Yeremtsov și alții împotriva Rusiei

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE YEREMTSOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 și 18589/07) JUDGMENT STRASBOURG 27 noiembrie 2014 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Yeremtsov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca comitet al: Khanlar Hajiyev, președintele, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 4 noiembrie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cinci cereri (nus. 20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 și 18589/07) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de cinci resortisanți ruși.

Numerele cererii, datele depunerii cererilor și datele comunicării acestora, numele reclamanților, detaliile personale ale acestora și numele reprezentanților lor juridici, precum și informațiile referitoare la hotărârile interne relevante sunt prezentate în apendicele de mai jos. Guvernul rus („ Guvernul”) au fost reprezentate de dl. G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții au susținut că au fost condamnați pentru infracțiuni de droguri în urma capturii de către poliție în încălcarea articolului 6 din Convenție. Dl Nikitin (denumită în continuare nr. 41167/06) se plângea, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) că nu a fost în măsură să examineze martorul împotriva acestuia.

La datele indicate în apendice, președintele primei secțiuni a hotărât să anunțe cererile Guvernului. În conformitate cu art. 26 § 1 din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 14, cererile au fost atribuite unui comitet de trei judecători. De asemenea, s-a hotărât că Comitetul va decide asupra admisibilității cererilor și a fondurilor acestora în același timp. Reclamanții au fost fiecare vizați în operațiunile sub acoperire efectuate de poliție sub forma unui test de achiziție de droguri în conformitate cu secțiunea 7 și 8 din Legea privind activitățile de căutare operațională din 12 august 1995 (nr. 144-FZ). Aceste operațiuni au condus la condamnarea lor penală pentru traficul de droguri.

Reclamanții nu sunt de acord cu condamnarea lor și au susținut că poliția le-a incitat să comită infracțiuni legate de droguri. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă care reglementează utilizarea tehnicilor sub acoperire la momentul material este rezumat în hotărârile Curții în cazul Lagutin și alții c. Rusia, nr. 6228/09, 19123/09, 19678/07, 52340/08 și 7451/09, 24 aprilie 2014; Veselov și alții v. Rusia , nr. 23200/10 , 24009/07 și 556/10 , 2 octombrie 2012; Bannikova v. Rusia , nr. 18757/06 , 14 octombrie 2010; Vanyan v. Rusia , nr. 53203/99 , 15 decembrie 2005; Khudobin v. Rusia , nr. 59696/00, CEDO 2006 ... (extracts). În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide să se alăture cererilor, având în vedere că acestea privesc fapte similare și susțin chestiuni identice în temeiul Convenției.

II. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau că au fost condamnați în mod injust pentru infracțiunile de droguri pe care le-au fost invitați de poliție să le comite și că motivul lor de capcană nu a fost examinat în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în încălcarea articolului 6 din Convenție, care citește după cum urmează: „În decizia de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 10. Guvernul a susținut că dl Mordvinov și dl Kuznetsov (depunerea nr. 6193/07 și 18589/07) care au fost fiecare condamnați pentru două episoade de vânzare de droguri nu ar mai putea pretinde că sunt victime ale presupusei încălcare.

În special, Guvernul a susținut că instanța internă a redeschis procedura penală în ambele cazuri și a atenuat condamnările impuse pentru primul episod de vânzare a drogurilor după achiziționarea testului. De asemenea, instanța internă a anulat fiecare din condamnările reclamanților în ceea ce privește al doilea episod. 11. Dl Mordvinov și dl Kuznetsov au recunoscut că instanța internă a reexaminat cazurile în favoarea lor în noua procedură. Cu toate acestea, au susținut că instanța internă nu și-a abordat în mod corespunzător motivele de capcană și, ca urmare, condamnarea asupra primului episod de vânzare de droguri a rămasă. Prin urmare, acestea nu și-au pierdut statutul de victimă.

Principiile generale ale jurisprudenței Curții cu privire la pierderea statutului de victimă 12. Curtea reiterează că măsurile favorabile adoptate de autoritățile interne vor priva reclamantul statutului de victimă numai dacă încălcarea este recunoscută în mod expres sau cel puțin în substanță, și dacă este redresată ulterior (a se vedea Sakhnovskiy c. Rusia [GC], nr. 21272/03, § 67, 2 noiembrie 2010, și Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 180, CEDH 2006 V (cu referințe menționate în acest articol) 13. Remediarea trebuie să fie adecvată și suficientă, în funcție de toate circumstanțele unui caz anume (a se vedea Gäfgen v. Germania [nr. 22978/05, § 116, CEHR 2010). 14. Prezenta pierdere a statutului de victimă al reclamantului implică o examinare a naturii dreptului în cauză, motivele avansate de autoritățile naționale în decizia lor și persistența consecințelor negative pentru solicitant după decizia (a se vedea Sakhnovskiy menționat mai sus, § 67). 15. În cazuri recente împotriva Rusiei privind operațiunile sub acoperire, Curtea s-a referit la jurisprudența sa stabilită și a remarcat că, atunci când un reclamant a suferit o încălcare a drepturilor sale garantate de art. 6 din Convenție, acesta ar trebui, în măsura posibilului, să fie pus în poziția în care ar fi avut obligațiile acestei dispoziții nu ar fi fost ignorate și, în principiu,

redeschiderea procedurii ar fi cea mai adecvată formă de recurs dacă ar fi fost solicitată (a se vedea Lagutin și alții , § 133 și Veselov și alții , § 134, amândoi citați mai sus).

16. De asemenea, Curtea a susținut că, atunci când se confruntă cu o afirmație plauzibilă și chiar argumentată de capcană, instanța internă are obligația de a stabili, în cadrul procedurii adversare, motivele pentru care operațiunea a fost înființată, amploarea implicației poliției în infracțiune și natura oricărei incitații sau presiuni la care reclamantul a fost supus (a se vedea Lagutin și alții , citat mai sus, § 118, citand Ramanauskas c. Lituania [GC], nr. 74420/01, § 71, CEHR 2008]. Curtea a remarcat, de asemenea, că motivul de capcană nu a putut fi examinat fără a solicita toate materialele relevante referitoare la „informațiile operaționale preexistente” care presupusă incriminarea reclamanților înainte de operațiunile sub acoperire și a interogat agenții sub acoperire cu privire la primele etape ale infiltrației lor (a se vedea Lagutin și alții (2) Aplicarea acestor principii în cazul în cauză 17. În ceea ce privește faptele cererilor dlui Mordvinov și ale dlui Kuznetsov, Curtea constată că instanța internă a redeschis procesul și a reexaminat cauzele în favoarea lor.

Cu toate acestea, având în vedere art. 6 din Convenție și jurisprudența respectivă a Curții, se pare că instanța internă nu a examinat în mod eficient motivele reclamanților de încurcătură. În consecință, acestea nu au fost în poziția de a stabili în mod concludent dacă a avut loc o încălcare, dacă există, a drepturilor reclamanților din art. 6 și, în consecință, nu au putut să-l recunoască și să ofere soluții adecvate și suficiente dlui Mordvinov și dlui Kuznetsov.

18. În special, atunci când, în timpul procedurii de reexaminare, tribunalele interne au fost confruntate de dl. Printre motivele de capcană ale lui Mordvinov și ale dlui Kuznetsov în ceea ce privește ambele episoade de vânzare a drogurilor, ei au reiterat pur și simplu raționarea instanței de primă instanță în legătură cu primul episod și au susținut că numai a doua achiziție de teste de droguri a constituit capcană pentru că nu a urmărit niciun obiectiv legitim, cum ar fi detectarea și prevenirea crimei. 19. Revizuirea cazurilor reclamanților, deși un pic favorabile pentru ei în rezultatul acesteia, a fost totuși inadecvată, deoarece nu a fost respectată standardelor elaborate în jurisprudența Curții.

Instanțele interne nu au examinat argumentele esențiale ale plângerilor reclamanților, și anume că poliția nu a avut motive valabile pentru a monta fiecare dintre operațiunile sub acoperire și că au solicitat în mod inevitabil reclamanților să vândă droguri. Ei nu au solicitat nici un material privind substanța incriminarea informațiilor operaționale și au acceptat doar declarațiile necorroborate ale ofițerilor de poliție în acest sens. 20. Astfel, se poate spune că reexaminarea cazurilor dlui Mordvinov și a dlui Kuznetsov nu le-a pus în poziția în care ar fi fost în cazul în care instanța internă să revizuiască plângerile într-un mod compatibil cu cerințele articolului 6 reiterate mai sus. În astfel de circumstanțe, instanța internă nu a avut ocazia de a stabili dacă au avut loc sau nu încălcări.

Prin urmare, instanța internă nu a putut oferi dlui Mordvinov și dlui Kuznetsov un recurs adecvat și suficient și rămâne să fie victime de presupusa încălcare a articolului 6.21. întemeiat în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și subliniază, de asemenea, că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. În ceea ce privește cele trei cereri rămase, Guvernul a susținut că achizițiile de testare efectuate în fiecare dintre acestea au fost legale și nu au implicat în capcană de către poliție. Ei au susținut că poliția a ordonat achizițiile de testare pe baza incriminarii informațiilor confidențiale și că reclamanții au fost de acord voluntar să vândă droguri.

Acestea au susținut, de asemenea, că reclamanții au fost examinați de instanțe interne și că au fost furnizate garanții procedurale necesare în cursul procedurii. 23. Fiecare dintre cele cinci reclamante a susținut că poliția nu a avut motive de montare a operațiunilor sub acoperire și că acțiunile poliției constituie capcană, susținând în continuare că instanța internă nu a examinat în mod corespunzător acuzațiile că infracțiunile cu care au fost acuzate au fost instigate de poliție.

24. Curtea reiterează că absența în sistemul juridic rus de procedură clară și previzibilă pentru autorizarea achizițiilor de teste rămâne o problemă structurală care expune reclamanții la o acțiune arbitrară de către poliție și împiedică instanțele interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a motivelor de capcană ale acestora (a se vedea Lagutin și alții , § 134, Veselov și alții Prezentul caz este identic cu celelalte cazuri ruse în care Curtea a constatat încălcare în mod constant din cauza procedurii deficitare existente pentru autorizarea și administrarea achizițiilor de teste de droguri (a se vedea Lagutin și alții Veselov și alții, Vanyan și Khudobin, toate menționate mai sus).

25. Prin urmare, Curtea nu constată niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare cu privire la această chestiune și consideră că procedura penală împotriva tuturor cincilor reclamante era incompatibilă cu o noțiune de proces echitabil. Având în vedere legea sa bine stabilită în acest sens, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție în ceea ce privește fiecare dintre cele cinci reclamante. III. ARTICOLUL 6 § 3 lit. (d) ALEGAT AL CONVENȚIEI 26. Dl Nikitin (denumită în continuare nr. 41167/06) se plângea că nu a fost în măsură să examineze un martor împotriva lui. El se bazează pe art. 6 § (d) din Convenție.

27. Curtea a susținut anterior că dreptul de a examina sau de a examina martorii a căror mărturii pot fi relevante pentru evaluarea unui motiv de capcană este una dintre garanțiile împotriva abuzului de competențe în operațiunile sub acoperire (a se vedea Lagutin și alții , § 101 și Bannikova , § Prin urmare, aceasta consideră că această plângere este legată de cea examinată mai sus și se referă la procedurile pe care Curtea le-a constatat că au fost nedreptate, declarând în consecință că plângerea este admisibilă. 24 și 25 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă, în acest caz, s-a constatat o încălcare în temeiul articolului 6 § § § § § § § § § . IV. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 29. În cele din urmă, reclamanții au formulat plângeri suplimentare în legătură cu diferite articole ale Convenției și cu protocolele sale.

Curtea a examinat aceste plângeri, astfel cum au fost prezentate de către reclamanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 30. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 31. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește daunele nepecuniare: Dl Yeremtsov - 80.000 euro (EUR); dl Antonov - 50.000 EUR; dl Nikitin - 100.000 EUR; dl Mordvinov - 67.000 EUR; dl Kuznetsov - 500.000 EUR. 32. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesive; ei au considerat că constatarea unei încălcări, dacă este cazul, ar constitui o satisfacție suficientă pentru solicitanți.

33. Curtea consideră că, în acest caz, o atribuire a unei juste satisfacții trebuie să țină seama de faptul că reclamanții nu au avut un proces echitabil, deoarece au fost condamnați pentru infracțiuni de droguri care au fost instigate de poliție în încălcarea articolului 6 din Convenție și au suferit inevitabil prejudiciu moral ca urmare a încălcării drepturilor lor. Cu toate acestea, sumele susținute par a fi excesive. Facerea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea acordă 3000 EUR fiecăruia dintre reclamanți în ceea ce privește daunele nepecuniare, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 34. Dl Mordvinov a solicitat, de asemenea, 58.000 de ruble ruse (RUB, aproximativ 1.200 EUR) pentru costurile de reprezentare juridică și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne.

El a prezentat copii de facturi pentru valoarea RUB 58.100 cu o defalcare a costurilor suportate. 35. Guvernul a susținut că cererea reclamantului pentru costuri și cheltuieli nu a fost justificată deoarece a furnizat copii ale facturilor numai pentru RUB 14 000 și RUB 18.000. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea dlui Mordvinov a sumei de 1200 EUR care acoperă costurile și cheltuielile în cadrul procedurii interne.

Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerile privind condamnarea reclamanților pentru infracțiuni penale care au fost invocate de poliție și de dl Nikitin în ceea ce privește examinarea martorilor admisibile și restul cererilor inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; că nu este necesar să examineze plângerea dlui Nikitin în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în termen de trei luni sumele următoare care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3000 EUR (trei mii de euro) pentru fiecare dintre reclamanții în ceea ce privește daunele nepecuniare, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste sume; (ii) 1200 EUR (o mie două sute de euro) pentru dl Mordvinov în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru acest sumă; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 noiembrie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Prebensen Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului interimar Apendicele nr. Cerere nr. Data introducerii și comunicarea Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință reprezentat prin Hotărârea finală 20696/06 16/05/2006 16/12/2009 Ilya Vitalievich YEREMTSOV 23/10/1972 Moscova Maksim Tadeușevich RACHKOVSKIY Tribunalul orașului Moscova (reexaminare de supraveghere), 18/11/2006 22504/06 08/05/2006 09/11/2012 Dmitriy Mikhailovich ANTONOV 28/11/1979 Moscova Mikhail Anatolyevich FOMIN Tribunalul orașului Moscova (reexaminare de supraveghere), 14/09/2006 41167/06 20/07/2006 06/12/2010 Stanislav Yevgenyevich NIKITIN 28/11/1980 Curtea regională Ulianovsk Ulyanovsk (reexaminare de supraveghere), 25/01/2007.

6193/07 14/12/2006 09/11/2012 Igor Vadimovich MORDVINOV 25/02/1974 Ulyanovsk Valeriy Vladimirovich MAKAROV Ulyanovsk Curtea Regională (dezbatere deschisă), 28/01/2013. 18589/07 20/02/2007 18/12/2012 Vasiliy Valentinovich KUZNETSOV 16/09/1971 Engels-2 Curte Regională Saratov (dezbatere deschisă), 28/03/2013.

FIRST SECTION

CASE OF YEREMTSOV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 and 18589/07) JUDGMENT STRASBOURG 27 November 2014 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Yeremtsov and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Erik Møse, Dmitry Dedov, judges, and Søren Prebensen, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 4 November 2014, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicants were each targeted in undercover operations conducted by the police in the form of a test purchase of drugs under sections 7 and 8 of the Operational-Search Activities Act of 12 August 1995 (no. 144-FZ). Those operations led to their criminal conviction for drug dealing.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7. The relevant domestic law governing the use of undercover techniques at the material time is summed up in the Court’s judgments in the cases of Lagutin and Others v. Russia , nos. 6228/09, 19123/09, 19678/07, 52340/08 and 7451/09, 24 April 2014; Veselov and Others v. Russia , nos. 23200/10, 24009/07 and 556/10, 2 October 2012; Bannikova v. Russia , no. 18757/06, 14 October 2010; Vanyan v. Russia , no. 53203/99, 15 December 2005; Khudobin v. Russia , no. 59696/00, ECHR 2006 ‑ ... (extracts). THE LAW I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

8. In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the Court decides to join the applications, given that they concern similar facts and raise identical issues under the Convention. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

9. The applicants complained that they had been unfairly convicted of drug offences that they had been incited by the police to commit and that their plea of entrapment had not been properly examined in the domestic proceedings, in violation of Article 6 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” A. Admissibility

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

29. Lastly, the applicants raised additional complaints with reference to various Articles of the Convention and its Protocols. The Court has examined these complaints as submitted by the applicants. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, it finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the applications is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

30. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage