AFFAIRE PRIFTI c. GRÈCE

AFFAIRE PRIFTI c. GRÈCE (CtEDO, 2014)

STRASBURG 11 decembrie 2014 Hotărârea este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Prifti c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Alex Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători și Søren Prebensen, grefier adjunct al secțiunii f.f., După ce a intenționat în camera Consiliului la 18 noiembrie 2014, Tribunalul a adoptat, la această dată a procedurii La originea cauzei se află o cerere (n 13251/07) îndreptată împotriva Republicii Elene, printre care și un resortisant albanez, dl Joani Prifti (adică reclamantul) a sesizat Curtea la 22 martie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 1 din Convenție și 44 alin. (1) din regulament), guvernul albanez nu a răspuns. La 6 mai 2011, cererea a fost comunicată guvernului. DE FAPT Circumstanțele din speță Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Kos. La 19 martie 1999, fiul reclamantului, în vârstă de 23 de ani, a murit într-un accident de muncă, care a avut loc într-un șantier la un hotel. Procedura penală împotriva persoanelor suspectate de decesul fiului reclamantului La o dată nespecificată în 1999, s-au inițiat proceduri penale împotriva proprietarului hotelului (denumit în continuare "G.K. ") și a antreprenorului de lucrări (denumit în continuare " M.G. □) pentru uciderea involuntară a fiului reclamantului și rănirea corporală a altor doi lucrători. Reclamantul s-a constituit parțial civil în procedură. La 10 mai 2000, Camera Consiliului (δικαστικό συμβύλιο) din Tribunalul Corecțional din Kos i-a trimis pe inculpați la judecată. O audiere a fost stabilită pentru data de 16 noiembrie 2001. După patru amânări ale cauzei, Tribunalul a avut loc la 6 septembrie 2003, data la care instanța corecțională a trei membri ai Kos i-a condamnat pe inculpați (hotărârea nr. 1299/2003). Acuzații au intervenit împotriva hotărârii menționate. La 14 mai 2004, instanța de apel a lui Kos a redus pedepsele impuse G.K. și M.G. (hotărârea nr. 74/2004). La 12 decembrie 2006, Curtea de Casație s-a pronunțat parțial în instanță (hotărârea nr. 2087/2006). La 14 noiembrie 2007, Curtea de Casație s-a pronunțat în mod parțial în instanță (hotărârea nr. 2087/2006). La 14 noiembrie 2007, instanța de apel a lui Kos, care a acționat la trimitere, l-a pronunțat pe M.G. (hotărârea n 1/2007). Procedura civilă în despăgubire 13. La 14 septembrie 2000, reclamantul, soția sa și ceilalți doi fii ai acestora au sesizat instanțele civile cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva G.K. și M.G. 14. Martie 2002, Tribunalul de Mare Instanță din Marele Instanță din Italia a anulat instanța împotriva lui G.K., având în vedere că reclamanții renunțaseră între timp la pretențiile lor față de el. În al doilea rând, Tribunalul a declarat incompetent pentru restul acțiunii și a retrimis cauza în fața instanței de primă instanță (Decizia nr. 1664/2002). martie 2005, Tribunalul de Primă Instanță a amânat examinarea cauzei, astfel încât părțile să prezinte dispozițiile relative ale dreptului albanez prin intermediul Institutului de drept internațional și străin (Decizia nr. 567/2005). La 9 mai 2007, instanța menționată a precizat că dreptul grecesc a fost aplicat în speță. Prin urmare, potrivit instanței, amânarea ridicării cauzei a fost ordonată în mod eronat. Tribunalul a dispus, de asemenea, reluarea procedurii, pe motiv că domnul G. ar trebui să se prezinte în fața sa, pentru a depune sub jurământ (Decizia nr. 1059/2007). În 2008, Tribunalul a acceptat parțial acțiunea și a acordat reclamantului și soției sale o despăgubire de 50 000 EUR și fiecăruia dintre fiii lor suma de 30 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit (hotărârea nr. 1044/2008). La 30 iunie 2010, Curtea a formulat un aviz cu privire la suma acordată reclamantului și soției sale și a redus suma acordată fiilor lor (hotărârea nr. 3651/2010). 20. La 10 noiembrie 2010, partea pârâtă s-a ocupat de casare. 21. La 24 mai 2012, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 838/2012). Data punerii la dispoziție a acestei hotărâri nu reiese din dosar. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din CONVENȚIA 22. Reclamantul susține că durata procedurilor în cauză nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 23. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să se declare admisibil. Pe fondul Perioadelor care trebuie luate în considerare (a) Procedura în fața instanțelor penale 24. Perioada care trebuie luată în considerare a început la o dată care nu a fost precizată în 1999, când reclamantul s-a constituit parte civilă la procedură și a fost încheiată la 14 noiembrie 2007, data la care a fost publicată hotărârea nr. 1/2007 a Curții din Kos și, prin urmare, a durat cel puțin opt ani pentru trei instanțe. (b) Procedura în fața instanțelor civile 25. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 14 septembrie 2000, data la care reclamantul sesizează instanța judecătorească de mare instanță din statul de origine și se încheie la 24 mai 2012, data la care a fost publicată hotărârea nr. 838/2012 a Curții de Casație și, prin urmare, a durat 11 ani și opt luni pentru trei instanțe. Durata rezonabilă a procedurilor 26. În observațiile sale cu privire la art. 41, guvernul efectuează o analiză cronologică a procedurilor în cauză și consideră că cauzele au fost judecate în general într-un termen rezonabil. 27. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Michelioudakis c. Grecia, 54447/10, 3 aprilie 2012 și Glykantzi c. Grecia , n 40150/09, 30 octombrie 2012). 28. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Michelioudakis Glykantzi, citată anterior 29. În plus, Curtea constată că prezentele cauze nu prezentau nicio complexitate specifică. În plus, Curtea nu este de natură să pună în discuție responsabilitatea reclamantului în domeniul de aplicare a procedurilor. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu au fost excesive și nu îndeplinesc cerința În consecință, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. Reclamantul se plânge, de asemenea, de diferitele proceduri în fața instanțelor interne, care nu sunt legate de procedurile în cauză. Se pare că se plânge de aceste proceduri. În plus, el susține că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pacat 35. Reclamantul solicită 642 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material. De asemenea, solicită 5 100 EUR. 36. Guvernul contestă aceste pretenții. 37. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 500 EUR pentru prejudiciul moral. Prospătură și cheltuieli de judecată 38. Reclamantul solicită, de asemenea, 18 850 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne. Acesta furnizează, de asemenea, diverse facturi, al căror conținut nu este explicat. 39. Guvernul contestă aceste pretenii. 40. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate în fața instanțelor interne și respinge această cerere. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L că, în termen de trei luni, 6 500 EUR (șase mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată de către acesta cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Prebensen Mirjana Lazarova Trajkovska grefier adjunct f.f. președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

PRIFTI c. GRÈCE

(

Requête n

o

13251/07)

ARRÊT

STRASBOURG

11 décembre 2014

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Prifti c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Ksenija Turković,

juges,

et de Søren Prebensen,

greffier adjoint

de section f.f.,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 18 novembre 2014,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

13251/07) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant albanais, M.

Joani

Prifti («

le requérant

»), a saisi la Cour le 22 mars 2007 en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par les délégués de son agent, M

me

M. Vergou, auditrice auprès du Conseil juridique de l’État et M. I. Bakopoulos, auditeur auprès le Conseil juridique de l’État. Informé de son droit de prendre part à la procédure (articles

36 §

1 de la Convention et 44 §

1 du règlement), le gouvernement albanais n’a pas répondu.

3.

Le 6 mai 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement.

EN FAIT

Les circonstances de l’espèce

4.

Le requérant est né en 1949 et réside à Kos.

5.

Le 19 mars 1999, le fils du requérant, âgé de 23 ans, périt dans un accident de travail, ayant eu lieu dans un chantier auprès d’un hôtel.

1.

La procédure pénale à l’encontre des responsables présumés du décès du fils du requérant

6.

À une date non précisée en 1999, des poursuites pénales furent engagées à l’encontre du propriétaire de l’hôtel (ci-après «

G.K.

») et de l’entrepreneur des travaux (ci-après «

M.G.») pour homicide involontaire du fils du requérant et blessures corporelles de deux autres ouvriers. Le requérant se constitua partie civile dans la procédure.

7.

Le 10 mai 2000, la Chambre du conseil (

δικαστικό συμβούλιο

) du tribunal correctionnel de Kos renvoya les accusés en jugement. Une audience fut fixée pour le 16

novembre 2001.

8.

Après quatre ajournements de l’affaire, l’audience eut lieu le 6

septembre 2003, date à laquelle le tribunal correctionnel de trois membres de Kos condamna les accusés (arrêt n

o

1299/2003). Les accusés interjetèrent appel contre ledit arrêt.

9.

Le 14 mai 2004, la cour d’appel de Kos réduisit les peines imposées à G.K. et M.G. (arrêt n

o

77/2004).

10.

À une date non précisée, M.G. se pourvut en cassation.

11.

Le 12 décembre 2006, la Cour de cassation cassa partiellement l’arrêt de la cour d’appel (arrêt n

o

2087/2006).

12.

Le 14 novembre 2007, la cour d’appel de Kos, statuant sur renvoi, acquitta M.G. (arrêt n

o

1/2007).

2.

La procédure civile en indemnisation

13.

