alte organizații internaționale în favoarea Irakului și să contribuie pentru a răspunde la nevoile umanitare și la alte nevoi ale populației irakiene furnizând alimente și provizii medicale, precum și resursele necesare reconstrucției Irakului și reabilitării infrastructurii sale economice;

(...)

4.

Solicită

Autorității, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu dispozițiile relevante de drept internațional, să promoveze bunăstarea poporului irakian asigurând o administrare eficientă a teritoriului, în special desfășurându-și activitatea pentru a restabili securitatea și stabilitatea și pentru a crea condițiile care să permită poporului irakian să decidă în mod liber asupra viitorului său politic;

5.

Solicită

tuturor părților implicate să respecte pe deplin obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional,în special în temeiul Convențiilor de la Geneva din 1949 și ale Regulamentului de la Haga din 1907;

(...)

8.

Solicită

Secretarului General să numească un reprezentant special pentru Irak care va avea, în mod independent, responsabilitatea de a raporta periodic Consiliului cu privire la act