SUVAĞCI c. TURQUIE

SUVAĞCI c. TURQUIE (CtEDO, 2014)

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 5005/08 Sebaattin SUVA Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 28 ianuarie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la recurentul, dl Sebabattin Suvaich, este un resortisant turc născut în 1969 și rezident în Hakkari. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Alataș, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: candidatul la alegerile parlamentare din 22 iulie 2007 a candidat la alegerile parlamentare care au avut loc la 22 iulie 2007, în calitate de candidat independent, în circumscripția Hakkari. În conformitate cu art. 94 II litera (a) din Legea nr. 298, modificat prin art. 24 din Legea nr. 3270 din 28 martie 1986, alegătorii naționali cu reședința în străinătate de peste șase luni puteau vota, în birourile de vot din posturile vamale, pentru partidele politice, dar nu și pentru candidații independenți, printre care se număra reclamantul. printr-un decret din 27 mai 2007, Consiliul electoral superior ( Yüksek Seçim Kurulu) a precizat în special că a stabilit la 25 iunie 2007 și la 22 iunie 2007 iulie 2007 datele de începere și de sfârșit ale alegerilor parlamentare în birourile de vot din posturile vamale, pentru cetățenii naționali cu reședința în străinătate de peste șase luni. În acest decret, Consiliul electoral superior a precizat că cetățenii în cauză nu puteau vota decât pentru partidele politice. Prin sublinierea articolului 94 II litera (a) din Legea nr. 298, reclamantul a indicat faptul că nu a fost ales în circumscripția Hakkari. Acțiunea în fața consiliului electoral regional Hakkari la 25 iulie 2007, reclamantul a formulat o acțiune în fața Consiliului electoral regional Hakkari (Seçim Kurulu) solicitând anularea alegerilor în circumscripția Hakkari. Printr-o decizie din 25 iulie 2007, Consiliul electoral regional de la Hakkari a respins recursul în anulare prezentat de solicitant. În motivele sale, Consiliul electoral a declarat că Din declarațiile președinților secțiilor de votare reiese că nu s-a exercitat nicio presiune asupra locuitorilor satelor Da.l'ca și Yeșiltaș (Yüksekova), că acești săteni au declarat că au decis din proprie voință să nu voteze. ; în plus, acest motiv trebuia respins pentru nerespectarea termenului legal prevăzut în acest sens, în măsura în care președintele biroului de vot nu fusese sesizat în prealabil privind presupusele nereguli apărute în biroul de vot din Tütünlü, recursul reclamantului a fost respins de consiliul electoral din Șemdinli pentru că nu a fost exercitat în termenul legal stabilit, în conformitate cu dispozițiile relevante din Codul electoral. în ceea ce privește motivul reclamantului potrivit căruia persoanele decedate ar fi votat, reiese din extrasele din registrele statelor civile ale acestor persoane, cu excepția alegătorilor, că toți alegătorii erau în viață privind alegătorul decedat, a reieșit din examinarea registrului de vot al biroului de vot în cauză, că nu a avut nici o amprentă sau amprentă digitală în caseta corespunzătoare și că a fost indicat în caseta din fața numelui de la locul de vot în cauză că a decedat motivul reclamantului tras din votul alegătorilor deținuți nu a fost motivul reclamantului întemeiat pe faptul că alegătorii spitalizați au comis o fraudă prin exercitarea dreptului lor de vot nu este susținut în măsura în care reclamantul nu a indicat cu precizie numele alegătorilor în cauză motivul reclamantului întemeiat pe lipsa de regularitate în ținerea registrelor ale alegătorilor în diferite circumscripții trebuie respins în măsura în care nu a formulat recursul în termenul prevăzut în conformitate cu Codul electoral privind motivul reclamantului întemeiat pe art. 94 II litera (a) din Legea nr. 298 Consiliul electoral s-a declarat incompetent în favoarea Consiliului electoral superior. La 27 iulie 2007, reclamantul a contestat decizia Consiliului electoral regional de la Hakkari din 25 iulie 2007 în fața Consiliului electoral superior. Printr-o decizie 28 iulie 2007, reamintind, pe de o parte, că reclamantul nu și-a exercitat acțiunea în anulare în termenele stabilite în conformitate cu Codul electoral și, pe de altă parte, că nu și-a exprimat afirmațiile cu privire la presupusele nereguli comise în cadrul alegerilor parlamentare din 22 iulie 2007, Consiliul electoral superior a confirmat decizia Consiliului electoral regional de la Hakkari. În ceea ce privește recursul recurentului întemeiat pe art. 94 II litera (a) din Legea nr. 298, Consiliul electoral superior a respins recursul reclamantului, precizând că această dispoziție nu prevedea că alegătorii naționali care își au reședința în străinătate de mai mult de șase luni pot vota, în birourile de vot stabilite în posturile vamale, pentru candidații independenți. Dreptul și practica internă relevante 11. Curtea se referă la aprecierea dreptului și a practicii interne și internaționale care figurează în Hotărârea Oran c. Turcia 2888/81/07 și 37920/07, §§ 17-30, 15 aprilie 2014). GRIFS 12. Invocând art. 3 din Protocolul nr 1 luat singur sau combinat cu art. 14 din convenție, reclamantul se plânge de limitarea impusă prin art. 94 II litera (a) din Legea nr. 298 în măsura în care votanții naționali cu reședința în străinătate de peste șase luni nu pot vota în birourile de vot stabilite în posturile vamale decât pentru listele prezentate de partidele politice și nu pentru candidații independenți ca el. În plus, el susține că legea a modificat ordinea în care trebuie să apară candidații independenți pe buletinele de vot și susține că această modificare îi dezavantajează pe candidații independenți în raport cu partidele politice care se prezintă la alegerile parlamentare 13. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenția adoptată singur sau combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantul declară că Consiliul electoral superior și Consiliul electoral regional al Hakkari nu ar fi o instanță independentă și imparțială. În sensul acestei dispoziții, el susține că aceste consilii electorale examinează litigiul cu privire la caz fără a ține de cuvânt. În plus, se plânge de modul în care cauza sa a fost ascultată de consiliul electoral regional al Hakkari și de Consiliul electoral superior. 14. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac interne relevante pentru a-și exercita acțiunea în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a candida la alegeri, în sensul articolului 3 din Protocolul nr 1 coroborat cu art. 14 din Convenție. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 1 dispune de Înaltele P ă r ț i contractante s . 16. Curtea reamintește că a avut deja posibilitatea de a se pronunța asupra unor obiec ț ii similare celor prezentate de reclamant în cauza Oran c. Turcia 28881/07 și 37920/07, §§ 55-68, 15 aprilie 2014). Curtea a ajuns la concluzia că art. 3 din Protocolul nr 1 adoptat singur sau combinat cu art. 14 din Convenție nu a fost încălcat. Curtea a considerat că faptul că alegătorii nu rezidenții nu pot vota decât pentru partidele politice și nu pentru candidații independenți fără etichetă, pe lângă reclamant, în birourile de vot stabilite în posturile vamale, răspunde preocupării legitime a legiuitorului d Prin urmare, luând în considerare marja largă de apreciere a statului pârât în această privință, Curtea a considerat că tratamentul denunțat de reclamant în calitate de candidat independent fără etichetă se baza pe o justificare obiectivă și rezonabilă. 17. Prin urmare, Curtea a ajuns la concluzia că nu a fost încălcată substanța dreptului la libera exprimare a poporului sau dreptul reclamantului de a candida la alegeri în sensul articolului 3 din Protocolul nr 1 luat singur sau combinat cu art. 14 din Convenție. 18. , Curtea nu menționează niciun fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în acest caz. În consecință, această parte a plângerii este vădit nefondată și trebuie respinsă în aplicarea art. 35 § 3 lit. (a) și 4 din Convenție. 19. În al doilea rând, în ceea ce privește celelalte presupuse încălcări pretinse, cu excepția faptului că reiese din documentele depuse la dosar că nu le-au fost susținute de elemente relevante și suficiente, Curtea constată că reclamantul nu a sesizat instanțele interne competente în conformitate cu termenele și formele prevăzute de dreptul intern în vigoare. 20. Prin urmare, această parte a spătarului trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Cu privire la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție luată singur sau combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 21. Reclamantul susține că Consiliul electoral superior și Consiliul electoral regional de la Hakkâri nu ar fi Curtea va examina acest aspect în cadrul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care este astfel formulat. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 22. Curtea ia notă de faptul că procedura de contestare se referea la chestiuni legate de dreptul reclamantului, în calitate de candidat independent, de a candida la alegerile parlamentare; prin urmare, litigiul în cauză se referea la drepturile politice ale reclamantului și nu are niciun impact asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, IFBli c. Azerbaidjan, nr. 6984/06, § 63, 10 ianuarie 2012 și Karimov c. Azerbaidjan, nr. 12535/06, § 54, 25 septembrie 2014, precum și trimiterile la aceasta). În consecință, art. 6 din Convenție nu se aplică procedurii în litigiu. 23. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) și trebuie să fie respins în conformitate cu art. 13 din Convenție. (1) art. 13 din Convenție, care este astfel formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o acțiune efectivă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 25. Curtea amintește că a respins deja o cauză similară celei prezentate de reclamant în cauza Oran, citată anterior, § 87. După examinarea prezentei cauze în lumina cauzei Oran, Curtea nu observă niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 26. Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Guido Raimondi modulier Președintele

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

5005/08

Sebahattin SUVAĞCI

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 décembre 2014 en une Chambre composée de

:

Guido Raimondi,

président,

Ișıl Karakaș,

András Sajó,

Helen Keller,

Paul Lemmens,

Robert Spano,

Jon Fridrik Kjølbro,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 janvier 2008,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

Le requérant, M. Sebahattin Suvağcı, est un ressortissant turc né en 1969 et résidant à Hakkâri. Il a été représenté devant la Cour par M

e

Y.

Alataș, avocat à Ankara.

A.

Les circonstances de l’espèce

2.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

La candidature du requérant aux élections législatives du 22 juillet 2007

3.

Le requérant se présenta aux élections législatives qui eurent lieu le 22

juillet 2007, en tant que candidat indépendant, dans la circonscription de Hakkâri.

4.

Conformément à l’article 94 II a) de la loi n

o

298, amendé par l’article

24 de la loi n

o

3270 du 28 mars 1986, les électeurs nationaux résidants à l’étranger depuis plus de six mois pouvaient voter, dans les bureaux de votes installés dans les postes de douane, pour les partis politiques mais non pour les candidats indépendants, parmi lesquels figurait le requérant.

5.

Par un décret du 27 mai 2007, le Conseil électoral supérieur (

Yüksek Seçim Kurulu

) précisa en particulier avoir fixé au 25 juin 2007 et au 22

juillet 2007 respectivement les dates de début et de fin des élections législatives dans les bureaux de vote installés dans les postes de douane, pour les citoyens nationaux résidants à l’étranger depuis plus de six mois. Dans ce décret, le Conseil électoral supérieur précisa que les citoyens en question ne pouvaient voter dans ces bureaux de vote que pour les partis politiques.

6.

En mettant en avant l’article 94 II a) de la loi n

o

298, le requérant indiqua qu’il n’a pas été élu dans la circonscription de Hakkâri.

2.

Le recours devant le conseil électoral régional de Hakkâri

7.

Le 25 juillet 2007, le requérant forma un recours devant le conseil électoral régional de Hakkâri (

İl

Seçim

Kurulu

) en demandant l’annulation de l’élection dans la circonscription de Hakkâri.

8.

Par une décision du 25 juillet 2007, le conseil électoral régional de Hakkâri rejeta le recours en annulation présenté par le requérant. Dans ses motifs, le conseil électoral déclara que

:

–

il ressortait des déclarations des présidents des bureaux de vote qu’aucune pression n’avait été exercée sur les habitants des villages de Dağlıca et de Yeșiltaș (Yüksekova), que ces villageois avaient déclaré qu’ils avaient décidé de leur propre gré de ne pas voter

; de plus, ce moyen devait être rejeté pour non-respect du délai légal prévu en la matière dans la mesure où le président du bureau de vote n’avait pas été saisi au préalable

;

