Kalamiotis și alții împotriva Greciei

La originea cauzei se găsește o cerere (nr. 53098/13) îndreptată împotriva Republicii Eladei și pe care cincisprezece cetățeni ai acestui Stat, un cetățean irakian, un cetățean albanez și un cetățean român, ale căror nume figurează în anexă ("reclamanții"), au sesizat Curtea la 16 august 2013 în virtutea articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").

Reclamanții au fost reprezentați de d-nele E.-L. Koutra și X. Moisidou, avocate la Atena. Guvernul grec ("Guvernul") a fost reprezentat de delegații agentului seu, d-l K. Georghiadis, asistent în Consiliul Juridic de Stat, și d-na K. Karavassili, auditor în Consiliul Juridic de Stat.

Reclamanții alega în special o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor lor de detenție în penitenciarul din Larissa.

La 7 aprilie 2014, pretențiile referitoare la articolele 3 și 13 au fost comunicate Guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru rest.

Toți reclamanții denunță condițiile lor de detenție în penitenciarul din Larissa din cauza: - suprapopulației: sunt plasați în celule de 25 m² cu doispreze sau treisprezece alți deținuți. Celulele conțin doar zece paturi și o toaletă; - lipsei de igienă: nu li se furnizează produse de curățare; - lipsei încălzirii suficiente, în special în perioada de iarnă, lipsei apei calde, aerisiri și apei potabile; - neseparării între acuzați și condamnați, bolnavi și sănătoși, condamnați pentru crime de sânge și condamnați pentru infracțiuni economice; - alimentației insuficiente; - absenței activităților recreative și discriminării în atribuirea posturilor de muncă.

La 17 iulie 2013, unii dintre reclamanți au sesizat, în virtutea articolului 572 din codul de procedură penală, procurorul din apropierea tribunalului corecțional din Larissa, responsabil de penitenciar, pentru a cere îmbunătățirea condițiilor lor de detenție, pentru a o face conformă Convenției.

Reclamantul Attalidis a fost deținut de la 14 ianuarie 2010 la 16 mai 2013, dată la care a fost eliberat.

Reclamantul Alvanos a fost deținut de la 5 iunie 2012 la 7 mai 2013, dată la care a fost și el eliberat. B. Situație generală potrivit Guvernului

Deținuții primesc la intervale regulate hârtie igienică, săpun și produse de curățare. Din cauza crizei economice actuale și pentru a face față restricțiilor bugetare ale penitenciarului, serviciul social al penitenciarului, în colaborare cu organizații de caritate, furnizează deținuților indigenți și străini produse de igienă corporală.

Guvernul afirmă că dezinfecții și derat regulare au loc în penitenciar de o companie externă și că lenjeria de pat este curățată la spălătoria penitenciarului.

Guvernul furnizează, ca exemplu, zece meniuri săptămânale prevăzute pentru deținuți în perioada detenției reclamantului și precizează că apa potabilă din penitenciar este aceeași cu cea care alimentează orașul Larissa.

Pentru distracția lor, deținuții pot urmări televiziunea sau face sport (baschet, fotbal) și exerciții în curtea penitenciarului sau în sala de sport care este dotată cu echipamente de ridicare și o pungă de box. În plus, la etajul doi al fiecărei aripi, există tenis de masă. C. Situația reclamantului Rasho-Halijani potrivit Guvernului

Reclamantul Rasho-Halijani este și el deținut acolo din 6 mai 2010. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, acest reclamant este plasat, de la 20 iunie 2011, în aripa D, rezervată pentru cei care lucrează în penitenciar, într-o dormitoare de 221 m² cu 40 la 56 alți deținuți. Lângă dormitoare, există o sală de apă cu o suprafață de 23,56 m² dotată cu mai multe dușuri, toalete și chiuvete. În consecință, spațiul personal al reclamantului varia de la 3,43 m² la 4,81 m² în funcție de numărul total al deținuților care varia de la 40 la 56.

Guvernul precizează că dormitoarea reclamantului dispune de 28 paturi suprapuse, o duzină de mese, taburete, un frigider și un congelator și mai mulți cabiduri. Există, de altfel, un televizor pentru fiecare pat și o noptieră pe detinuta. Dormitoarea este încălzită și apa caldă este disponibilă de la 19 la 19 30 și de la 20 30 la 21 iarna și de la 12 la 13 și de la 20 la 21 vara. Aerisirea și lumina naturală în dormitoare sunt asigurate prin cinci ferestre (fiecare măsurând 1,55 m pe 1,65 m) și printr-o fereastră în sala de apă (de aceeași dimensiune).

În raportul din 5 iulie 2013, întocmit după vizita din 4 la 16 aprilie 2013, CPT a remarcat următoarele cu privire la penitenciarul din Larissa.

Penitenciarul era compus din cinci aripi și avea o capacitate oficială de 600 deținuți. La momentul vizitei, găzduia 892 deținuți. Suprapopulația era aparentă în întregul penitenciar. Aripile A, B și C găzduiau între 220 și 270 de persoane fiecare în celule. O celulă obișnuită avea o suprafață de 23 m² și era dotată cu cinci paturi suprapuse, o masă și câteva scaune. În aripa A, delegația CPT a constatat că în unele celule locui până la doisprezece deținuți și că în consecință unii dormeau pe saltele pe podeaua goală sau doi pe paturi. Un anumit număr de celule era umed și necesita muncă de întreținere (vopsea murală ciupită, geamuri sparte) și mai altele reparații mai importante. Fiecare celulă dispunea de un spațiu suplimentar de 5 m² conținând un WC, o duș și un robinet.

Aripa D găzduia în două dormituri aproximativ 135 deținuți care lucrau în penitenciar sau care aveau o anumită vârstă. Dormitoarele aveau rânduri de paturi suprapuse, care lăsau fiecărui detinuta un spațiu personal de 3 m². Lângă fiecare pat, era o masă și doi taburete. Sala de apă adiacentă conținea șase dușuri, șase WC și patru robinete.

Cu toate acestea, CPT a constatat că aripile penitenciarului erau infestete de insecte și păduchi și că condițiile de igienă nu erau satisfăcătoare. Deținuții s-au și plâns reprezentanților CPT că saltelele și păturile furnizate eram murdare, ceea ce aceștia au putut constata personal. Produse de igienă corporală nu erau furnizate sau erau furnizate în cantitate limitată, de sorte că deținuții erau forțați să le cumpere ei înșiși din magazinul penitenciarului sau să ceară familiei sau prietenilor să aducă la vizite. În cele din urmă, încălzirea era pornită pentru perioade foarte scurte în lunile iernii, forțând deținuții să doarmă cu hainele lor. ÎN DREPT

La 16 martie 2015, Curia a primit declarația de soluționare amiabilă semnată de Guvern care declară că se angajează să verse fiecăruia dintre reclamanții nr. 4 la 18 sumele următoare: d-l Kalamiotis: 6.200 EUR; d-l Vasilopoulos: 9.300 EUR; d-l Dimitropoulos: 7.600 EUR; d-l Kadiroglou: 8.800 EUR; d-l Karachalios: 8.200 EUR; d-l Korakas: 5.500 EUR; d-l Loulourgas: 10.500 EUR; d-l Lenteris: 8.200 EUR; d-l Paraskevopoulos: 8.800 EUR; d-l Serifoglou: 9.500 EUR; d-l Chalilopoulos: 7.600 EUR; d-l Fraggoulis: 6.500 EUR; d-l Ali Oglou: 8.800 EUR; d-l Ciubotaru: 8.600 EUR; d-l Mandalawy: 14.000 EUR. Aceste sume vor acoperi tot prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care ar putea fi datorată la titlu de impozit de către acești reclamanți. Reclamanții vor trebui să renunțe la orice altă pretenție împotriva Greciei cu privire la faptele la originea cererii lor. Sumele menționate vor fi versate în trei luni după data notificării deciziei Curții. În caz de neverare în perioada specificată, Guvernul se angajează să verse, de la expirarea acelui termen și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, dobândă simplă la o rată egală cu rata facilității de împrumut marginal al Băncii Centrale Europene, mărită cu trei puncte procentuale. Acest versament va constitui decontarea definitivă a cauzei.

La 25 mai 2015, reclamanții au declarat că sunt gata să accepte propunerea de soluționare amiabilă a Guvernului, cu condiția ca sumele propuse să fie versate pe contul bancar al reprezentantei lor, după cum au indicat în declarația lor oficială, și fără alte clarificări în afară de cele existente în dosarul cauzei.

Curia ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. Estimează că aceasta este inspirată de respectul drepturilor omului, așa cum le recunoaște Convenția și protocoalele sale și nu observă pe altfel nici un motiv care să justifice continuarea examinării cererii. Consideră, pe altfel, că Guvernul trebuie să verse sumele mai sus menționate direct pe contul bancar indicat de avocații celor interesați (a se vedea, Taggatidis și alții c. Grecia, nr. 2889/09, § 34, 11 octombrie 2011).

În consecință, este necesar să se radiere cauza din rol în ceea ce privește reclamanții menționați mai sus. B. Cu privire la reclamanții nr. 1 la 3 1. Asupra admisibilității

În primul rând, Guvernul invită Curtea să respingă cererea, în ceea ce privește cea introdusă de reclamanții Attalidis și Alvanos, pentru neepuizare a căilor de atac interne: acești reclamanți, fiind eliberați înainte de data introducerii cererii lor în Curia, ar fi trebuit să inițieze o acțiune în daune-interese pe baza articolului 105 din legea de însoțire a codului civil.

Reclamanții contestă eficacitatea acțiunii pe baza articolului 105 precitat și subliniază că Guvernul nu furnizează nici o hotărâre a tribunalelor interne care ar fi acceptat să acorde unui deținut (chiar dacă a fost eliberat înainte de sesizarea Curții) o indemnizație pentru încălcarea articolului 3 din Convenție. De altfel, această procedură este foarte costisitoare și riscă să dureze mai mulți ani. Reclamanții invocă pentru a-și susține tezele hotărârile Adamantidis c. Grecia (nr. 10587/10, 17 aprilie 2014), de los Santos și de la Cruz c. Grecia (nr. 2134/12 și 2161/12, 26 iunie 2014) și A.L.K. c. Grecia (nr. 63542/11, 11 decembrie 2014) în care Curia a respins excepția Guvernului bazată pe art. 105 precitat.

Curia reamintește jurisprudența ei potrivit căreia, în ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, situația poate fi diferită între o persoană care a fost deținută în condiții pe care le consideră contrare articolului 3 din Convenție și care sesizează Curtea după eliberare și un individ care o sesizează în timp ce este încă deținut în condițiile pe care le denunță (Chatzivasiliadis c. Grecia (hotărâre), nr. 51618/12, § 30, 26 noiembrie 2013). Ea reamintește, pe altfel, că în hotărârea sa A.F. c. Grecia (nr. 53709/11, §§ 55-60, 13 iunie 2013) a estimat că era necesar să se examineze dacă dispozițiile unui text legislativ sau reglementar susceptibil a fi invocat în scopul unei acțiuni în aplicarea articolului 105 din legea de însoțire a codului civil era redactate în termeni suficient de precis și garanteau drepturi "justiciabile" (ibid. § 32).

În cazul de faț, Curia observă că reclamanții Attalidis și Alvanos au fost eliberați respectiv la 16 și 7 mai 2013 (paragrafele 8-9 mai sus). Sesizând Curtea la 16 august 2013, nu vizau în mod clar să prevină continuarea detenției sale în condiții inumane sau degradante, ci să obțină o constatare ulterioară de încălcare a articolului 3 din Convenție de către Curia și, dacă este cazul, o indemnizație pentru prejudiciul moral pe care estimează că l-au suferit.

Curia observă că cei doi reclamanți era deținuți în penitenciarul din Larissa și era deci supuși dispozițiilor codului penitenciar. În acest sens, cauza de faț se distinge de cauzele Adamantidis, de los Santos și de la Cruz și A.L.K. precitate invocate de reclamanți și care priveau condițiile de detenție în comisariate de poliție și centre de reținere în care codul penitenciar nu se aplică.

Principalele pretetii referitoare la condițiile lor de detenție, formulate în fața Curții, privesc în special suprapopulația în această penitenciar, probleme de igienă și insuficiență de alimente. Or, conform opiniei Curții, articolele 21, 25 și 32 din codul penitenciar garantează în aceste domenii drepturi subiective și putând fi invocate în fața instanțelor judiciare (§16 mai sus). Acțiunea pentru daune-interese pe baza articolului 105 din legea de însoțire a codului civil combinată cu articolele menționate din codul penitenciar, și de asemenea cu art. 3 din Convenție care este direct aplicabil în ordinea juridică internă, constituia deci o cale de atac care ar fi trebuit inițiată de acești reclamanți.

Rezultă că cererea trebuie respingă pentru neepuizare a căilor de atac interne, în aplicarea articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție, în ceea ce privește reclamanții Attalidis și Alvanos.

Curia constată, de altfel, că cererea, în ceea ce privește cel mai mare parte reclamantul Baskim-Kristo Rasho-Halijani, încă deținut în Larissa la ziua introducerii cererii, nu este manifest neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 a) din Convenție și nu se lovește de nici un alt motiv de inadmisibilitate. Ea o declară deci admisibilă. 2. Asupra fondului

Guvernul se referă la versiunea sa a condițiilor de detenție a reclamantului în penitenciarul din Larissa (paragrafele 10-15 mai sus) și subliniază că, dacă nu sunt total satisfăcătoare, ele nu depășesc pragul de gravitate cerut pentru a fi considerate ca tratament inuman și degradant. El susține, de asemenea, că pretențiile reclamantului sunt vagi și nu se referă la situația sa personală. Referindu-se la constatările Curții din hotărârea Kanakis c. Grecia (nr. 2) (nr. 4016/11, 12 decembrie 2013) privind aceeași penitenciar, precum și constatările CPT, el subliniază că faptul că unele aripi ale penitenciarului au întâmpinat problemele relevate de CPT din cauza suprapopulației, nu înseamnă că aceste probleme au privit întreaga penitenciar. Or, reclamantul era plasat într-o aripă care nu era suprapopulată.

Reclamantul se prevalează de hotărârea Kanakis (nr. 2) precitată și constatările CPT.

În ceea ce privește condițiile de detenție, Curia iau în considerare efectele cumulative ale acestora, precum și pretențiile specifice ale reclamantului (Dougoz c. Grecia, nr. 40907/98, § 46, CEDO 2001-II). În particular, perioada în care un individ a fost deținut în condițiile incriminate constituie un factor important (Kalashnikov c. Rusia, nr. 47095/99, § 102, CEDO 2002-VI, Kehayov c. Bulgaria, nr. 41035/98, § 64, 18 ianuarie 2005, și Alver c. Estonia, nr. 64812/01, § 50, 8 noiembrie 2005).

Pe altfel, atunci când suprapopulația carcerală ajunge la un anumit nivel, Curia consideră că lipsa spațiului într-un stabiliment penitenciar poate constitui elementul central care trebuie luat în considerare în aprecierea conformității unei situații date cu art. 3 din Convenție (a se vedea, în acest sens, Karalevičius c. Lituania, nr. 53254/99, § 40, 7 aprilie 2005).

Curia reamintește că, atunci când a fost confruntată cu cazuri de suprapopulație flagrantă, a judecat că acest element, doar el singur, putea fi suficient pentru a concluziona la încălcarea articolului 3 din Convenție. De regulă, a fost vorba de cazuri în care spațiul personal acordat unui reclamant era mai mic de 3 m² (Samaras și alții c. Grecia, nr. 11463/09, § 71, 28 februarie 2012; Tzamalis și alții c. Grecia, nr. 15894/09, § 49, 4 decembrie 2012; Kantyrev c. Rusia, nr. 37213/02, §§ 50-51, 21 iunie 2007; Andreï Frolov c. Rusia, nr. 205/02, §§ 47-49, 29 martie 2007; Kadiķis c. Letonia, nr. 62393/00, § 55, 4 mai 2006; Melnik c. Ucraina, nr. 72286/01, § 102, 28 martie 2006). În schimb, atunci când lipsa spațiului nu era la fel de flagrantă, Curia a luat în considerare alți aspecte referitoare la condițiile materiale de detenție pentru a aprecia conformitatea unei situații date cu art. 3 din Convenție. Deci, chiar și în cazurile în care un reclamant dispunea într-o celulă de un spațiu personal mai mare, cuprins între 3 m² și 4 m², Curia a concluzionat totuși la încălcarea articolului 3, luând în considerare strâmtoarea combinată cu, de exemplu, absența stabilită de ventilație și iluminare corespunzătoare (Vlassov c. Rusia, nr. 78146/01, § 84, 12 iunie 2008; Babouchkine c. Rusia, nr. 67253/01, § 44, 18 octombrie 2007; Trepachkine c. Rusia, nr. 36898/03, § 94, 19 iulie 2007, și Torreggiani și alții c. Italia, nr. 57875/09, 46882/09, 55400/09, 57875/09, 61535/09, 35315/10 și 37818/10, § 69, 8 ianuarie 2013).

