TERZIĆ v. CROATIA

Comunicat la 15 decembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 20284/13 Frana TERZIδ împotriva Croației depusă la 7 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Frana Terzić, este un național croat, care s-a născut în 1933 și trăiește în Osijek. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2006 V.K. a interzis o acțiune civilă împotriva reclamantului în Curtea Municipală Šibenik ( Općinski sud u Šibeniku ) în scopul stabilirii proprietății sale a unei parcele de teren prin posesie adversă. În acțiune sa, reclamantul a indicat că valoarea cererii sale era de 10.000 kunas croate (HRK). În răspunsul ei la acțiune, reclamantul a contestat valoarea litigiului ca fiind prea scăzută.

Curtea de primă instanță a solicitat apoi administrației fiscale să prezinte informații privind valoarea de piață a bunurilor imobiliare pentru a evalua valoarea parcela de teren în cauză. Potrivit informațiilor furnizate, valoarea cererii a fost stabilită de instanța de primă instanță la HRK 101.000. La 23 februarie 2009, Curtea Municipală Šibenik a acordat cererea reclamantului. Această hotărâre a fost susținută de Curtea județului Šibenik ( Županijski sud u Šibeniku ) la 10 ianuarie 2011. Acțiunea ulterioară a reclamantului privind punctele de drept ( rezija ) a fost declarată inadmisibilă de Curtea Supremă ( Vrhovni sud Republike Hrvatske ) la 7 martie 2012. El a susținut că instanța de primă instanță nu a stabilit valoarea litigiului în timp și că, prin urmare, valoarea litigiului este de 10.000 HRK, astfel cum se indică în acțiunea reclamantului, care a fost sub pragul statutar de 100.000 HRK.

Reclamantul a depus apoi o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) și la 11 iulie 2012, Curtea Constituțională a declarat inadmisibil ca fiind evident nefondat. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție cu privire la refuzul Curții Supreme de a examina meritele apelului său asupra punctelor de drept. În acest caz, în modul în care instanța națională a stabilit valoarea litigiului în cazul în cauză și a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil, a privat reclamantul de acces la Curtea Supremă?

Communicated on 15 December 2014

FIRST SECTION

Application no. 20284/13 Frana TERZIĆ against Croatia lodged on 7 March 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Frana Terzić, is a Croatian national, who was born in 1933 and lives in Osijek. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 2006 V.K. brought a civil action against the applicant in the Šibenik Municipal Court ( Općinski sud u Šibeniku ) seeking that his ownership of a plot of land by adverse possession be established. In his action the plaintiff indicated that the value of his claim was 10,000 Croatian kunas (HRK). In her reply to the action the applicant objected to the value of the dispute as being too low. The first-instance court then requested the Tax Administration to submit information on the market value of the real estates in order to assess the value of the plot of land at issue.

According to the information provided, the value of the claim was set by the first-instance court at HRK 101,000. On 23 February 2009 the Šibenik Municipal Court awarded the plaintiff’s claim. This judgment was upheld by the Šibenik County Court ( Županijski sud u Šibeniku ) on10 January 2011. The applicant’s subsequent appeal on points of law ( revizija ) was declared inadmissible by the Supreme Court ( Vrhovni sud Republike Hrvatske ) on 7 March 2012. It held that the first-instance court had failed to establish the value of the dispute in time and that therefore the value of the dispute was HRK 10,000, as indicated in the plaintiff’s action, which was below the statutory threshold of HRK 100,000.

The applicant then lodged a constitutional complaint with the Constitutional Court ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) and on11 July 2012 the Constitutional Court declared it inadmissible as manifestly ill-founded. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention about the refusal of the Supreme Court to examine the merits of her appeal on points of law.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the manner in which the national courts established the value of the dispute in the present case and declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible deprive the applicant of access to the Supreme Court?