CtEDO 03.12.2014 Auto

RASUL JAFAROV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
03.12.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RASUL JAFAROV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 3 decembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 69981/14 Rasul Agahasan Oglu JAFAROV împotriva Azerbaidjanului depusă la 10 octombrie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul Rasul Jafarov este un național azerbaidjan, născut în 1984 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Bagirov și dl R. Remezaite, avocați care practică, respectiv, în Azerbaidjan și Londra. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist cunoscut al societății civile și defensiv al drepturilor omului. El este președintele și unul dintre cofondatorii Clubului pentru Drepturile Omului („Asociația”), o organizație neguvernamentală specializată în protecția drepturilor omului. Reclamantul a participat la elaborarea diferitelor rapoarte referitoare la aspectele legate de drepturile omului în Azerbaidjan. Reclamantul a coordonat, de asemenea, campania Sing for Democracy în cadrul Concursului de cântec Eurovision 2012 la Baku, care vizează atragerea atenției asupra încălcărilor drepturilor omului în Azerbaidjan. El este, de asemenea, membru al Consiliului de Directori al Mișcării Civice Alternative Republicane. La o dată neespecificată, în mai 2014, Biroul Procurorului General a instituit proceduri penale în temeiul articolului 308.1 (abuzul puterii) și 313 (forjare de către un oficial) din Codul Penal în legătură cu presupusele nereguli ale activităților financiare ale unor organizații neguvernamentale. În cazul în care reclamantul a fost în Kyiv din 6 până în 11 iulie 2014, el a aflat că, prin decizia din 7 iulie 2014, Curtea de district Sabail a ordonat o interdicție de congelare în ceea ce privește conturile sale bancare. La 29 iulie 2014, în timp ce călătoria cu tren de la Baku la Tbilisi, reclamantul a fost oprit în timpul controlului de frontieră la granița azerbaiyană-georgiană. El a fost informat că nu a putut părăsi țara deoarece i s-a impus o interdicție de călătorie. La 30 iulie 2014, reclamantul a fost invitat la Procuratura Generală, unde a fost interogat ca martor în legătură cu procedura penală menționată mai sus. La 2 august 2014, reclamantul a fost din nou invitat la Procurorul General pentru interogare ca martor. Potrivit reclamantului, la 2 august 2014, la sosirea sa la sediul Procurorului General, el a fost arestat și a fost acuzat în temeiul articolului 192.2.2 (imprenditorialitatea ilegală), 213.1 (evaziunea fiscală pe scară largă) și 308.2 (abuz de putere) din Codul Penal. În aceeași zi, Curtea de District Nasim, care se bazează pe acuzațiile oficiale formulate împotriva reclamantului și pe cererea procurorului de aplicare a măsurii preventive de încarcerare, a ordonat detenția reclamantului pentru o perioadă de trei luni. Curtea a justificat aplicarea măsurii preventive de retragere în custodie prin gravitatea acuzațiilor și probabilitatea că, în cazul în care reclamantul ar putea să elibereze sau să obstrucționeze ancheta. Înainte și după arestarea reclamantului, numeroase articole despre reclamant au fost publicate în mass-media de stat și în mass-media, presupus, aproape de Guvern. În aceste articole, el a fost descris ca „un spion al țărilor străine” și „un trădător”. În plus, un număr de politicieni din partidul politic de guvernare au făcut comentarii pezorative despre activiștii ONG-uri arestat recent în Azerbaidjan, fără a cita numele reclamantului. La 4 august 2014, Biroul Procurorului General a făcut o declarație publică în care s-a remarcat că reclamantul a fost acuzat în temeiul articolelor 192.2.2, 213.1 și 308.2 din Codul Penal, deoarece exista o suspiciune că a comis infracțiuni prevăzute în articolele menționate mai sus. La 5 august 2014, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District Nasim din 2 august 2014, susținând că detenția sa este ilegală. El a susținut, în special, că instanța nu a justificat aplicarea măsurii preventive de încarcerare și că nu a existat niciun risc de abscondare sau de obstrucționare a anchetei. La 8 august 2014, Curtea de Apel Baku a respins apelul reclamantului, declarând că hotărârea instanței de primă instanță a fost legală. Cererea reclamantului de eliberare pe cauțiune sau de înlocuire a detenției anterioare prin arestarea domiciliară. La 19 august 2014, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Nasim cere instanței să-l elibereze pe cauțiune sau să-l pună sub arest la domiciliu în loc de a fi înarmat în custodie. El a susținut în acest sens că nu există niciun motiv pentru a justifica continuarea sa detenție. La 20 august 2014, Curtea de district Nasim a respins cererea, constatând că nu a fost necesară modificarea măsurii preventive de încarcerare. La 28 august 2014, Curtea de Apel Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 1. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție că arestarea și detenția sale erau ilegale deoarece nu erau suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune penală. (2) Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că instanța internă nu a justificat aplicarea măsurii preventive de reținere în custodie în privința sa și că nu există motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție. [A1] 3. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că instanța internă nu a abordat argumentele sale specifice în sprijinul eliberării sale. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 11 și 18 din Convenție că dreptul său la libertate de asociere a fost încălcat deoarece arestarea și detenția lui au fost destinate să-l tacă ca activist ONG-uri. El se plânge în continuare că drepturile sale ale Convenției au fost restricționate pentru alte scopuri decât cele prevăzute în Convenție. În special, el susține că arestarea și detenția anterioară au fost destinate să-l tacă ca activist al ONG-urilor și apărător al drepturilor omului. [A2] QUESTIONS PENTRU PARTE Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, detenția reclamantului a fost compatibilă cu art. 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ , în ceea ce privește justificarea și bazată pe o suspiciune rezonabilă? În sensul articolului 5 § 3 din Convenție, instanța internă a furnizat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamantului? Au luat în considerare măsuri alternative pentru detenția sa continuată? A avut reclamantul la dispoziția sa o procedură eficace prin care să poată contesta legalitatea detenției sale, conform articolului 5 § 4 din Convenție? 4. A existat vreo interferență cu libertatea de asociere a reclamantului în sensul art. 11 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară în sensul art. 11 § 2? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de aceste dispoziții, în contradicție cu art. 18 din convenție? 6. Părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la procedurile privind arestarea și detenția anterioară a reclamantului (inclusiv înregistrările de interogatoriu a reclamantului ca martor). [A1] IMMARKFactsComplaintsEnd PLEASE nu remova [A2] IMMARKFactsComplaintsEnd PLEASE nu remova

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă