AFFAIRE KORKOLIS c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

15.01.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Accès à un tribunal)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KORKOLIS c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

STRASBURG 15 ianuarie 2015 DEFINIF 15/04/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Korkolis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Isabelle Berro-Lefevre, președintele, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexire Sicilianos, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 decembrie 2014, a luat hotărârea că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei . 63300/09) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant grec, domnul Konstantinos Korkolis, a sesizat Curtea la 13 noiembrie 2009, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( S. Konstantopoulos, avocat în Baroul din Salonic. Guvernul grec ( La 11 aprilie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L Acestea s-au născut în 1954 și își are reședința la Atena. La 16 august 2004, a depus o plângere cu constituirea unei părți civile, pentru o sumă de patruzeci și patru de euro pentru prejudiciul moral suferit, împotriva M.K. și I.K. pentru tentativă de șantaj și instigare la tentativa de șantaj, presupusă a fi comisă la 12 noiembrie 2001 și, respectiv, 12 mai 2004. La 10 ianuarie 2005, ancheta preliminară a cauzei a fost încheiată. La 17 februarie 2005, dosarul a fost transmis judecătorului de pace competent care a finalizat examinarea preliminară a cauzei la 3 martie 2005. La 18 aprilie 2005, procurorul competent a inițiat proceduri penale împotriva M.K. și I.K. pentru tentativă de șantaj și, respectiv, instigare la tentativa de șantaj. La 12 martie 2007, camera de judecată a tribunalului corecțional din Etta a decis să nu inițieze proceduri penale împotriva lui I.K. și să-l trimită pe M.K. în judecată în fața instanței judecătorești pentru tentativa de șantaj comisă la 12 noiembrie 2001 și 12 mai 2004 (Ordonanța nr. 818/2007). 10. La 17 aprilie 2007, dl K. Interjet a făcut apel împotriva deciziei de a-l rejudeca. La 7 februarie 2008, camera de acuzare a instanței judecătorești a respins apelul său ca nefondat (Ordonanța nr. 164/2008). 11. La 4 martie 2008, M.K. s-a ocupat de casare. La 28 aprilie 2009, instanța în cauză a atacat instanța în cauză și a recalificat actul incriminat în infracțiune. Ulterior, aceasta a pus capăt urmăririi penale a faptelor care au avut loc în 2001 ca urmare a prescripției și l-a rejudecat pe pârât în instanță în fața Tribunalului de corecție pentru tentativa de șantaj, comisă la 12 mai 2004. Această ordonanță (n 1168/2009) a fost publicată la 14 mai 2009. 12. La 12 ianuarie 2010, tribunalul corecțional din Atena a pus capăt definitiv urmăririi penale împotriva M.K. pe motiv de prescripție. Într-adevăr, la 12 mai 2010, Tribunalul a considerat că infracțiunea de tentativă de șantaj comisă la 12 mai 2004 fusese afectată de prescripția pe termen lung (judecata nr. 1756/2010). II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 13. Dispozițiile relevante din Codul penal se citesc astfel Art. 111 1. Actul pedepsit cu obligația. (...) (3) Actele sunt prescrise după cinci ani. (...) Art. 112 Termenul de prescripție începe din ziua în care comisia pentru actul sancționat este pedepsită. PRIVIND VIOLAȚIILE ALOCATE DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 14. Recurentul susține că prescrierea infracțiunilor în cauză, imputabilă autorităților judiciare competente, a condus la încălcarea dreptului său de acces la o instanță judecătorească și se plânge, de asemenea, de durata procedurii în cauză. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate15. Guvernul susține că art. 6 nu se aplică în speță. September 2005) arată că reclamantul nu este constituit în parte civilă decât pentru suma de patruzeci și patru de euro ca compensație pentru prejudiciul moral suferit. În plus, el observă că prezenta cauză este în litigiul dintre reclamant și I.K. și M.K. privind un litigiu de natură financiară. În opinia guvernului, depunerea plângerii cu constituirea unei părți civile ar putea să analizeze, în speță, ca fiind o persoană de interes privat, având ca scop nu obținerea unei despăgubiri sau protejarea unui drept cu caracter civil, ci în esență urmărirea penală și condamnarea penală a unei părți terțe 16. Reclamantul reamintește că acțiunea sa civilă nu a fost nici pe departe diligentă în scopuri pur represive și că, prin urmare, art. 6 alin. Curtea constată că sistemul juridic grecesc prevede că persoana în cauză care depune o plângere cu constituire de părți civile începe, în principiu, urmărirea penală pentru a obține din instanțele penale o declarație de vinovăție și, în același timp, o despăgubire, fie minimă (a se vedea Perez c. Franța [GC], n 47287/99, § 70-71, CEDH 2004-I și Diamantides c. Grecia (dec.), 71563/01, 20 noiembrie 2003). În acest caz, trebuie remarcat faptul că suma de patruzeci și patru de euro pentru care reclamantul este constituit parte civilă, chiar dacă nu este, în principiu, importantă, nu elimină caracterul de despăgubire pentru constituirea sa ca parte civilă. În plus, spre deosebire de cauza Sigalas , din dosar nu reiese că reclamantul și-a manifestat în mod clar intenția de a utiliza procedura în litigiu în scopuri pur represive (a se vedea a contrario Sigalas, citată anterior, § 27). 18. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se respingă excepția d susținută de guvern. Pe de altă parte, Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. În cele din urmă, aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 19. Recurentul susține că întârzierile nejustificate ale autorităților judiciare și, în special, lacul cauzei și procedura în fața camerelor de acuzare sunt la originea prescrierii infracțiunilor în cauză. 20. Guvernul afirmă că autoritățile judiciare au efectuat fără întârzieri nejustificate examinarea cauzei. El adaugă că constatarea de prescripție se datorează, de asemenea, deciziei camerei de recurs a Curții de Casație de a recalifica actele incriminate în infracțiune, ceea ce a avut ca rezultat scurtarea termenului de prescripție la cinci ani de la Comisia pentru acte pedepsite. 21. Curtea amintește că fiecare justițiar are dreptul de a cunoaște orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. 42527/98, § 43, CEDH 2001 VIII). Cu toate acestea, dreptul de acces la o instanță nu este absolut; făcând apel, prin natura sa, la o reglementare de către statul membru, poate da naștere unor limitări, care nu pot restrânge totuși accesul într-un mod sau într-un punct cum este dreptul sa găsit în substanța sa (Biserica Catolică din Caneea c. Grecia , 16 decembrie 1997, § 38, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997 VIII. 22. Curtea constată că a avut deja ocazia de a se pronunța cu privire la o chestiune similară celei adresate în speță, în Hotărârea Anagnostopoulos c. Grecia (3 aprilie 2003, n 54589/00). În special, Curtea a considerat că [...] în cazul în care ordinea juridică internă oferă o cale de atac justițiabilă, cum ar fi depunerea unei plângeri cu o constituție a unei părți civile, este obligatoriu să se asigure că acesta beneficiază de garanțiile fundamentale prevăzute la art. 6. În speță, reclamantul depunese o cerere de despăgubire pentru o sumă de GRD. 000, ceea ce constituie o [cerere] pe care instanțele penale o examinează în toate cazurile, fără a fi obligate să o retrimite instanțelor civile; prin urmare, reclamantul avea o speranță legitimă de a aștepta ca instanțele să se pronunțe asupra acestei cereri de despăgubire, fie în mod favorabil sau nefavorabil. Întârzierile cu care autoritățile de urmărire penală au tratat cazul, ceea ce a condus la prescrierea infracțiunilor incriminate și, în consecință, la obligarea reclamantului de a se pronunța asupra cererii sale de despăgubire, l-a privat pe acesta din urmă de un drept de acces la o instanță. Anagnostopoulos , menționat anterior, § 32 23. Curtea constată că, în cazul de față, acțiunea civilă introdusă de reclamant la 16 august 2004 a rămas pendinte în fața instanțelor sesizate pentru o perioadă lungă de aproximativ cinci ani în ceea ce privește actele săvârșite în 2001 și de aproximativ cinci ani și jumătate în ceea ce privește cele săvârșite în 2004 - înainte ca camera de judecată a Curții de Casație și, respectiv, tribunalul corecțional da Prin urmare, întârzierile nejustificate în cadrul procedurii în fața organelor judiciare competente au dus la o hotărâre a reclamantului cu privire la cererea sa de despăgubire în fața instanțelor penale. 24. Curtea ia în considerare în această privință argumentul guvernului, și anume că prescrierea în cauză se datorează recalificării actelor incriminate de către Curtea de Casație, element care a avut drept consecință scurtarea termenului de prescripție. Or, Curtea consideră că această faptă nu se referă la modul în care autoritățile judiciare au tratat cauza în cauză. Nu există nicio răspundere a reclamantului în acest sens din dosar. Prin urmare, Curtea concluzionează că recalificarea faptelor incriminate și scurtarea semnificativă a termenului de prescripție nu pot fi imputate reclamantului 25. Având în vedere cele de mai sus, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește dreptul reclamantului de a avea acces la o instanță. 26. În cele din urmă, având în vedere faptele din speță, tezele părților și concluzia formulată în mod ad-hoc din perspectiva t ă ț ii întemeiate pe dreptul de acces la un tribunal, Curtea consideră că a examinat principalele chestiuni juridice ridicate de prezenta in ci e cu privire la durata procedurii în litigiu și că nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la t ă ț ii trase în acest sens din art. 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND ÎNDEPLINIREA LEGII DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIE 27. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte căiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 28. Reclamantul solicită 100 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 29. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă și arbitrară și afirmă că constatarea încălcării ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă. 30. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca urmare a încălcării dreptului său de acces la o instanță, garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. Acest prejudiciu moral nu este compensat suficient prin constatarea încălcării. Statuând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma de 3 500 EUR pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxe și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața Curții. El prezintă un acord semnat cu reprezentantul său, conform căruia este deja achitat cu suma de 700 EUR și va plăti suma de 2 300 EUR la sfârșitul procedurii în fața Curții 32. Guvernul observă că pretențiile reclamantului sunt vagi și excesive și consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 500 EUR. 33. Curtea ia notă de faptul că reclamantul a încheiat cu consiliul său un acord privind onorariile acestuia, care s-ar apropia de un acord de cotă litis Aceste acorduri pot dovedi, dacă sunt valabile din punct de vedere juridic, că persoana în cauză este într-adevăr obligată să plătească sumele solicitate. Astfel de acorduri, care nu creează obligații între avocat și clientul său, nu pot lega Curtea, care trebuie să evalueze nivelul cheltuielilor și cheltuielilor care trebuie rambursate nu numai în raport cu realitatea cheltuielilor pretinse, ci și în raport cu caracterul lor rezonabil (Iatridis c. Grecia (satisfacere echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 55, CEDO 2000-XI. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului 1 000 EUR pentru cheltuielile suportate pentru procedura în fața sa, plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamantul cu titlu de impozit. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L în ceea ce privește durata procedurii în cauză A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamantului în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii. 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit pe profit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 15 ianuarie 2015, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Isabelle Berro-Lefevre Module președinte