Sergey Lebedev și alții împotriva Rusiei

Cazul a apărut în cinci cereri (nus. 2500/07, 43089/07, 48809/07, 52271/07 și 54706/07) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de cinci resortisanți ruși. Numerele cererii, datele depunerii cererilor și datele comunicării acestora, numele reclamanților, detaliile personale ale acestora și numele reprezentanților lor juridici, precum și informațiile referitoare la hotărârile interne relevante sunt prezentate în apendicele de mai jos. Guvernul rus („guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții au susținut fiecare că au fost condamnați pentru infracțiuni de droguri în urma capcanării de către poliție în încălcarea articolului 6 din Convenție. La datele indicate în apendice, președintele primei secțiuni a hotărât să transmită Guvernului notificarea cererilor. În conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 14, cererile au fost alocate unui comitet de trei judecători. De asemenea, s-a hotărât că Comitetul va decide asupra admisibilității și a meritelor cererilor în același timp. Faptele I. CIRCUMSTANCELE CAUZULUI

Reclamanții au fost fiecare vizați în operațiunile sub acoperire efectuate de poliție sub forma unui test de achiziție de droguri în conformitate cu secțiunea 7 și 8 din Legea privind activitățile de căutare operațională din 12 august 1995 (nr. 144-FZ). Aceste operațiuni au dus la condamnarea lor penală pentru traficul de droguri. Reclamanții nu sunt de acord cu condamnarea lor și au susținut că poliția le-a incitat să comită infracțiuni legate de droguri. II. DREPTUL DOMESTIC RELEVANT

Legea internă relevantă care reglementează utilizarea tehnicilor sub acoperire în timpul material este rezumat în hotărârile Curții în cazul Lagutin și alții v. Rusia, nos. 6228/09, 19123/09, 19678/07, 52340/08 și 7451/09, 24 aprilie 2014; Veselov și alții c. Rusia, nos. 23200/10, 24009/07 și 556/10, 2 octombrie 2012; Bannikova v. Rusia, nr. 18757/06, 14 octombrie 2010; Vanyan v. Rusia, nr. 53203/99, 15 decembrie 2005; Khudobin c. Rusia, nr. 59696/00, CEDO 2006 – ... (Extracte). Dreptul I. AUTORIZAȚIA DE APLICAȚII

În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide să se alăture cererilor, având în vedere că acestea se referă la fapte similare și susțin probleme identice în temeiul Convenției. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI

Reclamanții se plângeau că au fost condamnați în mod injust pentru infracțiunile de droguri pe care le-au fost invitați de poliție să le comite și că motivul lor de capcană nu a fost examinat în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în încălcarea articolului 6 din Convenție, care scrie după cum urmează: „În determinarea ... Orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la un târg ... auzul... de [a] ... Tribunalul ...” A. Admisibilitatea 1. Prezentările părților

Guvernul a susținut că dl Lebedev, dna Cherkasova și dl Krivda (depunerea nr. 2500/07, 43089/07 și 54706/07) care au fost fiecare condamnați pentru două sau mai multe episoade de vânzare a drogurilor nu mai puteau pretinde că sunt victime ale presupusei încălcări. În special, guvernul a susținut că instanțele interne au redeschis procedurile penale în cazul lor și au atenuat condamnările impuse fiecăruia dintre ele pentru primul episod de vânzare a drogurilor. De asemenea, instanța internă a anulat fiecare din condamnările reclamanților în ceea ce privește episoadele rămase care au avut loc după prima achiziție de încercare.

Dl Lebedev, dna Cherkasova și dl Krivda au recunoscut că instanța internă a reexaminat cauzele în favoarea lor în cadrul noilor proceduri. Cu toate acestea, ei au susținut că instanțele interne nu au abordat în mod corespunzător motivele lor de capcană și, ca urmare, condamnarea asupra primului episod de vânzare a drogurilor a rămas. Prin urmare, ei nu și-au pierdut statutul de victimă. Evaluarea Curții

Curtea constată, de la început, că a luat deja în considerare problema identică a pierderii statutului de victimă într-un caz recent rus cu privire la capcană. Curtea a considerat că reclamanții care au fost condamnați pentru trafic de droguri și ale căror cazuri penale au fost mai târziu reexaminate de instanțe interne nu au încetat să fie victime ale presupusei încălcare a Convenției deoarece reexaminarea cazurilor lor penale nu a fost eficace și în conformitate cu cerințele articolului 6 din Convenție și cu jurisprudența respectivă a Curții (a se vedea Yeremtsov și alții v. Rusia , 20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 și 18589/07, §§ 17-21, 27 noiembrie 2014).

În special, în cazul lui Yeremtsov și alții, Curtea a constatat că, în timpul reexaminării cazurilor reclamanților, instanța internă a reiterat raționarea instanței de primă instanță în legătură cu primul episod și a susținut că numai episoadele rămase de vânzare de droguri au constituit capcane pentru că nu au urmărit niciun obiectiv legitim, cum ar fi detectarea și prevenirea crimei. Instanțele interne nu au examinat argumentele esențiale ale plângerilor reclamanților, și anume că poliția nu a avut motive valabile pentru a monta fiecare dintre operațiunile sub acoperire și că au solicitat în mod inevitabil reclamanților să vândă droguri. Ei nu au solicitat niciun material privind substanța de incriminare a informațiilor operaționale și au acceptat doar declarațiile necorroborate ale ofițerilor de poliție în acest sens (a se vedea Yeremtsov și alții , citat mai sus §§ 18-19).

În ceea ce privește faptele cererilor dlui Lebedev, ale dnei Cherkasova și ale dlui Krivda, Curtea observă că, la fel ca reclamanții în cazul lui Yeremtsov și alții , reclamanții în acest caz nu și-au pierdut statutul de victimă. Reexaminarea cazurilor lor penale de către instanțele interne a fost efectuată într-un mod exact identic cu reexaminarea cazurilor reclamanților în cazul lui Yeremtsov și alții , și nu părea eficace. În acest caz, instanța internă nu a luat în considerare argumentele care au mințit în centrul plângerilor reclamanților cu privire la capcană și, în mod similar, la instanța internă în cazul lui Yeremtsov și alții , nu au fost în măsură să evalueze dacă încălcarea drepturilor reclamanților au avut loc în cursul operațiunii sub acoperire. Astfel, deși favorabil pentru reclamanții în rezultat, reexaminarea cauzelor lor a scăzut totuși la standardele elaborate în jurisprudența Curții în lumina articolului 6 din Convenție (a se vedea Yeremtsov și alții , citate mai sus §§ 12-16).

Având în vedere cele de mai sus, Curtea respinge obiecția guvernului cu privire la pierderea statutului de victimă de către dl Lebedev, dna Cherkasova și dl Krivda și constată că acestea rămân victime de presupusa încălcare a articolului 6.

Curtea constată, de asemenea, că plângerile referitoare la capcană introduse de toate cele cinci reclamante în temeiul articolului 6 § 1 nu sunt în mod evident bolnave fondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. În plus, menționează că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Merits

Guvernul a susținut că achizițiile de încercare efectuate în fiecare dintre cazurile prezente au fost legale și nu au implicat capcană de către poliție. Acestea au susținut că poliția a ordonat achizițiile de testare pe baza incriminarii informațiilor confidențiale și că reclamanții au convenit în mod voluntar să vândă droguri. Acestea au susținut, de asemenea, că reclamanții au fost examinați de instanțe interne și că au fost furnizate garanții procedurale necesare în cursul procedurii.

Fiecare dintre cele cinci solicitanți a susținut că poliția nu a avut motive să organizeze operațiuni sub acoperire și că acțiunile poliției au constituit în capcană. În plus, au susținut că instanța internă nu și-a examinat în mod corespunzător acuzațiile că infracțiunile pe care le-au fost acuzate au fost instigate de poliție.

Curtea reiterează că absența în sistemul juridic rus de procedură clară și previzibilă pentru autorizarea achizițiilor de teste rămâne o problemă structurală care expune reclamanții la o acțiune arbitrară de către poliție și împiedică instanțele interne să efectueze o revizuire judiciară eficace a motivelor de capcană ale acestora (a se vedea Lagutin și alții § 134, Veselov și alții , § 126). Prezentul caz este identic cu celelalte cazuri ruse în care Curtea a constatat în mod constant încălcare din cauza procedurii deficitare existente pentru autorizarea și administrarea testelor de achiziții de droguri (a se vedea Yeremtsov și alții, Lagutin și alții, Veselov și alții, Vanyan și Khudobin, toate menționate mai sus).

Prin urmare, Curtea nu constată niciun motiv să se îndepărteze de concluziile anterioare cu privire la această chestiune și consideră că procedura penală împotriva tuturor celor cinci reclamante era incompatibilă cu o noțiune de proces echitabil. Având în vedere legea sa bine stabilită în această privință, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție în ceea ce privește fiecare dintre cele cinci reclamante. III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI

În sfârșit, reclamanții au formulat plângeri suplimentare cu privire la diferitele articole ale Convenției și la protocolele sale. Curtea a examinat aceste plângeri, astfel cum au fost prezentate de solicitanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.”

Curtea remarcă că reclamația justă a dlui Lebedev de satisfacție a fost depusă la 3 august 2013, aproape trei luni după expirarea termenului atribuit pentru acest lucru. Acest termen a fost impus la transmiterea observațiilor inițiale ale Guvernului de către Curte. Prin urmare, reclamantul nu a respectat art. 60 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții și alineatul (5) din Ordinul de practică privind reclamațiile just satisfaction, care, în măsura în care este cazul, prevede că Curtea „va respinge, de asemenea, ... creanțe depuse din timp”. Prin urmare, cererea justă de satisfacție a reclamantului trebuie respinsă. Daune

Restul reclamanților au solicitat următoarele sume în ceea ce privește prejudiciile morale: dna Cherkasova – 40.000 euro (EUR); dl Makarov – 10.000 EUR; dl Platonnov – 15.000 EUR; dl Krivda – 2.900 EUR.

Guvernul a contestat cererile prezentate de către un exces. Ei au considerat că constatarea unei încălcări ar constitui, dacă ar fi vreuna, suficiente satisfacții pentru reclamanții.

Curtea consideră că, în acest caz, o atribuire a unei juste satisfacții trebuie să țină seama de faptul că reclamanții nu au avut un proces echitabil, deoarece au fost condamnați pentru infracțiuni de droguri care au fost semnalate de poliție în încălcarea articolului 6 din Convenție. Ele au suferit inevitabil prejudiciu moral ca urmare a încălcării drepturilor lor. Cu toate acestea, sumele reclamate de doamna Cherkasova, dl Makarov și dl Platonov par a fi excesive. Evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, Curtea acordă 3000 EUR doamnei Cherkasova, dlui Makarov și dlui Platonov, fiecare, și 2.900 EUR dlui Krivda în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 1. Dl Makarov

Dl Makarov a solicitat 4000 EUR pentru costul procedurii în fața Curții, în conformitate cu obligația contractuală cu avocații săi. El a prezentat o copie a acordului privind serviciile juridice.

Guvernul a subliniat faptul că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul afirmației sale de a demonstra că aceste cheltuieli au fost de fapt suportate de el.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Chiar dacă reclamantul nu a plătit încă o parte din taxele și cheltuielile legale, el este obligat să le plătească în temeiul unei obligații contractuale, acestea au fost „întâmpinate efectiv” (a se vedea Tebieti Mühafize Cemiyyeti și Israfilov v. Azerbaidjan , nr. 37083/03, § 106, CEDO 2009, și L.H. Letonia , nr. 52019/07, § 68, 29 aprilie 2014).

În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa, criteriile de mai sus și faptul că reclamantul a fost acordat ajutor juridic în valoare de 850 EUR de la Curte mai devreme în cursul procedurii, acesta a atribuit reclamantului 3,150 EUR sub acest cap. Dl KRIVDA

Dl KRIVDA a solicitat 1.400 EUR pentru reprezentarea juridică în cadrul procedurii interne și 800 EUR pentru reprezentarea juridică în fața Curții. Reclamantul nu a prezentat niciun document în sprijinul cererii sale pentru costuri juridice.

