CtEDO 15.12.2014 Auto

KOKU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.12.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOKU c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 15 decembrie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 47138/10 Hamza KOKU împotriva Turciei introdusă la 17 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Hamza Koku, este un resortisant turc născut în 1959 și rezident în Hatay. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Koyutürk, avocat în Hatay. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 12 octombrie 2009, în jurul orei 21:30, fiul reclamantului, M.K., a fost rănit mortal în timpul unei împușcături cu polițiști în patrulare. În procesul verbal al incidentului s-a menționat că doi agenți ai brigăzii motorizate fuseseră victime ale unui atac cu armă de foc și că unul dintre agenți, Y.D., fusese rănit. Când întăririle sosiseră la fața locului, polițiștii îl găsiseră pe fiul reclamantului rănit și zăcea pe podea; el fusese trimis la spital cu o ambulanță. Exteriorul de examinare medicală a corpului a dezvăluit prezența a patru intrări și ieșiri de gloanțe ; trei intrări de gloanțe la spate și o intrare la brațul drept. În declarația sa adunată la 13 octombrie 2009, la Agent K.A. a declarat că el și la Agent Y.D. erau în patrulare când au văzut doi indivizi la bordul unei motociclete care nu purtau plăcuțe de înmatriculare. După ce au văzut patrulele lor, indivizii au fugit și au refuzat să-l aresteze. Apoi ei au fost brusc arestați și pasagerul motocicletei, și anume fiul reclamantului, a continuat să alerge. La Agent Y.D. l a continuat în timp ce el a dus la arest de altă persoană. În timp ce agentul Y.D. Îl urmărea pe fiul reclamantului, îl chemase să se oprească și să tragă patru focuri de avertizare, apoi auzise alte focuri de armă. Când împușcăturile încetaseră, îl văzuse pe fiul reclamantului coborându-se și stând în poziție de ghemuit. Când s-a alăturat agentului Y.D., acesta a indicat că a fost rănit. În același timp, fiul reclamantului a fost culcat pe spate și a început să țipe că a fost rănit. În timp ce el încerca să-l ajute pe colegul său, șoferul motocicletei încerca să fugă. Întăririle sosiseră în acel moment, iar șoferul fusese reținut prin folosirea forței. Apoi ofițerul rănit fusese trimis la spital cu un vehicul al poliției și fiul reclamantului cu o ambulanță. Cercetările efectuate în aceeași zi de către poliție la locul incidentului au permis găsirea armei folosite de fiul reclamantului și zece cartușe. Agenții au desenat o schiță a locului incidentului. Tot la 13 octombrie 2009, procurorul l-a găsit pe șoferul motocicletei. Acesta a făcut contrabandă cu fiul reclamantului, făcând contrabandă cu tutun și alcool. Când polițiștii au ajuns la înălțimea lor și au cerut să se oprească, el a fost de acord. El a explicat că fiul reclamantului a fugit pentru că nu a vrut să fie arestat cu arma de foc care se afla în rucsacul său. În conformitate cu raportul întocmit de poliție la 20 noiembrie 2009, fiul reclamantului și agentul au fost răniți. Examenele efectuate pe hainele sale arătau că impacturile de gloanțe observate pe corpul reclamantului au fost rezultatul unor împușcături de lungă distanță. Înregistrările balistice efectuate pe cele zece cartușe găsite la fața locului arată că două provin din arma fiului reclamantului și opt din lama agentului Y.D. La 22 decembrie 2009, procurorul general al Republicii a emis un ordin de nejudiciare, declarând că fiul reclamantului a fost rănit cu o armă de foc la agentul Y.D. ; că această rană a pus viața în pericol a acestui agent, a condus la abținerea șobolanului său și că ea nu putea fi tratată printr-o intervenție medicală simplă. El concluzionează că agentul Y.D. a acționat în cadrul autoapărare pentru a respinge, în mod proporțional, un atac asupra persoanei sale. La 2 februarie 2010, reclamantul a formulat o opoziție împotriva ordonanței de nejudiciare. El a afirmat că nu au fost colectate toate dovezile ne-au fost colectate. El a indicat că a ridicat pe corpul fiului său mai mult decât patru impacturi de gloanțe, și a declarat că hainele sale ar trebui să fie analizate pentru a face lumină cu privire la acest aspect. În opinia sa, desfășurarea faptelor și întrebarea dacă agentul a depășit competența sa de a-și folosi arma au fost apreciate incomplet. La 8 aprilie 2010, instanța de judecată a respins opoziția reclamantului. GRIFS Invouchat la art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului la viață al fiului său. El a remarcat că fiul său a fost împușcat în spate, când a fugit în panică, iar fiul său l - a împușcat pe polițist după ce a fost rănit și a contestat faptul că agentul a acționat în legitimă apărare. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge că actele de anchetă nu au fost efectuate de autorități independente, în măsura în care ceilalți polițiști au efectuat aceste acte. În cele din urmă, invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că o anchetă completă nu a fost efectuată de către Parchet. În opinia sa, o procedură penală ar fi trebuit să fie efectuată în fața unei instanțe judecătorești, iar cauza ar fi trebuit să fie judecată de o instanță independentă, în lumina expertizei științifice și după audierea martorilor. În lipsa unei astfel de proceduri, faptul de a exonera în grabă ofițerul de poliție la Õa privat de dreptul său de a dispune de o acțiune eficientă și, de asemenea, de posibilitatea de a introduce o acțiune în pagubă. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Dreptul la viață al fiului reclamantului, consacrat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță În special, a fost moartea fiului reclamantului o utilizare a forței absolut necesare, în sensul alineatului (2) al articolului Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din hotărârea Salman c. Turcia [GC], nr. 1296/93, CEDH 2000 VII), ancheta efectuată în speță de către autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din Convenție, având în vedere absența unei eventuale anchete efective, reclamantul avea la dispoziția sa, astfel cum prevede art. 13 din Convenție, o cale de atac internă efectivă care îi permitea să solicite o despăgubire

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă