Comunicat la 6 ianuarie 2015 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 33544/08 Artan PERDEDA împotriva Albaniei depusă la 2 iulie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Artan Perdeda, este un național albanez, născut în 1972 și trăiește în Fier. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 aprilie 2000, reclamantul a fost retras în custodie, printre altele, în acuzarea penală de crimă deliberată. La 26 decembrie 2001, el a fost achitat de instanța de judecată. După apelul procurorului, cazul a fost remis la tribunal. După mai multe mandatari, la 10 octombrie 2004, procurorul a decis să întrerupă procedura împotriva reclamantului. La 22 noiembrie 2005, reclamantul a depus o acțiune civilă care urmărește 3.110.000 de leks albanezi („ALL), aproximativ 23.967, prin compensare în ceea ce privește perioada de detenție ilegală între 13 aprilie 2000 și 26 decembrie 2001 (622 zile). El a solicitat în continuare acordarea unor prejudiciu moral în valoare de ALL 1.500.000. La 16 martie 2006, Curtea de District Fier („Tribunalul de District”) a acordat reclamantului prin compensare ALL 311.000, aproximativ 2.418 EUR, în ceea ce privește perioada de detenție ilegală de 622 de zile. Curtea a luat în considerare șomajul reclamantului și situația familiei sale și a considerat o rată de compensare ALL 500 pe zi. Curtea a constatat că starea emoțională a reclamantului a fost afectată de mult timp din cauza detenției sale. În baza mărturiilor furnizate de membrii familiei reclamantului, instanța a susținut că acuzația împotriva reclamantului a avut loc, în opinia publică, la suspiciuni că el este de facto Legăturile pe care le aveau reclamantul și membrii familiei sale cu vecinii și rudele au fost tăiate. Detenția a împiedicat reputația reclamantului și l-a împiedicat să fondeze o familie. Reclamantul a apelat împotriva deciziei. El a susținut că Curtea de District l-a considerat nedrept șomer, deoarece lucrează ca imigrant neregulat în Grecia. Potrivit reclamantului, Curtea de District ar fi trebuit să-i acorde TOATE 5.000 de persoane pe zi de detenție. La 30 ianuarie 2007, Curtea de Apel Vlora a susținut suma făcută în ceea ce privește detenția ilegală. Acesta a susținut că, având în vedere statutul de șomaj al reclamantului, Curtea de district a aplicat corect art. 5 alineatul (1) litera (c) din Legea privind compensarea pentru detenția nelegitimă, care a intrat în vigoare înainte de introducerea acțiunii civile ale reclamantului. Curtea de recurs a anulat atribuirea acordată în ceea ce privește prejudiciile morale pentru lipsa de justificare. Reclamantul nu a putut dovedi că detenția sa a defectat reputația și onorarea familiei sale sau că a fost etichetat sau stigmatizat în mediul social și familial. Membrii familiei sale nu au dovedit că legăturile cu alte rude s-au redus. La 28 februarie 2007, reclamantul a apelat la Curtea Supremă care susține aceleași motive de recurs. La 12 martie 2010, Curtea Supremă a respins recursul deoarece nu conținea motive juridice prevăzute la art. 472 din Codul de Procedură Civilă. Dreptul intern relevant și practică Codul penal art. 57 prevede că o zi de detenție preliminară este egală cu o amendă de TOTAL 5000. Codul de Procedură Penală În conformitate cu art. 268, o persoană împotriva căreia a fost întreruptă ancheta penală are dreptul la compensare pentru perioada de detenție anterioară pe care a servit-o. În conformitate cu art. 269, o cerere de compensare trebuie făcută în termen de trei ani de la data deciziei de discontinuare a anchetei penale. Valoarea compensației și calculul acestuia sunt reglementate de o lege specifică. Hotărârea unificatoare a Curții Supreme nr. 3 din 27 martie 2003 La 27 martie 2003, Curtea Supremă Benches a hotărât că, în absența unei legi specifice pentru calculul cuantumului compensației, instanța internă se referă la art. 57 din Codul Penal, conform căreia o zi de detenție pre judecătorală este egală cu 5,000 de dolari. Compensarea pentru detenție ilegală (Legea nr. 9381 din 28 aprilie 2005) Actul privind detenția ilegală a fost adoptat de parlament la 28 aprilie 2005 și a intrat în vigoare la 15 iunie 2005. art. 5 § 1 stabilește criteriile care trebuie luate în considerare de către instanță în determinarea cuantumului compensației. art. 5 §§ 1 (c) se referă la salariul minim național ca un criteriu pentru persoanele care erau șomere cu o lună înainte de detenție. art. 5 § 2 prevede că suma maximă a compensației este TOTAL 3.000 pentru o zi de detenție preventivă. În conformitate cu art. 10 toate cazurile în curs de examinare în fața instanțelor interne ar fi reglementate de criteriile stabilite în jurisprudența Curții Supreme. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție cu privire la suma scăzută pe care a fost acordată prin indemnizare. El plânge, de asemenea, în temeiul articolului 8 că detenția nedreptă își respinge onoarea și reputația. Fără invocarea unui articol, reclamantul se plânge implicit de întârzierea procedurii în fața Curții Supreme. Având în vedere suma acordată reclamantului pentru închisoarea sa ilegală, poate el încă să pretinde că este victimă de o încălcare a articolului 5 din Convenție? Dacă da, fac faptele cazului, în special suma compensației acordate reclamantului, dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 5 din Convenție (a se vedea Ghenea c. Moldova, nr. 2474/06, §§ 25-31, 17 mai 2011; Attard c. Malta; (dec.), nr. 46750/99, 28 septembrie 2000; și Cumber c. Regatul Unit, nr. 28779/95, Decizia Comisiei din 27 noiembrie 1996)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața privată, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție din cauza detenției sale nedrepte? A existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a lungii procedurilor în fața Curții Supreme?
Communicated on 6 January 2015
Application no. 33544/08
Artan PERDEDA
against Albania
lodged on 2 July 2008
The applicant, Mr Artan Perdeda, is an Albanian national, who was born in 1972 and lives in Fier.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 13 April 2000 the applicant was remanded in custody on, amongst others, the criminal charge of wilful murder.
On 26 December 2001 he was acquitted by the trial court. Following the prosecutor’s appeal, the case was remitted to the trial court.
After several remittals, on 10 October 2004 the prosecutor decided to discontinue the proceedings against the applicant.
On 22 November 2005 the applicant lodged a civil action seeking 3,110,000 Albanian leks (“ALL), approximately EUR 23,967, by way of compensation as regards the period of unlawful detention from 13
April 2000 to 26 December 2001 (622 days). He further requested the award of non-pecuniary damage in the amount of ALL 1,500,000.
On 16 March 2006 the Fier District Court (“the District Court”) awarded the applicant by way of compensation ALL 311,000, approximately EUR
2,418, in relation to the period of unlawful detention of 622 days. The court took account of the applicant’s unemployment and his family situation and considered a compensation rate of ALL 500 per day. It further awarded ALL 300,000, approximately EUR 2,333, in respect of non-pecuniary damage. The court found that the applicant’s emotional state was affected for a long time on account of his detention. Relying on testimonies given by the applicant’s family members, the court held that the charge against the applicant had given rise, in the public opinion, to suspicions that he was the
de facto
perpetrator. The ties that the applicant and his family members used to have with neighbours and relatives were severed. The detention tarnished the applicant’s reputation and it prevented him from founding a family.
The applicant appealed against the decision. He submitted that the District Court had unjustly considered him unemployed, because he was working as an irregular immigrant in Greece. According to the applicant, the District Court should have awarded him ALL 5,000 per each day detention.
On 30 January 2007 the Vlora Court of Appeal upheld the amount made in respect of the unlawful detention. It held that, having regard to the applicant’s unemployment status, the District Court had correctly applied section 5 § 1 (ç) of the Compensation for Unlawful Detention Act, which had entered into force prior to the introduction of the applicant’s civil action. The Court of Appeal quashed the award made in respect of non-pecuniary damage for lack of substantiation. It held that the applicant was not able to prove that his detention blemished the reputation and honour of his family or that he was labelled or stigmatised in the social and family environment. His family members did not prove that their ties with other relatives had severed.
On 28 February 2007 the applicant appealed to the Supreme Court raising the same grounds of appeal.
On 12 March 2010 the Supreme Court rejected the appeal since it did not contain any legal grounds as provided for in Article 472 of the Code of Civil Procedure.
B.
Relevant domestic law and practice
1.
Criminal Code
Article 57 stipulates that a day of pre-trial detention is equal to a fine of ALL 5,000.
2.
Code of Criminal Procedure
Under Article 268 a person against whom the criminal investigation was discontinued is entitled to compensation for the period of pre-trial detention he served. According to Article 269 a request for compensation must be made within three years from the date of the decision discontinuing the criminal investigation. The amount of compensation and its calculation shall be governed by a specific law.
Supreme Court’s unifying decision no. 3 of 27 March 2003
On 27 March 2003 the Supreme Court Joint Benches decided that, in the absence of a specific law for the calculation of the amount of compensation, the domestic courts would refer to Article 57 of the Criminal Code, according to which a day of pre-trial detention equals a fine of ALL 5,000.
3.
Compensation for Unlawful Detention Act (law no. 9381 of 28
April 2005)
The Compensation for Unlawful Detention Act was enacted by parliament on 28 April 2005 and it entered into force on 15
June 2005.
Article 5 § 1 lists out the criteria to be considered by the court in determining the amount of compensation. Article 5 § 1 (ç) refers to the national minimum wage as one criteria in respect of those persons who were unemployed one month prior to detention. Article 5 § 2 states that the maximum amount of compensation is ALL 3,000 for one day of pre-trial detention.
According to Article 10 all cases pending for examination before domestic courts would be governed by the criteria established in the Supreme Court’s case-law.
The applicant complains under Article 5 § 5 of the Convention about the low amount he was awarded by way of compensation. He also complains under Article 8 that the unjust detention tarnished his honour and reputation. Without invoking an Article, the applicant implicitly complains about the delay of the proceedings before the Supreme Court.
1.
Having regard to the amount awarded to the applicant for his illegal imprisonment, can he still claim to be a victim of a violation of Article 5 of the Convention? If so, do the facts of the case, in particular the amount of compensation awarded to the applicant, disclose a violation of Article 5 §
5 of the Convention (see
Ganea v. Moldova
, no. 2474/06, §§ 25-31, 17
May 2011;
Attard v. Malta
(dec.), no. 46750/99, 28 September 2000; and
Cumber v. the United Kingdom
, no. 28779/95, Commission decision of 27
November 1996)?
2.
Has there been a breach of the applicant’s right to respect for private life as guaranteed by Article 8 of the Convention by reason of his unjust detention?
3
.
Has there been a breach of Article 6 § 1 of the Convention as a result of the length of proceedings before the Supreme Court?