VALYUZHENICH v. RUSSIA

Comunicat la 26 noiembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 10597/13 Mikhail Aleksandrovich VALYUZHENIC împotriva Rusiei depusă la 5 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mikhail Aleksandrovich Valyuzhenich, este un național rus, care s-a născut în 1985 și îndeplinește condamnarea la închisoare în regiunea Leningrad. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului. Reclamantul a fost suspectat de implicare în traficul de droguri pe scară largă. Potrivit autorităților de investigare, reclamantul, F., P. și Kh., au achiziționat droguri în San Petersburg și le-a transportat pentru distribuție în Kazan. La 1 și 28 iulie și 4 August 2010 Curtea de District Sovetskiy din Kazan a autorizat intercepția comunicațiilor telefonice celulare ale suspecților. La 2 februarie 2011, reclamantul a fost arestat. El a rămas în custodie în așteptarea anchetei și procesului. F. și Fr. au invocat vinovat și au fost de acord să coopereze cu urmărirea penală. Ei au depus mărturie că reclamantul a fost responsabil pentru organizarea achiziției și traficului de droguri. La 28 octombrie 2011, Curtea de District a constatat p. Pr. vinovat de tentativă de trafic de droguri și l-a condamnat la cinci ani de închisoare condiționată. Decembrie 2011 Curtea Supremă a Republicii Tatarstan și-a susținut condamnarea în apel. Potrivit reclamantului, hotărârea de recurs a recunoscut-o ca unul dintre infractori. La 15 noiembrie 2011, Curtea de District a constatat că F. a fost vinovat și l-a condamnat la un termen condițional de închisoare [1] La 6 Octombrie 2011 Curtea de District a primit dosarul și a stabilit procesul împotriva reclamantului și Kh. pentru 19 octombrie 2011. La 19 martie 2012, Curtea de District a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la nouă ani și jumătate de închisoare. Curtea a constatat, de asemenea, că Kh. a fost vinovat și a condamnat la patru ani de închisoare. , cu privire la dovezile legistice, numeroase declarații de martori, inclusiv mărturii furnizate de F., P. și Kh., și imprimate ale comunicațiilor telefonice lor. August 2012 Curtea Supremă a Republicii Tatarstan a susținut condamnarea reclamantului în apel. Reclamantul a participat la audiere prin intermediul unei teleconferințe video. El a fost plasat într-o cușcă de metale pe sediul închisoarei de încarcerare în care a fost reținut și comunicat cu judecătorii prin intermediul unei legături video. Condiții de detenție și transport În timpul procesului reclamantul a fost transportat de la închisoarea de închidere la tribunal și înapoi în dubă de închisoare care a fost slab menținut. Numărul de deținuți transportat depășește capacitatea de proiectare a dubiței. Celulele deținute la tribunal au fost fără fereastră, murdar și slab iluminat. În sala de judecată reclamantul și Kh. au fost plasate într-o cușcă de metal. A fost doar o bancă de lemn în interiorul cuștii. Nu a existat birou și a fost imposibil ca reclamantul să ia notițe în timpul audierii. Gardienii de securitate armate au rămas lângă docul cușcă. Avocatul reclamantului a putut să se apropie de el numai după permisiunea lor. Orice conversație dintre ei a avut loc în prezența gardienilor și Kh. Reclamantul a fost plasat într-o cușcă metalică la închisoarea de închidere chiar și atunci când a participat la audierea de recurs prin intermediul unei teleconferințe video. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul art. 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție la tribunal și la condițiile de transport către și de la tribunal. În plus, el plânge că detenția sa într-o cușcă de metale în sala de judecată în timpul procedurii penale împotriva acestuia a constituit un tratament interzis de art. 3 și a fost în contravenție cu art. 2 din Convenție. 1 din Convenție că instanța de judecată care a considerat cazul său nu a putut fi considerată „un tribunal instituit prin lege” și că instanța de recurs nu a justificat concluzia sa contrară. Reclamantul plânge în temeiul articolului 2 din Convenție că vina sa a fost înființată înaintea procesului său în cadrul procedurii penale împotriva pr., care s-a încheiat la 20 decembrie 2011. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. (b) și (c) din Convenție că, în timp ce este deținut într-o cușcă metalică în sala de judecată, nu a putut să ia notițe și să conferă confidențial avocatului său. În plus, susține că judecătorul președinte nu i-a permis lui sau avocatului să utilizeze un calculator în timpul procesului, în timp ce procurorul a fost autorizat să facă acest lucru. (d) din Convenție că procedura penală împotriva lui nu era corectă. În special, el susține că condamnarea sa se bazează pe mărturiile F. și Fr.; că nu i-a fost divulgată niciodata ordonanțe de judecată care să autorizeze apariția telefonică. Referindu-se la art. 13 din Convenția, reclamantul susține că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului Întrebarea părților A fost supusă reclamantului unor tratamente degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza plasării sale într-o „cușă de metal” în timpul procedurii penale împotriva acestuia (a se vedea Svinarenko și Sliadnev c. Rusia [GC], nr. 32541/08 și 43441/08, §§ 113-39, ECHR 2014 (extracte)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 3 conform articolului 13 din Convenție? Închiderea reclamantului într-o cușcă de metal în sala de judecată și plasarea sa în cușcă de metale la audierea de recurs în care a participat prin intermediul unei videoteleconferințe constituie o „situație continuă” (a se vedea Svinarenko , citat mai sus, § 86)? Punerea reclamantului într-o „cușcă de metal” în timpul procedurii penale împotriva acestuia implică o nerespectare a garanțiilor de audiție echitabile în temeiul art. 6 din Convenție? În special, (a) presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, respectat având în vedere faptul că reclamantul a fost pus într-o „cușă de metal” în timpul procedurii penale împotriva lui (compară, Ashot Harutyunyan c. Armenia , nr. 34334/04, §§ 136-40, 15 iunie 2010)? (b) Reclamantul a oferit facilități adecvate pentru pregătirea apărării, astfel cum se prevede la art. 6 § 3 litera (b) din Convenție? Care a fost furnizarea “cușă de metal” în sala de judecată? A fost reclamantul furnizat un birou ca și celelalte părți ale procedurii? A fost acordată facilități adecvate pentru a lua notițe în timpul procesului? (c) A fost reclamantul capabil să se apere prin asistența juridică a propriei sale alegeri, conform articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție? Care au fost aranjamentele pentru consultarea reclamantului cu avocatul său în sala de judecată? A fost reclamantul capabil să vorbească cu avocatul său în privat în timpul audierii (compare, Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia , nr. 11082/06 și 13772/05, §§§§ 741-44, 25 iulie 2013)? [1] Reclamantul nu a prezentat copii ale hotărârilor relevante.

Communicated on 26 November 2014

FIRST SECTION

Application no. 10597/13

Mikhail Aleksandrovich VALYUZHENICH

against Russia

lodged on 5 February 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mikhail Aleksandrovich Valyuzhenich, is a Russian national, who was born in 1985 and is serving a prison sentence in the Leningrad Region.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

A.

Criminal proceedings against the applicant

The applicant was suspected of involvement in large scale drug dealing. According to the investigating authorities, the applicant, F., Fr. and Kh. purchased drugs in St Petersburg and transported them for distribution in Kazan. On 1 and 28

July and 4

August 2010 the Sovetskiy District Court of Kazan authorised interception of the suspects’ cellular telephone communications.

On 2

February 2011 the applicant was arrested. He remained in custody pending investigation and trial.

F. and Fr. pleaded guilty and agreed to cooperate with the prosecution. They testified that the applicant had been responsible for the organisation of the drug purchase and trafficking.

On 28

October 2011 the District Court found Fr. guilty of attempted drug dealing and sentenced him to five years’ conditional imprisonment. On 20

December 2011 the Supreme Court of the Tatarstan Republic upheld his conviction on appeal. According to the applicant, the appeal judgment referred to him as one of the perpetrators.

On 15

November 2011 the District Court found F. guilty and sentenced him to a conditional term of imprisonment

[1]

.

On 6

October 2011 the District Court received the case-file and fixed the trial against the applicant and Kh. for 19

October 2011.

On 19

March 2012 the District Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to nine and a half years’ imprisonment. The court also found Kh. guilty and sentenced him to four years’ imprisonment. The court relied,

inter alia

, on forensic evidence, numerous witnesses’ statements, including testimonies given by F., Fr. and Kh., and printouts of their telephone communications.

On 10

August 2012 the Supreme Court of the Tatarstan Republic upheld the applicant’s conviction on appeal. The applicant participated in the hearing by means of a video teleconference. He was placed in a metal cage on the premises of the remand prison where he was detained and communicated with the judges via a video link.

B.

Conditions of detention and transport

During the trial the applicant was transported from the remand prison to the courthouse and back in prison vans that were poorly maintained. The number of inmates transported exceeded the van’s design capacity.

The holding cells at the courthouse were windowless, dirty and poorly lit.

In the courtroom the applicant and Kh. were placed in a metal cage. There was only a wooden bench inside the cage. There was no desk and it was impossible for the applicant to take notes during the hearings. Armed security guards remained beside the cage dock. The applicant’s lawyer could approach him only upon their permission. Any conversation between them took place in the presence of the guards and Kh.

The applicant was placed in a metal cage at the remand prison even when he took part in the appeal hearing by means of a video teleconference.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention at the courthouse and the conditions of his transport to, and from, the courthouse.

He further complains that his detention in a metal cage in the courtroom during the criminal proceedings against him amounted to the treatment prohibited by Article

3 and was in contravention of Article

6

§

2 of the Convention.

The applicant complains under Article

6

§

1 of the Convention that the trial court which considered his case could not be considered “a tribunal established by law” and that the appeal court failed to substantiate its conclusion to the contrary.

The applicant complains under Article

6

§

2 of the Convention that his guilt was established prior to his trial in the criminal proceedings against Fr. which ended on 20

December 2011.

The applicant complains under Article

6

§

3

(b) and (c) of the Convention that, while detained in a metal cage in the courtroom, he was unable to take notes and to confer confidentially with his lawyer. He further alleges that the presiding judge did not permit him or his lawyer to use a computer during the trial whilst the prosecutor was allowed to do so.

The applicant complains under Article

6

§§

1 and 3

(d) of the Convention that the criminal proceedings against him were not fair. In particular, he submits that his conviction was based on F. and Fr.’s testimonies; that the court orders authorising his telephone tapping were never disclosed to him.

Referring to Article

13 of the Convention, the applicant alleges that he did not have an effective remedy in respect of his grievances under Article

3.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant been subjected to degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, on account of his placement in a “metal cage” during the criminal proceedings against him (see

Svinarenko and Slyadnev

v. Russia

[GC], nos. 32541/08 and 43441/08, §§

113-39, ECHR 2014 (extracts)?

2.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article

3 as required by Article 13 of the Convention?

3.

Did the applicant’s confinement in a metal cage in the courtroom during the trial and his placement in a metal cage at the appeal hearing in which he participated by means of a video teleconference constitute a “continuing situation” (see

Svinarenko

, cited above, §

86)?

4.

Did the applicant’s placement in a “metal cage” during the criminal proceedings against him entail a failure to respect the fair hearing guarantees under Article

6 of the Convention?

In particular,

(a)

Was the presumption of innocence, guaranteed by Article

6 §

2 of the Convention, respected in view of the fact that the applicant was put in a “metal cage” during the criminal proceedings against him (compare,

Ashot

Harutyunyan v. Armenia

, no. 34334/04, §§ 136-40, 15 June 2010)?

(b)

Was the applicant afforded adequate facilities to prepare his defence, as required by Article 6 § 3 (b) of the Convention? What was the furnishing of the “metal cage” in the courtroom? Was the applicant provided with a desk like other parties to the proceedings? Was he afforded adequate facilities to take notes during the trial?

(c)

Was the applicant able to defend himself through legal assistance of his own choosing, as required by Article 6 § 3 (c) of the Convention? What were the arrangements for the applicant’s consultations with his lawyer in the courtroom? Was the applicant able to speak to his lawyer in private during the hearing (compare,

Khodorkovskiy and Lebedev

v. Russia

, nos.

11082/06 and 13772/05, §§

741-44, 25 July 2013)?

[1]

The applicant did not submit copies of the relevant judgments.