TRABAJO RUEDA c. ESPAGNE

Comunicat la 18 decembrie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr 32600/12 Carlos TRABAJO RUEDA împotriva Spaniei introdusă la 15 mai 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Carlos Trabajo Rueda, este un resortisant spaniol născut în 1976 și rezident în Sevilla. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Silva Merchante, avocat în Sevilla. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 decembrie 2007, reclamantul și-a pus calculatorul într-un magazin de prelucrare în vederea reparării. A doua zi, A.F.P., însărcinat cu repararea, a deschis dosarul Constatând că conține elemente pornografice referitoare la minori, el a denunțat faptele secției de poliție și le-a predat computerului agenților de poliție, care au accesat și au făcut copii ale arhivelor sale.

La 20 decembrie 2007, în timp ce în magazinul de calculatoare s-a prezentat pentru a-și recupera calculatorul, reclamantul a fost arestat și pus în detenție. Audiencia Provencial de Sevilla din 7 mai 2008, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de patru ani de închisoare pentru detenție și difuzare de minori cu caracter pornografic. Tribunalul a luat în considerare următoarele elemente de probă: : interogarea reclamantului, care a refuzat să facă declarația sa, mărturia lui A.F.P., raportul de expertiză al poliției și al documentelor, precum și conținutul unor arhive ale calculatorului său. Reclamantul a considerat că dreptul său la respectarea vieții sale private a fost ignorat ca urmare a accesului la calculatorul său și a înregistrării arhivelor acestuia și a solicitat nulitatea acestui element de probă.

nota că reclamantul și-a depus calculatorul în magazinul informatic fără nicio protecție sau prevenire specială și că a configurat un program informatic în calculatorul său, punând astfel la dispoziția oricărui utilizator al aplicației respective conținutul arhivelor în cauză. Prin hotărârea din 18 februarie 2009, Tribunalul Suprem a respins recursul și a insistat asupra faptului că computerul fusese pus liber la dispoziția unui număr nerestricționat de receptori prin programul configurat. În acest caz, reclamantul a formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional, iar procurorul public din apropierea acestei instanțe a pronunțat o hotărâre în favoarea acordării de l mail-ului amgaro, din cauza încălcării drepturilor sale fundamentale.

Cu toate acestea, printr-o hotărâre din 7 noiembrie 2011, notificată la 21 noiembrie 2011, Tribunalul Constituțional a ajuns la concluzia că nu a încălcat dispozițiile invocate. O opinie dizidentă a fost anexată hotărârii judecătorului E.P.V. Ea considera că dreptul la intimitate al reclamantului fusese încălcat în măsura în care accesul la conținutul calculatorului său personal a avut loc fără autorizație judiciară prealabilă și fără urgență, care ar putea justifica o astfel de intervenție de către poliție, calculatorul reclamantului aflat deja la secție. GRIFS Reclamantul susține că înregistrarea arhivelor calculatorului său efectuate fără consimțământul său și ulterior utilizate în procesul intentat împotriva sa contravine drepturilor sale la respectarea vieții sale private și a secretului comunicațiilor, garantate prin art. 8 din convenție.

Înregistrările conținutului arhivelor informatice ale calculatorului reclamantului, efectuate fără consimțământul său și în lipsa garanțiilor judiciare, au adus atingere dreptului său la respectarea vieții private și a corespondenței sale, în sensul art. 8 din Convenție?

Communiquée le 18 décembre 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 32600/12 Carlos TRABAJO RUEDA contre l’Espagne introduite le 15 May 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Carlos Trabajo Rueda, est un ressortissant espagnol né en 1976 et résidant à Séville. Il est représenté devant la Cour par M e D. Silva Merchante, avocat à Séville. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 17 décembre 2007, le requérant déposa son ordinateur dans un magasin d’informatique en vue d’une réparation. Le lendemain, A.F.P., chargé de la réparation, ouvrit le dossier « mes documents » afin de vérifier l’état de marche de l’enregistreur en cause. Constatant qu’il contenait des éléments pornographiques relatifs à des mineurs, il dénonça les faits au commissariat de police et remit l’ordinateur aux agents de police, qui y accédèrent et firent des copies de ses archives.

Le 20 décembre 2007, alors qu’il se présenta dans la boutique informatique pour récupérer son ordinateur, le requérant fut arrêté et placé en détention. Par un arrêt de l’ Audiencia Provincial de Séville du 7 mai 2008, le requérant fut condamné à une peine de quatre ans de prison pour détention et diffusion d’images de mineurs présentant un caractère pornographique. Le tribunal prit en compte les éléments de preuve suivants : l’interrogatoire du requérant, qui refusa de faire sa déclaration, le témoignage d’A.F.P., le rapport d’expertise de la police et des documents, ainsi que le contenu de certains archives de son ordinateur. Le requérant considéra que son droit au respect de sa vie privée avait été méconnu du fait de l’accès à son ordinateur et de l’enregistrement des archives de ce dernier et demanda la nullité de cet élément de preuve.

L’arrêt de l’ Audiencia Provincial nota que le requérant avait déposé son ordinateur dans le magasin informatique sans aucune protection ni prévention spéciale et qu’il avait configuré un programme informatique dans son ordinateur, mettant ainsi à la disposition de tout utilisateur de ladite application le contenu des archives en cause. Le requérant se pourvut en cassation contre cet arrêt, en se plaignant que les éléments de preuve à charge avaient été obtenus en violation de ses droits fondamentaux. Par un arrêt du 18 février 2009, le Tribunal suprême rejeta le pourvoi et insista sur ce que l’ordinateur avait été mis librement à la disposition d’un nombre non limité de récepteurs à travers le programme informatique configuré.

Le requérant forma alors un recours d’ amparo devant le Tribunal constitutionnel. Le ministère public près ce tribunal pencha pour l’octroi de l’ amparo , en raison de la violation de ses droits fondamentaux. Toutefois, par un arrêt du 7 novembre 2011, notifié le 21 novembre 2011, le Tribunal constitutionnel conclut à la non violation des dispositions invoquées. Une opinion dissidente fut jointe à l’arrêt par la juge E.P.V. Elle estimait que le droit à l’intimité du requérant avait été violé dans la mesure où l’accès au contenu de son ordinateur personnel avait eu lieu sans autorisation judiciaire préalable et sans urgence susceptible de justifier une telle intervention par la police, l’ordinateur du requérant se trouvant déjà au commissariat.

GRIEFS Le requérant allègue que l’enregistrement des archives de son ordinateur effectués sans son consentement et ultérieurement utilisés dans le procès intenté à son encontre sont contraires à ses droits au respect de sa vie privée et au secret des communications, garantis par l’article 8 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

L’enregistrement du contenu des archives informatiques de l’ordinateur du requérant effectué sans son consentement et en l’absence de garanties judiciaires, a-t-il porté atteinte au droit au respect de sa vie privée et de sa correspondance, au sens de l’article 8 de la Convention ?