Guvernul a răspuns că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă a costurilor și cheltuielilor pe care le-a suportat.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea punctul 29 de mai sus). În prezenta cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea nu va acorda nicio atribuire dlui Krivda sub acest cap. Interes implicit

Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea, în mod neobișnuit, 1. Decide să se alăture cererilor; 2. Declară plângerile referitoare la condamnarea reclamanților pentru infracțiuni penale care au fost invocate de poliție admisibile și restul cererilor inadmisibile; 3. susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate cele cinci solicitante; 4. (a) statul pârât plătește doamnei Cherkasova, Makarov, Platonov și Krivda, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data de decontare: (i) 3000 EUR (trei mii de euro) către dnii Cherkasova, Makarov și Platonov, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale plus orice impozit care poate fi taxabil pe această valoare; (iii) 3 150 EUR (trei sute de sute de sute de euro) la dl Makarov în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pe această valoare; (iii) impozitul care poate fi taxabil pe această valoare; (trezeci de sumă de sumă de sumă de trei luni) până la rata de decontare a dobânziilor de solvare a dobânzii centrale la dobândă de dobândă de dobândă de dobânda de dobândă de dobânzile de dobândă de dobândă de dobândă la d-ul de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobântea de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă la dobândă; (ii cinci sută de dobândă de trei luni; (ii sutări de dobândă de dobândă de dobândă de dobândă de mai sus a Bă de dobândă de mai sus a Bă la trei luni; (ii supusă la trei luni; Restul cererii reclamanților pentru satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 aprilie 2015, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al Registrului APENDIX Nu se aplică nici o cerere de introducere și comunicare Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință reprezentat prin Hotărârea finală 250/07 01/12/2006 09/11/2012 Sergey Vladimovich LEBEDEV 26/05/1982 Ulyanovsk Yelena Vyacheslavovna ILYINA Ulyanovsk Tribunalul regional, 28/01/2013 (re-proporținerea procedurilor de examinare) 43089/07 01/10/2007 13/12/2012 Natalya Fedorovna CHERKASOVA 16/07/1981 Pyt-Yakh Oleg Ivanovich RODENKO Khanty-Mansi Tribunalul regional, 15/03/2013 (re-proporțiune de examinare) 48809/07 08/1/07/2007 13/12/2012 Nikolay Boshovich MAKAROWIV 01/1965-Binskkisk Kirill Borisk Borisk Boriskzovich POLOZOZOZOZOVOVOVVVOVKOVKOVKSKSKOVKSKSKSKSKSKOWHISKSKSKOWHISKOWHISKOWHI

The case originated in five applications (nos. 2500/07, 43089/07, 48809/07, 52271/07 and 54706/07) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by five Russian nationals. The application numbers, the dates of lodging the applications and the dates of their communication, the applicants’ names, their personal details and the names of their legal representatives as well as the information as to the relevant domestic judgments are set out in Appendix below.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The applicants each alleged that they had been convicted of drug offences following entrapment by the police in violation of Article 6 of the Convention.

On the dates indicated in the Appendix the President of the First Section decided to give the notice of the applications to the Government. In accordance with Article 26 § 1 of the Convention as amended by Protocol No. 14, the applications were assigned to a Committee of three Judges. It was also decided that the Committee would rule on the admissibility and merits of the applications at the same time. THE FACTS I.

The applicants disagreed with their conviction and argued that the police incited them to commit drug-related offences. II.

The Government submitted that Mr Lebedev, Ms Cherkasova and Mr Krivda (applications nos. 2500/07, 43089/07 and 54706/07) who were each convicted of two or more episodes of drug sale could no longer claim to be victims of the alleged violation. In particular, the Government argued that the domestic courts had reopened the criminal proceedings in their cases and mitigated the sentences imposed on each of them for the first episode of drug sale. The domestic courts had also vacated each of the applicants’ conviction in relation to the remaining episodes which took place after the first test purchase.

Mr Lebedev, Ms Cherkasova and Mr Krivda acknowledged that the domestic courts had re-examined the cases in their favour in the new proceedings. However, they argued that the domestic courts had not properly addressed their pleas of entrapment and as a result, the conviction on the first episode of drug sale had stayed. Therefore, they had not lost their victim status. 2. The Court’s assessment

The Court notes from the outset that it has already considered the identical issue of loss of victim status in a recent Russian case concerning entrapment. The Court held that the applicants who were convicted of drug ‑ dealing and whose criminal cases were later re-examined by the domestic courts had not ceased to be victims of the alleged violation of the Convention because the re-examination of their criminal cases had not been effective and in conformity with the requirements of Article 6 of the Convention and the respective case-law of the Court (see Yeremtsov and Others v. Russia , 20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 and 18589/07, §§ 17-21, 27 November 2014).

In particular, in the case of Yeremtsov and Others the Court found that during the re-examination of the applicants’ cases, the domestic courts simply reiterated the reasoning of the first-instance court in relation to the first episode and held that only remaining episodes of drug sale had amounted to entrapment because they had pursued no legitimate goal, such as crime detection and prevention. The domestic courts did not examine the essential arguments of the applicants’ complaints, namely, that the police had had no valid reasons to mount each of the undercover operations and that they had impermissibly incited the applicants to sell drugs. They did not request any materials concerning the substance of incriminating operational information and accepted just the uncorroborated statements of police officers to that effect (see Yeremtsov and Others , cited above, §§ 18-19).

Turning to the facts of Mr Lebedev’s, Ms Cherkasova’s and Mr Krivda’s applications, the Court observes that similarly to the applicants in the case of Yeremtsov and Others , the applicants in the present case did not lose their victim status. The re-examination of their criminal cases by the domestic courts was conducted in an exact same manner as the re ‑ examination of the applicants’ cases in the case of Yeremtsov and Others , and it did not appear to be effective. The domestic courts in the present case did not consider the arguments which lied at the heart of the applicants’ complaints about entrapment and as such, similarly to the domestic courts in the case of Yeremtsov and Others , they were not in the position to assess whether violation, if any, of the applicants’ Article 6 rights took place in the course of undercover operation. Thus, albeit favourable for the applicants in the outcome, the re-examination of their cases nevertheless fell short of the standards developed in the Court’s jurisprudence in the light of Article 6 of the Convention (see Yeremtsov and Others , cited above, §§ 12 ‑ 16).

Having regard to the above, the Court dismisses the Government’s objection as to the loss of victim status by Mr Lebedev, Ms Cherkasova and Mr Krivda and finds that they remain to be victims of the alleged violation of Article 6.

The Court also finds that the complaints regarding entrapment brought by all five applicants under Article 6 § 1 are not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits

The Government claimed that the test purchases conducted in each of the present cases had been lawful and had involved no entrapment by the police. They maintained that the police had ordered the test purchases on the basis of incriminating confidential information and that the applicants voluntarily had agreed to sell drugs. They also submitted that the applicants had their cases reviewed by the domestic courts and that they had been provided with necessary procedural safeguards in the course of proceedings.

Each of the five applicants claimed that the police had no reasons to mount undercover operations and that the actions of the police amounted to entrapment. They further argued that the domestic courts had not properly examined their allegations that the offences they were charged with had been instigated by the police.

The Court reiterates that the absence in the Russian legal system of clear and foreseeable procedure for authorising test purchases remains a structural problem which exposes the applicants to arbitrary action by the police and prevents the domestic courts from conducting an effective judicial review of their entrapment pleas (see Lagutin and Others , § 134, and Veselov and Others , § 126, both cited above). The present case is identical to other Russian cases on entrapment in which the Court consistently found violation on account of the deficient existing procedure for authorisation and administration of test purchases of drugs (see Yeremtsov and Others, Lagutin and Others , Veselov and Others, Vanyan, and Khudobin, all cited above).

Therefore, the Court finds no reason to depart from its earlier findings on the matter and holds that the criminal proceedings against all five applicants were incompatible with a notion of a fair trial. Having regard to its well-established law on the subject, the Court considers that there has been a violation of Article 6 of the Convention with regard to each of the five applicants. III.

The Court notes that Mr Lebedev’s just satisfaction claim was submitted on 3 August 2013, almost three months after the expiry of the allotted time-limit for so doing. This time-limit was imposed upon the Court’s transmission of the Government’s initial observations. The applicant has therefore failed to comply with Rule 60 §§ 2 and 3 of the Rules of Court and paragraph 5 of the Practice Direction on Just Satisfaction Claims, which, in so far as relevant, provides that the Court “will also reject ... claims lodged out of time”. The applicant’s just satisfaction claim must therefore be dismissed. A. Damage

The remaining applicants claimed the following amounts in respect of non-pecuniary damage:  Ms Cherkasova – 40,000 euros (EUR);  Mr Makarov – EUR 10,000;  Mr Platonov – EUR 15,000;  Mr Krivda – EUR 2,900.

The Government contested claims submitted by as excessive. They considered that the finding of a violation, if any, would constitute sufficient just satisfaction for the applicants.

The Court considers that in the present case an award of just satisfaction must take account of the fact that the applicants did not have a fair trial because they were convicted of drug offences arguably instigated by the police in violation of Article 6 of the Convention. They undeniably sustained non-pecuniary damage as a result of the violation of their rights. However, the sums claimed by Ms Cherkasova, Mr Makarov and Mr Platonov appear to be excessive. Making its assessment on an equitable basis, the Court awards EUR 3,000 to Ms Cherkasova, Mr Makarov and Mr Platonov, each, and EUR 2,900 to Mr Krivda in respect of non ‑ pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable on that amount. B. Costs and expenses 1. Mr Makarov

Mr Makarov claimed EUR 4,000 for the cost of the proceedings before the Court, pursuant to the contractual obligation with his lawyers. He submitted a copy of the agreement on legal services.

The Government stressed that the applicant did not provide any evidence in support of his claim to show that those expenses had actually been incurred by him.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. Even if the applicant has not yet actually paid part of the legal fees and expenses, but he is bound to pay them pursuant to a contractual obligation then they were “actually incurred” (see Tebieti Mühafize Cemiyyeti and Israfilov v. Azerbaijan , no. 37083/03, § 106, ECHR 2009, and L.H. v. Latvia , no. 52019/07, § 68, 29 April 2014).

In the present case, regard being had to the documents in its possession, the above criteria and to the fact that the applicant was granted legal aid in the amount of EUR 850 from the Court earlier in the course of the proceedings, it awards the applicant EUR 3,150 under this head. 2. Mr Krivda

Mr Krivda claimed EUR 1,400 for legal representation in the domestic proceedings and EUR 800 for legal representation before the Court. The applicant submitted no documents in support of his claim for legal costs.

The Government replied that the applicant had not submitted any proof of the costs and expenses he had incurred.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum (see paragraph 29 above). In the present case, having regard to the documents in its possession and the above criteria, the Court will not make any award to Mr Krivda under this head. C. Default interest

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares the complaints concerning the applicants’ conviction for criminal offences that were incited by the police admissible and the remainder of the applications inadmissible; 3. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of all five applicants; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay Ms Cherkasova, Mr Makarov, Mr Platonov and Mr Krivda, within three months the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 3,000 (three thousand euros) to Ms Cherkasova, Mr Makarov and Mr Platonov, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage plus any tax that may be chargeable on this amount; (ii) EUR 2,900 (two thousand nine hundred euros) to Mr Krivda plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage plus any tax that may be chargeable on this amount; (iii) EUR 3,150 (three thousand one hundred fifty euros) to Mr Makarov in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable on this amount; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 30 April 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President APPENDIX No Application No Dates of introduction and communication Applicant’s name Date of birth Place of residence Represented by Final Judgment 2500/07 01/12/2006 09/11/2012 Sergey Vladimirovich LEBEDEV 26/05/1982 Ulyanovsk Yelena Vyacheslavovna ILYINA Ulyanovsk Regional Court, 28/01/2013 (re ‑ examination proceedings) 43089/07 01/10/2007 13/12/2012 Natalya Fedorovna CHERKASOVA 16/07/1981 Pyt-Yakh Oleg Ivanovich RODNENKO Khanty-Mansi Regional Court, 15/03/2013 (re ‑ examination proceedings) 48809/07 08/10/2007 13/12/2012 Nikolay Borisovich MAKAROV 01/01/1965 Chelyabinsk Kirill Borisovich POLOZOV Chelyabinsk Regional Court, 15/05/2007 52271/07 12/11/2007 25/11/2010 Anton Viktorovich PLATONOV 01/03/1987 Chelyabinsk Yuriy Semenovich TURBIN Chelyabinsk Regional Court, 08/06/2007 54706/07 22/11/2007 16/01/2013 Sergey Vikentyevich KRIVDA 22/10/1980 Tyumen Tymen Regional Court, 13/06/2013 (re ‑ examination proceedings)