În cazul de faț și în ceea ce privește mai întâi pretenția referitoare la suprapopulație, Curia observă că potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamantul era plasat, de la 20 iunie 2011, în aripa rezervată pentru cei care lucrau în penitenciar, într-o dormitoare de 221 m² cu 40 la 56 alți deținuți și lângă care era o sală de apă cu o suprafață de 23,56 m² dotată cu mai multe dușuri, toalete și chiuvete. În consecință, spațiul personal al reclamantului varia, potrivit calculelor făcute de Guvern însuși, de la 3,43 m² la 4,81 m² atunci când numărul total al deținuților varia între 40 și 56. Or, această versiune a faptelor și acest mod de calcul nu au fost contestate de reclamant. Potrivit jurisprudenței Curții, un asemenea spațiu personal nu ar putea constitui, singur, o încălcare a articolului 3 din Convenție (G.C. c. Italia, nr. 73869/10, § 81, 22 aprilie 2014).

În ceea ce privește plângerea reclamantului, cum și pe alți optsprezece reclamanți, cu privire la lipsa produselor de curățare, lipsa apei calde, aerisiri și ape potabile, lipsa activităților recreative, încălzirii insuficiente în timp de iarnă și alimentației insuficiente, Curia constată că interesatul nu furnizase nici un element care să permită contestarea afirmației Guvernului potrivit căreia dormitoarea era dotată cu cinci ferestre, că era încălzită și că apa caldă era furnizată de la 19 la 19 30 și de la 20 30 la 21 iarna și de la 12 la 13 și de la 20 la 21 vara.

Curia observă, de altfel, că Guvernul furniza facturi ale unei societăți private care efectua dezinfecții ale locurilor în penitenciar, precum și fișe indicând meniul săptămânal al deținuților. Pe altfel, potrivit afirmațiilor Guvernului, deținuții puteau urmări televiziunea sau practica sporturi și face exerciții în curtea penitenciarului sau în sala de sport (paragrafele 13-15 mai sus). Or, în observațiile sale, reclamantul nu răspunde la nici una din aceste afirmații și, mai mult, nu precizează cum a fost el personal afectat de problemele constatate de CPT în acest penitenciar (§20 mai sus). Referința simplă la o hotărâre anterioară a Curții referitoare la penitenciarul din Larissa și la raportul CPT nu sunt suficiente pentru a refuta afirmațiile precise ale Guvernului cu privire la diferitele aspecte ale detenției reclamantului.

În aceste condiții, Curia estimează că condițiile de detenție ale reclamantului nu ar putea fi considerate contrare articolului 3 din Convenție, în special sub unghiul efectelor suprapopulației carcerare.

Rezultă că nu a existat încălcării acestei prevederi. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURIA, ÎN UNANIMITATE, 1. Hotărăsc că radia cererea din rol în aplicarea articolului 39 din Convenție în ceea ce privește reclamanții nr. 4 la 18; 2. Spune că sumele alocate reclamanților nr. 4 la 18 vor fi versate direct pe contul bancar indicat de avocații lor; 3. Declară cererea admisibilă în ceea ce privește reclamantul nr. 3, și inadmisibilă cât privește reclamanții nr. 1 și 2; 4. Spune că nu a existat încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamantul nr. 3. Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 octombrie 2015, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulamentul Curții. Søren Nielsen András Sajó Grefier Președinte ANEXĂ 1) Dimitrios ATTALIDIS, de naționalitate eladă, născut la 13 iunie 1958 2) Leonidas ALVANOS, de naționalitate eladă, născut la 7 septembrie 1967 3) Baskim-Kristo RASHO-HALIJANI, de naționalitate albaneză, născut la 1 ianuarie 1969 4) Georgios KALAMIOTIS, de naționalitate eladă, născut la 27 noiembrie 1981 5) Panagiotis VASILOPOULOS, de naționalitate eladă, născut la 25 august 1987 6) Athanasios DIMITROPOULOS, de naționalitate eladă, născut la 15 martie 1980 7) Taliat KADIROGLOU, de naționalitate eladă, născut la 11 noiembrie 1970 8) Stavros KARACHALIOS, de naționalitate eladă, născut la 15 decembrie 1981 9) Gerasimos KORAKAS, de naționalitate eladă, născut la 15 ianuarie 1965 10) Georgios LOULOURGAS, de naționalitate eladă, născut la 27 septembrie 1974 11) Christos LENTERIS, de naționalitate eladă, născut la 1 ianuarie 1984 12) Nikolaos PARASKEVOPOULOS, de naționalitate eladă, născut la 21 ianuarie 1952 13) Ferit-Dimitrios SERIFOGLOU, de naționalitate eladă, născut la 1 aprilie 1973 14) Sozon CHALILOPOULOS, de naționalitate eladă, născut 1 ianuarie 1990 15) Vasilios FRAGGOULIS, de naționalitate eladă, născut la 7 august 1978 16) Aydin ALI OGLOU, de naționalitate eladă, născut la 23 iulie 1972 17) Mihai-Bogdan CIUBOTARU, de naționalitate română, născut la 13 septembrie 1987 18) Sami MANDALAWY, de naționalitate irakiană, născut la 1 iulie 1958

Les requérants ont été représentés par M es E.-L. Koutra et X. Moisidou, avocates à Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par les délégués de son agent, M. K. Georghiadis, assesseur au Conseil juridique de l’Etat, et M me K. Karavassili, auditrice au Conseil juridique de l’Etat.

Les requérants allèguent en particulier une violation de l’article 3 de la Convention en raison de leurs conditions de détention dans la prison de Larissa.

Le 7 avril 2014, les griefs concernant les articles 3 et 13 ont été communiqués au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus. EN FAIT I.

Tous les requérants dénoncent leurs conditions de détention à la prison de Larissa en raison : - du surpeuplement : ils sont placés dans des cellules de 25 m² avec douze ou treize autres détenus. Les cellules contiennent dix lits seulement et une toilette ; - du manque d’hygiène : aucun produit de nettoyage ne leur est fourni ; - du manque de chauffage suffisant, notamment pendant la période hivernale, du manque d’eau chaude, d’aération et d’eau potable ; - de la non séparation entre prévenus et condamnés, malades et bien portants, condamnés pour des crimes de sang et condamnés pour infractions économiques ; - de la nourriture insuffisante ; - de l’absence d’activités récréatives et de discrimination dans l’attribution de postes de travail.

Le 17 juillet 2013, certains des requérants saisirent, en vertu de l’article 572 du code de procédure pénale, le procureur près le tribunal correctionnel de Larissa, responsable de la prison, pour demander l’amélioration de leurs conditions de détention, de manière à la rendre conforme à la Convention.

Le requérant Attalidis fut détenu du 14 janvier 2010 au 16 mai 2013, date à laquelle il fut mis en liberté.

Le requérant Alvanos fut détenu du 5 juin 2012 au 7 mai 2013, date à laquelle il fut aussi mis en liberté. B. Situation générale selon le Gouvernement

Les détenus reçoivent à intervalles réguliers du papier hygiénique, du savon et des produits d’entretien. En raison de la crise économique actuelle et pour faire face aux restrictions budgétaires de la prison, le service social de la prison, en collaboration avec des organisations de charité, fournissent aux détenus indigents et étrangers des produits d’hygiène corporelle.

Le Gouvernement affirme que des désinfections et des dératisations ont lieu régulièrement dans la prison par une entreprise extérieure et que le linge de lit est nettoyé à la laverie de la prison.

Le Gouvernement fournit, à titre d’exemple, dix menus hebdomadaires prévus pour les détenus pendant la période d’incarcération du requérant et précise que l’eau potable dans la prison est la même que celle qui alimente la ville de Larissa.