–

concernant les prétendues irrégularités survenues dans le bureau de vote de Tütünlü, le recours du requérant avait été rejeté par le conseil électoral de Șemdinli pour n’avoir pas été exercé dans le délai légal imparti, conformément aux dispositions pertinentes du code électoral

;

–

concernant le moyen du requérant selon lequel des personnes décédées auraient voté, il ressortait des extraits des registres des états civils de ces personnes, à l’exception d’un électeur, que tous les électeurs étaient en vie

;

–

concernant l’électeur décédé, il ressortait de l’examen du registre des votes du bureau de vote concerné qu’il n’y avait aucun émargement ou empreinte digitale dans la case correspondante et qu’il était indiqué dans la case en face du nom de l’électeur concerné qu’il était décédé

;

–

le moyen du requérant tiré du vote des électeurs détenus n’était pas étayé

;

–

le moyen du requérant tiré du fait que les électeurs hospitalisés avaient fraudé en exerçant leur droit de vote n’est pas étayé dans la mesure où le requérant n’avait pas indiqué avec précision les noms des électeurs concernés

;

–

le moyen du requérant tiré du manque de régularité dans la tenue des registres des électeurs dans différentes circonscriptions doit être rejeté dans la mesure où il n’a pas formé son recours dans le délai prévu conformément au code électoral

;

–

concernant le moyen du requérant tiré de l’article 94 II a) de la loi n

o

298, le conseil électoral se déclara incompétent au profit du Conseil électoral supérieur.

3.

Le recours devant le Conseil électoral supérieur

9.

Le 27 juillet 2007, le requérant contesta la décision du conseil électoral régional de Hakkâri du 25 juillet 2007 devant le Conseil électoral supérieur.

10.

Par une décision 28 juillet 2007, en réitérant, d’une part, que le requérant n’avait pas exercé son recours en annulation dans les délais impartis conformément au code électoral et, d’autre part, qu’il n’avait pas étayé ses allégations au sujet des prétendues irrégularités commises lors des élections législatives du 22 juillet 2007, le Conseil électoral supérieur confirma la décision du conseil électoral régional de Hakkâri. Pour ce qui concerne le recours du requérant fondé sur l’article 94 II a) de la loi n

o

298, le Conseil électoral supérieur rejeta le recours du requérant en précisant que cette disposition ne prévoyait pas que les électeurs nationaux résidants à l’étranger depuis plus de six mois pouvaient voter, dans les bureaux de votes installés dans les postes de douane, pour les candidats indépendants.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

11.

La Cour se réfère à l’aperçu du droit et pratique interne et international figurant dans l’arrêt

Oran c. Turquie

(n

os

28881/07 et 37920/07, §§ 17-30, 15 avril 2014).

GRIEFS

12.

Invoquant l’article 3 du Protocole n

o

1 pris seul ou combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint de la limitation imposée par l’article 94 II a) de la loi n

o

298 dans la mesure où les électeurs nationaux résidants à l’étranger depuis plus de six mois ne peuvent voter dans les bureaux de vote installés dans les postes de douanes que pour les listes présentées par les partis politiques et non pas pour les candidats indépendants comme lui. En outre, il fait valoir que la loi a modifié l’ordre dans lequel doit apparaître les candidats indépendants sur les bulletins de vote. À cet égard, il soutient que cette modification met en désavantage les candidats indépendants par rapport aux partis politiques qui se présentent aux élections législatives.

13.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention pris seul ou combiné avec l’article 3 du Protocole n

o

1, le requérant allègue que le Conseil électoral supérieur et le conseil électoral régional de Hakkâri ne seraient pas «

un tribunal indépendant et impartial

» au sens de cette disposition. Il soutient que ces conseils électoraux examinent le litige sur dossier sans tenir d’audience. Par ailleurs, il se plaint de la manière dont sa cause a été entendue par le conseil électoral régional de Hakkâri et le Conseil électoral supérieur.

14.

Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence de voie de recours interne pertinent pour faire valoir son grief tiré de l’article 3 du Protocole n

o

1.

EN DROIT

A.

Sur la violation alléguée de l’article 3 du Protocole n

o

1 combiné avec l’article 14 de la Convention

15.

Le requérant se plaint d’une atteinte à son droit à se porter candidat à des élections, au sens de l’article 3 du Protocole n

o

1 combiné avec l’article 14 de la Convention.

