Lo Bue și Vecchione împotriva Italiei

Cazul a fost originar în cererile împotriva Italiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul italian („Guvernul”) a primit notificarea cererilor. FACTELE

Lista solicitanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul apendice. Solicitanții s-au plâns de neexecutarea sau de întârzierea executării deciziilor interne Pinto. HOTĂRÂREA PRIVIND APLICAȚIILE

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI N o . 1

Solicitanții s-au plâns de neexecutarea sau de întârziere a executării deciziilor interne în favoarea lor. Acestea se bazează, în mod expres sau în substanţă, pe art. 6 § 1 din Convenție şi pe art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește aplicarea nr. 41762/18, Guvernul a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor a respectat pe deplin executarea ordinului în favoarea reclamantului la 30 iulie 2019. Acest lucru a urmat acceptarea reclamantului la 28 iunie 2019, prin soluționare, a unei sume reduse în comparație cu suma atribuită inițial în partea operativă a decretului Curții de Apel din Caltanissetta. În opinia Guvernului, această fază interlocutivă - de o durată nedefinită - care vizează corecția sumei datorate reclamantului, a provocat o întârziere care nu a fost atribuibilă însăși Ministerului. În ceea ce privește aplicarea nr. 22831/24, Guvernul a susținut că ordinele de plată emise inițial în favoarea solicitanților au fost anulate din cauza expirării perioadei de prelungire legală. În special, acestea au susținut că reclamanții au îndeplinit decretul Curții de Apel de la Roma privind Ministerul Economiei și Finanțelor, la 14 martie 2008, în timp ce declarațiile în temeiul articolului 5-sexii ale Legii nr. 89 din 2001 au fost depuse pentru prima dată la 6 decembrie 2019 - dincolo de perioada de zece ani stabilită de lege pentru a împiedica cererea să devină în timp redus. În ceea ce privește prima obiecție, Curtea consideră că argumentul Guvernului, privind executarea decretului și întârzierea acestuia din cauza soluționarea ulterioară cu reclamantul cu privire la suma care urmează să fie plătită, trebuie respins. Această explicație nu justifică nerespectarea decretului pentru o perioadă de peste șase ani și nouă luni.

În ceea ce privește a doua opoziție, Curtea remarcă că argumentul guvernului potrivit căruia reclamanții nu au reușit să solicite executarea decretului nu le poate absolvi responsabilitatea de întârziere în executarea decreturilor, deoarece sarcina de asigurare a executării este a statului. Pentru a reține altfel, reclamantul ar face dreptul la o iluzorie „trial” (a se vedea Hornsby v. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi ale hotărârilor și deciziilor 1997‐II). În plus, întârzierea nu poate fi justificată prin trimitere la presupusul nerespectării declarației și documentelor justificative necesare în temeiul articolului 5 din Legea Pinto, deoarece această obligație a fost introdusă doar în 2016 și, în orice caz, reclamanții au respectat în 2019. În orice caz, întârzierea punerii în aplicare a decretului relevant a durat cel puțin de la 14 martie 2008, data îndeplinirii decretului către Minister, până la 2016. Prin urmare, excepția limitării statutului ridicate de Guvern nu poate justifica inerția care a persistat până atunci.

Prin urmare, Curtea respinge obiecțiile guvernului și declară că cererile sunt admisibile.

Cu privire la fondul, Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „ascultări” în sensul articolului 6. De asemenea, se referă la jurisprudența sa privind nerespectarea sau întârziarea executării hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby , citat mai sus).

În cazul principal Gaglione și alții v. Italia, nos. 45867/07 și 69 alții, 21 decembrie 2010, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz.

După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudenţa sa privind această temă, Curtea consideră că, în caz instant, autorităţile nu au desfăşurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală şi în timp util a deciziilor în favoarea solicitanţilor.

Prin urmare, aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI

Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special Gaglione și alții, citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.

Curtea constată, de asemenea, că statul reclamant are o obligație în curs de aplicare a deciziei Pinto în cererea nr. 22831/24. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind nerespectarea sau întârziarea executării deciziilor interne ale Pinto; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziei Pinto în aplicarea nr. 22831/24; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 februarie 2026, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Artūrs Kučs Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXĂ Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne Pinto) nr. Aplicaţie nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Hotărârea internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurii de executare Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant /holding (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 41762/18 24/08/2018 Gaspare LO BUE 1948 Catania Emanuele Misilmeri Tribunalul de Apel din Caltanissetta - R.G. 2452/10, 03/11/2012 03/11/2012 30/07/2019 6 ani (s) și 9 luni (s) și 30 zile (s) 200 30 22831/24 30/07/2024 Casă Roberto VECCHIONE 1958 Livia VECCHIONE 1962 Filoia Renzo Florence Rome Court of Appeal Court, unic decret comun R.G. 52125/2006; 52131/2006; 52136/2006, 25/10/2007 25/10/2007 în așteptare Mai mult de 17 ani (s) și 1 lună (s) și 3 zile (s) 200 30 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat solicitanților. [2] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă solicitanților.

The case originated in applications against Italy lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Italian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of Pinto domestic decisions. THE LAW

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1.

In relation to application no. 41762/18, the Government submitted that the Ministry of Economy and Finance had fully complied with the enforcement of the order in the applicant’s favour on 30 July 2019. This followed the applicant’s acceptance on 28 June 2019, by way of settlement, of a reduced amount compared to the sum originally awarded in the operative part of the Caltanissetta Court of Appeal’s decree. In the Government’s view, such interlocutory phase - of an unspecified duration - aimed at the correction of the amount due to the applicant, caused a delay that was not attributable to the Ministry itself.

In relation to application no. 22831/24, the Government argued that the payment orders initially issued in favour of the applicants had been annulled due to the expiry of the statutory limitation period. Specifically, they submitted that the applicants served the decree of the Rome Court of Appeal on the Ministry of Economy and Finance on 14 March 2008, while the declarations under Article 5-sexies of Law No. 89 of 2001 were submitted for the first time on 6 December 2019 - beyond the ten-year period prescribed by law to prevent the claim from becoming time-barred.

With regard to the first objection, the Court considers that the Government’s argument, concerning the enforcement of the decree and its delay due to the subsequent settlement with the applicant on the amount to be paid, must be rejected. That explanation does not justify the failure to enforce the decree for a period exceeding six years and nine months.

With regard to the second objection, the Court observes that the Government’s argument that the applicants failed to request the decree’s enforcement cannot absolve them of responsibility for the delay in the enforcement of the decrees, as the burden for ensuring execution lies with the State. To hold otherwise would render the applicant’s right to a “trial” illusory (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II). Furthermore, the delay cannot be justified by reference to the applicants’ alleged failure to submit the declaration and supporting documents required under Article 5-sexies of the Pinto Act, since that obligation was only introduced in 2016 and the applicants, in any event, complied with it in 2019. In any case, the delay in the enforcement of the relevant decree lasted at least from 14 March 2008, date of the serving of the decree to the Ministry, to 2016. The exception of the statute limitation raised by the Government therefore cannot justify the inertia that had persisted until then.

Thus, the Court dismisses the Government’s objections and declares the applications admissible.

On the merits, the Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non ‑ enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby , cited above).

In the leading case of Gaglione and Others v. Italy , nos. 45867/07 and 69 others, 21 December 2010, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

These complaints therefore disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the Pinto decision in application no. 22831/24. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non ‑ enforcement or delayed enforcement of Pinto domestic decisions; Holds that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the Pinto decision in application no. 22831/24; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 26 February 2026, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Artūrs Kučs Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of Pinto domestic decisions) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant /household (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 41762/18 24/08/2018 Gaspare LO BUE 1948 Catania Emanuele Misilmeri Appeal Court of Caltanissetta - R.G. 2452/10, 03/11/2012 03/11/2012 30/07/2019 6 year(s) and 9 month(s) and 30 day(s) 200 30 22831/24 30/07/2024 Household Roberto VECCHIONE 1958 Livia VECCHIONE 1962 Filoia Renzo Florence Rome Court of Appeal, single joint decree R.G. 52125/2006;52131/2006;52136/2006, 25/10/2007 25/10/2007 pending More than 17 year(s) and 1 month(s) and 3 day(s) 200 30 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.