Le 14 septembre 2000, le requérant, son épouse et leurs deux autres fils saisirent les juridictions civiles d’une action en dommages-intérêts contre G.K. et M.G.

14.

Le 1

er

mars 2002, le tribunal de grande instance d’Athènes déclara l’instance annulée à l’égard de G.K., compte tenu que les plaignants avaient entre-temps renoncé à leurs prétentions envers lui. Ensuite, ledit tribunal se déclara incompétent pour le reste de l’action et renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance d’Athènes (décision n

o

1664/2002).

15.

Le 23

mars 2005, le tribunal de première instance ajourna l’examen de l’affaire, afin que les parties soumettent les dispositions relatives du droit albanais par l’intermédiaire de l’Institut hellénique de droit international et étranger (décision n

o

567/2005).

16.

Le 9 mai 2007, ledit tribunal précisa que le droit grec trouvait à s’appliquer en l’espèce. Dès lors, selon le tribunal, l’ajournement de l’examen de l’affaire précitée avait été erronément ordonné. Le tribunal ordonna également la reprise de l’audience, au motif que M.G. devrait comparaître devant lui, afin de déposer sous serment (décision n

o

1059/2007).

17.

Le 30

avril

2008, le tribunal accepta partiellement l’action et accorda au requérant et à son épouse une indemnité de 50 000 euros et à chacun de leurs fils la somme de 30

000

euros au titre du dommage moral subi (arrêt n

o

1044/2008).

18.

Les 4 et 17 février 2009, le requérant et la partie adverse respectivement interjetèrent appel du jugement précité.

19.

Le 30 juin 2010, la cour d’appel d’Athènes confirma le jugement quant à la somme accordée au requérant et à son épouse et réduisit la somme accordée à leurs fils (arrêt n

o

3651/2010).

20.

Le 10 novembre 2010, la partie adverse se pourvut en cassation.

21.

Le 24 mai 2012, la Cour de cassation rejeta le pourvoi (arrêt n

o

838/2012). La date de la mise au net de cet arrêt ne ressort pas du dossier.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

22.

Le requérant allègue que la durée des procédures en cause ont méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

A.

Sur la recevabilité

23.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

1.

Périodes à prendre en considération

(a)

Procédure devant les juridictions pénales

24.

La période à considérer a débuté à une date non précisée en 1999, quand le requérant se constitua partie civile à la procédure, et s’est terminée le 14 novembre 2007, date à laquelle l’arrêt n

o

1/2007 de la Cour d’appel de Kos a été publié. Elle a donc duré au moins huit ans pour trois instances.

(b)

Procédure devant les juridictions civiles

25.

La période à considérer a débuté le 14 septembre 2000, date à laquelle le requérant saisit le tribunal de grande instance d’Athènes, et s’est terminée le 24 mai 2012, date à laquelle l’arrêt n

o

838/2012 de la Cour de cassation a été publié. Elle a donc duré onze ans et huit mois environ pour trois instances.

2.

Durée raisonnable des procédures

26.

Dans ses observations sur l’article 41, le Gouvernement procède à une analyse chronologique des procédures en cause et estime que les affaires ont été jugées en général dans des délais raisonnables.

27.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Michelioudakis c. Grèce

, n

o

54447/10, 3 avril 2012 et

Glykantzi c. Grèce

, n

o

40150/09, 30 octobre 2012).

28.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Michelioudakis

et

Glykantzi,

précités).

29.

Elle note que les présentes affaires ne présentaient aucune complexité particulière. Qui plus est, la Cour ne relève pas d’élément de nature à mettre en cause la responsabilité du requérant dans l’allongement des procédures. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle considère qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses ont été excessives et ne répondent pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

30.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

31.

Le requérant se plaint également des diverses autres procédures devant les juridictions internes, qui ne sont pas liées aux procédures en cause. Il semble qu’il se plaint de l’iniquité de ces procédures. Il allègue, en outre, qu’il risque l’expulsion vers l’Albanie. Or, la Cour note que ses griefs sont incohérents et aucunement étayés.

33.

Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondées et doivent être rejetées en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

34.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

35.

Le requérant réclame 642

000 euros (EUR) au titre du préjudice matériel. Il demande également 5

100

000 EUR au titre du préjudice moral qu’il aurait subi.

36.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

37.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle estime qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 6 500 EUR au titre du préjudice moral.

B.

Frais et dépens

38.

Le requérant demande également 18 850 EUR pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes. Il fournit également diverses factures, dont le contenu n’est pas expliqué.

40.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et les frais et dépens sollicités devant les juridictions internes et rejette cette demande.

C.

Intérêts moratoires

41.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive des procédures en cause et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, 6

500 EUR (six mille cinq cents euros), plus tout montant pouvant être dû par lui à titre d’impôt, pour dommage moral

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 11 décembre 2014, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren Prebensen

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint f.f.

Présidente