CASE OF JALOUD v. THE NETHERLANDS - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF JALOUD v. THE NETHERLANDS - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2014)

Tradus și revizuit de I

ER

(

http://ier.gov.r

o/

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții –

nr. 179

Noiembrie 2014

Jaloud împotriva

Ță

rilor de Jos

(MC)

–

47708

/08

Hotărârea din 20.11.2014

(MC)

Art.

1

Jurisdicția statelor

Jurisdicție teritorială în contextul decesului unui resortisant irakian care a

fost ucis

de un militar olandez, membru al Forței de Stabilitat

e în Irak

Art.

2

Obligații pozitive

Art. 2 § 1

Anchetă eficientă

Lipsa unei anchete eficiente privind focurile de armă letale provocate de forțele

olandeze într-un post de control al vehiculelor în sudul Irakului:

încălcare

În fapt

– Din iulie 2003 până în martie 2005, trupele olandeze au participat, cu

batalioane, la Forța de Stabilitate în Irak (FSIR). Staționate în sud

-estul Irakului,

făceau parte din Divizia Multinațională Sud

-Est (DMN-SE),

sub comanda unui ofițer

al forțelor armate britanice. Participarea forțelor armate olandeze la DMN

-SE era

reglementată printr

-

un memorandum de înțelegere încheiat între Regatul Unit și

Regatul Țărilor de Jos, la care erau anexate regulile de acțiune. Aceste două

documente erau clasificate drept „confidențiale”.

Reclamantul este tatăl unui resortisant irakian care a decedat în aprilie 2004, din

cauza rănilor produse de gloanțele care l

-

au atins în timp ce mașina în care era

pasager a fost atinsă de focuri de armă, după trecerea cu mare viteză printr

-un

post de control al vehiculelor. Acest punct de control era controlat de membri ai

Corpului Apărării Civile Irakiene (CACI), la care se alăturase o patrulă formată din

militari olandezi, sosită la fața locului după ce postul de control făcuse obiectul unor

focuri de armă trase dintr

-un alt vehicul, câteva minute înainte de incidentul care

a dus la decesul fiului reclamantului. Unul dintre militarii olandezi a recunoscut că

a tras de mai multe ori asupra mașinii î

n care se afla fiul reclamantului, dar a

afirmat că a acționat în legitimă apărare, crezând că el însuși era vizat de focurile

de armă trase dinspre vehicul. În urma unei anchete a Jandarmeriei Regale (ramură

a forțelor armate olandeze), procurorul militar a ajuns la concluzia că fiul

reclamantului a fost, probabil, atins de un glonț irakian și că armata olandeză a

acționat în legitimă apărare. A decis așadar închiderea anchet

ei. Camera militară a

curții de apel a confirmat decizia, considerând că militarul respectiv a răspuns la

focurile de armă crezând că acestea proveneau din interiorul vehiculului, că, în

aceste condiții, a acționat în limitele instrucțiunilor primite și că decizia de

neîncepere a urmăririi penale împotriva sa era justificată.

În cererea

formulată în fața Curții Europene, reclamantul susține, din perspectiva

art.

2 din Convenție, că ancheta nu a fost suficient de independentă și eficientă. La

9

iulie 2013, o Cameră a Curții s

-a desesizat în favoarea Marii Camere.

În drept

–

Art. 1 (

juris

d

icți

e

): Guvernul a ridicat o excepție preliminară, susținând

că respectivele capete de cerere formulate de reclamant nu țin de jurisdicția

teritorială a Țărilor de Jos, întrucât autoritatea era exercitată de alții: fie de Statele

Unite și Regatul Unit, desemnate „puteri ocupante” de Rezoluția 1483 a

Consiliului

de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, fie de Regatul Unit, în calitate de

„națiune conducătoare” în sud

-estul Irakului, care comanda contingentul olandez

din cadrul FSIR.

Respingând acest a

rgument, Curtea observă că faptul că un stat contractant

execută o decizie sau un ordin din partea unei autorități a unui stat străin nu este

suficient, în sine, pentru a-

l exonera de obligațiile care decurg din Convenție. Țările

de Jos nu era exonerate de

„jurisdicție” doar pentru că au acceptat controlul

operațional al unui comandant britanic. Chiar dacă forțele care aparțineau altor

națiuni decât „națiunile conducătoare” primeau instrucțiuni curente de la

comandanții străini, definirea marilor orie

ntări –

în special, în limitele aprobate sub

forma unor reguli de acțiuni anexate la memorandumurile de înțelegere, elaborarea

unor reguli distincte privind recurgerea la forță – rămâneau spațiul rezervat al

fiecărui stat furnizor de trupe. Țările de Jos aveau r

esponsabilitatea de a asigura

securitatea în zona în care se aflau trupele, excluzând alte state participante, și își

păstrau comanda deplină asupra propriului contingent. Nu este mai puțin relevant

faptul că postul de control în care a avut loc atacul arm

at era oficial controlat de

membrii CACI, întrucât acesta era plasat sub supravegherea și autoritatea ofițerilor

Forțelor Coaliției. Prin urmare, trupele olandeze nu erau la dispoziția unei puteri

străine, nici sub conducerea sau controlul exclusiv al vreu

nui alt stat.

