Hunguest ZRT împotriva Ungariei

Comunicat la 3 decembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 66209/10 HUNGUEST ZRT împotriva Ungariei depusă la 4 noiembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Hunguest Zrt, este o societate limitată de acțiuni înregistrate în temeiul dreptului maghiar cu ședința sa în Budapesta. Este reprezentat în fața Curții de către dl G. Magyar, un avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000 a fost introdusă o cerere de proprietate împotriva reclamantului și a altor respondenți. La 6 iunie 2000, Curtea Regională de Budapesta a ordonat reclamantului, în temeiul articolului 187 alineatul (1) din Legea nr. LIII din 1994 privind Execuția Curții, să depună în contul de încredere al judecătorului, garanția în valoare de 275 de milioane În conformitate cu legea, aceste depozite nu au obținut niciun dobânzi.

Apelul reclamantului a fost inutil. Banii au fost depusi la 27 martie 2001. Solicitările ulterioare ale reclamantului de a fi eliberate, în schimbul altor titluri de valoare oferite, au fost respinse. După repartizarea la 27 noiembrie 2002 și 8 iunie 2007, la 16 Octombrie 2008 Curtea Regională a adoptat o hotărâre și a ordonat reclamantului să plătească HUF 137.280.000 plus dobânzi, acumulate la 6 ianuarie 2000. La 16 octombrie 2009 și, respectiv, 29 aprilie 2010, Curtea de Apel din Budapesta și Curtea Supremă au susținut această decizie. Sumele plătibile de către reclamant au depășit suma depozitului, deși reclamantul a reușit doar parțial în litigiu. Acest rezultat a fost consecința faptului că, în timp ce reclamantul a fost ordonat să plătească dobânzile acumulate pe banii datorită reclamantului, banii proprii depusi pe contul de încredere al judecătorului nu au dat dobânzi.

COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata litigiului. În plus, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, acesta se plânge că faptul că o sumă mare de bani a fost ordonată să fie depusă pe contul de încredere al judecătorului timp de aproximativ zece ani a constituit o sarcină individuală excesivă. Durata procedurii civile în acest caz a fost încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, s-a intervenit o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere că banii reclamantului au fost ordonați să depună pe contul de încredere al statului de asigurare nu au obținut niciun interes?

În cazul în care, această interferență a impus reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDO 1999-V)?

Communicated on 3 December 2014

SECOND SECTION

Application no. 66209/10

HUNGUEST ZRT

against Hungary lodged on 4 November 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Hunguest Zrt, is a company limited by shares registered under Hungarian law with its seat in Budapest. It is represented before the Court by Mr G. Magyar, a lawyer practising in Budapest. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 2000 a property claim was brought against the applicant and other respondents. On 6 June 2000 the Budapest Regional Court ordered the applicant, under section 187(1) of Act no. LIII of 1994 on Court Execution, to deposit on the bailiff’s trust account, security in the amount of 275 million Hungarian forints (HUF) (approximately 1 million euros). Under the law, such deposits yield no interest.

The applicant’s appeal was to no avail. The money was deposited on 27 March 2001. The applicant’s subsequent requests to have the money released, in exchange for other securities offered, were turned down. After remittals on 27 November 2002 and 8 June 2007, on 16 October 2008 the Regional Court adopted a judgment and ordered the applicant to pay HUF 137,280,000 plus interest, accrued as of 6 January 2000. On 16 October 2009 and 29 April 2010, respectively, the Budapest Court of Appeal and the Supreme Court upheld this decision. The amount actually payable by the applicant exceeded the amount of the deposit, although the plaintiff succeeded only partly in the litigation. This outcome was the consequence of the fact that whilst the applicant was ordered to pay accrued interest on the money due to the plaintiff, its own money deposited on the bailiff’s trust account had yielded no interest.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the litigation. Moreover, under Article 1 of Protocol No. 1, it complains that the fact that a large sum of money was ordered to be deposited on the bailiff’s trust account for some ten years amounted to an excessive individual burden.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the length of the civil proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 2. Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, given that the money the applicant was ordered to deposit on the bailiff’s trust account yielded no interest? If so, did that interference impose an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)?