L’article 14 de la Convention est ainsi libellé dans sa partie pertinente

:

«

La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.

»

L’article 3 du Protocole n

o

1 dispose

:

«

Les Hautes Parties contractantes s’engagent à organiser, à des intervalles raisonnables, des élections libres au scrutin secret, dans les conditions qui assurent la libre expression de l’opinion du peuple sur le choix du corps législatif.

»

16.

La Cour rappelle qu’elle a déjà eu l’occasion de se prononcer sur des griefs similaires à ceux présentés par le requérant dans l’affaire

Oran c.

Turquie

(n

os

28881/07 et 37920/07, §§ 55-68, 15 avril 2014). La Cour a conclu à la non-violation de l’article 3 du Protocole n

o

1 pris seul ou combiné avec l’article 14 de la Convention. La Cour a considéré que le fait que les électeurs non

‑

résidents ne puissent voter que pour les partis politiques et non pour les candidats indépendants sans étiquette, à l’instar du requérant, dans les bureaux de vote installés dans les postes de douane, répond au souci légitime du législateur d’assurer la stabilité politique du pays et du gouvernement qui sera chargé de le diriger à l’issue de ces élections. Par conséquent, prenant en considération la large marge d’appréciation de l’État défendeur en la matière, la Cour a estimé que le traitement dénoncé par le requérant en sa qualité de candidat indépendant sans étiquette reposait sur une justification objective et raisonnable.

17.

La Cour a donc conclu qu’il n’avait pas été porté atteinte à la substance même du droit à la libre expression du peuple ni au droit du requérant de se présenter à des élections au sens de l’article 3 du Protocole n

o

1 pris seul ou combiné avec l’article 14 de la Convention.

18.

Ayant examiné la présente affaire à la lumière de l’affaire

Oran

, la Cour ne relève aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Il s’ensuit que cette partie du grief est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3

a) et 4 de la Convention.

19.

Ensuite, pour ce qui concerne les autres prétendus manquements allégués, nonobstant le fait qu’il ressort des documents versés au dossier qu’il ne les a pas été étayés par des éléments pertinents et suffisants, la Cour note que le requérant n’a pas saisi les juridictions internes compétentes conformément aux délais et formes prévus par le droit interne en vigueur.

20.

Il s’ensuit que cette partie du grief doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35

§§

1 et

4 de la Convention.

B.

Sur la violation de l’article 6 § 1 de la Convention pris seul ou combiné avec l’article 3 du Protocole n

o

1

21.

Le requérant allègue que le Conseil électoral supérieur et le conseil électoral régional de Hakkâri ne seraient pas «

un tribunal indépendant et impartial

» au sens de cette disposition. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention pris seul ou combiné avec l’article 3 du Protocole n

o

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

22.

La Cour note que la procédure litigeuse portait sur des questions relatives au droit du requérant, en sa qualité de candidat indépendant, à se porter candidat aux élections législatives. Le litige en question concernait donc les droits politiques du requérant et n’a aucune incidence sur ses «

droits et obligations de caractère civil

» au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, entres autres,

Hajili c. Azerbaïdjan

, n

o

6984/06, §

63, 10

janvier 2012, et

Karimov c. Azerbaïdjan

, n

o

12535/06, §

54, 25

septembre 2014, ainsi que les références qui y sont indiquées). En conséquence, l’article 6 de la Convention ne s’applique pas à la procédure litigieuse.

23.

Il s’ensuit que ce grief est incompatible

ratione materiae

avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3

a) et doit être rejeté en application de l’article

35

§

4.

C.

Sur la violation de l’article 13 de la Convention

24.

Le requérant se plaint de n’avoir disposé d’aucune voie de recours effective pour faire valoir les violations alléguées de ses droits tirés de l’article 3 du Protocole n

o

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

25.

La Cour rappelle qu’elle a déjà rejeté un grief similaire à celui présenté par le requérant dans l’affaire

Oran

, précité, § 87. Ayant examiné la présente affaire à la lumière de l’affaire

Oran

, la Cour ne relève aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent.

26.

Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3

a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

Déclare

la requête irrecevable.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Greffier

Président