Atacul armat letal s-a produs într-un post de control condus de personal aflat sub

comanda și supravegherea directă a unui ofițer al armatei olandeze, post de control

care fusese creat ca parte a executării misiunii FSIR prevăzute de Rezoluți

a 1483

a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Acesta a survenit așadar

în „jurisdicția ” Țărilor d

e Jos.

Concluzie

: excepție preliminară respinsă (unanimitate).

Art. 2 (

aspect procedural

): Curtea a respins argumentul reclamantului potrivit

căruia ancheta nu a fost suficient de independentă. Nimic nu indică faptul că

unitatea Jandarmeriei Regale care a început ancheta avea același cartier general

cu efectivele armatei căreia reclamantul îi reproșează că a provocat decesul a adus,

în sine, atingere independenței unității respective, astfel încât să

afecteze calitatea

anchetei. În mod similar, faptul că procurorul s

-

a bazat în mare măsură pe

rapoartele Jandarmeriei Regale nu ridică nicio problemă, întrucât procurorii se

bazează în mod inevitabil pe poliție pentru a obține informații și sprijin. În ceea ce

privește prezența unui ofițer activ în cadrul camerei militare a curții de apel care a

confirmat decizia de neîncepere a urmăririi penale împotriva ofițerului olandez care

a deschis focul asupra mașinii, Curtea observă că această cameră militară este

compusă din doi membri civili ai curții de apel și un membru, militar. Acesta din

urmă este ofițer superior care deține calificările necesare pen

tru a fi magistrat, nu

este supus autorității și disciplinei militare, și aceleași reguli de independență

funcțională și imparțialitate i se aplică, lui și judecătorilor civili. Camera militară

oferă așadar garanții de independență suficiente în sensul art

. 2.

În ceea ce privește eficiența, Curtea consideră, însă, că ancheta a fost marcată de

o serie de deficiențe. În mod semnificativ, camera militară a curții de apel s

-a limitat

la a stabili că ofițerul care a tras focurile de armă a acționat în legitimă apărare,

răspunzând din greșeală la focurile de armă provenite de pe cealaltă parte a șoselei;

instanța nu a abordat anumite aspecte referitoare la proporționalitatea recurgerii

la forță, în special cu privire la întrebarea dacă nu a tras mai multe focuri d

ecât era

necesar și dacă atacul armat a încetat de îndată ce situația a permis. În plus,

documente conținând informații potențial relevante în acest sens nu au fost

comunicate camerei militare la momentul respectiv. Astfel, procesul-verbal oficial

al depoz

ițiilor colectate de la membrii CACI care păzeau postul de control în

momentul atacului armat și lista membrilor CACI care au făcut uz de armă nu au

fost depuse la do

sar.

În plus, ofițerul care a fost autorul focurilor de armă trase nu a fost interogat dec

ât

la mai mult de șase ore de la atacul armat. Deși nu există probe care să sugereze

că a existat vreo tentativă de manipulare, faptul că nu au fost luate măsurile

adecvate pentru a reduce riscul de coluziune între acesta și alți ma

rtori reprezintă,

de ase

menea, o lacună a anchetei. În ceea ce privește autopsia, aceasta a fost

efectuată în absența oricărui responsabil olandez calificat. Raportul medicului este

extrem de scurt, lipsit de precizări și nu conține fotografii. În cele din urmă,

fragmentele metal

ice identificate ca fiind fragmente de gloanțe extrase din corp –

probe materiale potențial importante – nu au fost păstrate și examinate în condiții

adecvate și au fost ulterior pierdute în circumstanțe neelucidate.

În concluzie, ancheta privind circumsta

nțele decesului nu a îndeplinit cerințele care

decurg din art.

2, din următoarele motive: anumite documente care conțineau

informații importante nu au fost comunicate autorităților judiciare și reclamantului;

nu a fost luată nicio măsură de precauție pentr

u a preveni, înainte de interogarea

ofițerului care a fost autorul focurilor de armă, orice conspirație între acesta și alți

martori; nu s-

a făcut nimic pentru ca autopsia să fie efectuată în condiții demne de

o anchetă privind eventuala răspundere penală

a unui agent al statului, raportul

autopsiei fiind, de asemenea, insuficient; în cele din urmă, importante probe

materiale s-

au pierdut în circumstanțe neelucidate. Chiar și având în vedere

condițiile deosebit de dificile existente în Irak la momentul prod

ucerii faptelor,

Curtea nu poate concluziona că aceste deficiențe erau de neevitat.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Art. 41: 25 000 EUR cu titlu de prejudiciu mo

ral.

[A se vedea și

Al-

Skeini și alții împotriva Regatului Unit

(MC), 55721/07, 7 iulie

201

1, Notă de informare nr. 143

(

Notă de informare

143

);

Hassan împotriva

Regatului Unit

(MC), 29750/09, 16

septembrie 2014, Notă de informare nr. 177

(

Notă de infor

mare

177

)

; precum și fișa tematică privind jurisdicția extr

ateritorială

a statelor părți la Convenție (fișă t

ematică cu privire

la jurisdicția extrateritorială a

statelor părți la Convenție

)].

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Aici puteți acce

sa

Note de informare privind jurisprudența