Pour leur divertissement, les détenus peuvent regarder la télévision ou faire du sport (basketball, football) et de l’exercice dans la cour de la prison ou dans la salle de sport qui est dotée d’équipements d’haltérophilie et d’un sac de boxe. En outre, au deuxième étage de chaque aile, il y a un tennis de table. C. Situation du requérant Rasho-Halijani selon le Gouvernement

Le requérant Rasho-Halijani y est toujours détenu depuis le 6 mai 2010. Selon les informations fournies par le Gouvernement, ce requérant est placé, depuis le 20 juin 2011, dans l’aile D, réservée à ceux qui travaillent dans la prison, dans une chambrée de 221 m² avec 40 à 56 autres détenus. À côté de la chambrée, il y a une salle d’eau d’une surface de 23,56 m² équipée de plusieurs douches, toilettes et lavabos. Par conséquent, l’espace personnel du requérant variait de 3,43 m² à 4,81 m² en fonction du nombre total des détenus qui variait de 40 à 56.

Le Gouvernement précise que la chambrée du requérant dispose de 28 lits superposés, une dizaine de tables, de tabourets, un réfrigérateur et un congélateur et plusieurs cintres. Il y a, en outre, un téléviseur pour chaque lit et une table de nuit par détenu. La chambrée est chauffée et l’eau chaude est disponible de 19 h à 19 h 30 et de 20 h 30 à 21 h en hiver et de 12 h à 13 h et de 20 h à 21 h en été. L’aération et la lumière naturelle dans la chambrée sont assurées par cinq fenêtres (mesurant chacune 1,55 m sur 1,65 m) et par une fenêtre dans la salle d’eau (de la même dimension). II.

Dans son rapport du 5 juillet 2013, établi à la suite de sa visite du 4 au 16 avril 2013, le CPT relevait ce qui suit en ce qui concerne la prison de Larissa.

La prison était constituée de cinq ailes et avait une capacité officielle de 600 détenus. À l’époque de la visite, elle accueillait 892 détenus. La surpopulation était apparente à travers l’ensemble de la prison. Les ailes A, B et C accueillaient entre 220 et 270 personnes chacune dans des cellules. Une cellule ordinaire avait une surface de 23 m² et était équipée de cinq lits superposés, une table et quelques chaises. Dans l’aile A, la délégation du CPT a constaté que dans certaines cellules séjournaient jusqu’à douze détenus et qu’en conséquence certains dormaient sur des matelas posés à même le sol ou à deux sur les lits. Un certain nombre de cellules étaient humides et avaient besoin de travaux d’entretien (peinture murale écaillée, vitres cassées) et plusieurs autres de réparations plus importantes. Chaque cellule disposait d’un espace supplémentaire de 5 m² contenant un WC, une douche et un robinet.

L’aile D accueillait dans deux chambrées environ 135 détenus qui travaillaient ou sein de la prison ou qui avaient un certain âge. Les chambrées avaient des rangées de lits superposés, qui laissaient à chaque détenu un espace personnel de 3 m². À côté de chaque lit, il y avait une table et deux tabourets. La salle d’eau adjacente contenait six douches, six WC et quatre robinets.

Toutefois, le CPT a constaté que les ailes de la prison étaient infestées d’insectes et de poux et que les conditions d’hygiène n’étaient pas satisfaisantes. Les détenus se sont aussi plaints auprès des représentants du CPT que les matelas et les couvertures fournis étaient sales, ce que ces derniers ont pu constater par eux-mêmes. Des produits d’hygiène corporelle n’étaient pas fournis ou alors fournis en quantité limitée, de sorte que les détenus étaient obligés de les acheter eux-mêmes au magasin de la prison ou demander à la famille ou des amis d’en apporter lors de leurs visites. Enfin, le chauffage était allumé pour des périodes très courtes pendant les mois d’hiver, ce qui obligeait les détenus à dormir avec leurs vêtements. EN DROIT

Le 16 mars 2015, la Cour a reçu la déclaration de règlement amiable signée par le Gouvernement qui déclare s’engager à verser à chacun des requérants n os 4 à 18 les sommes suivantes : M. Kalamiotis : 6 200 EUR; M. Vasilopoulos : 9 300 EUR; M. Dimitropoulos : 7 600 EUR; M. Kadiroglou : 8 800 EUR; M. Karachalios : 8 200 EUR; M. Korakas : 5 500 EUR; M. Loulourgas : 10 500 EUR; M. Lenteris : 8 200 EUR; M. Paraskevopoulos : 8 800 EUR; M. Serifoglou : 9 500 EUR; M. Chalilopoulos : 7 600 EUR; M. Fraggoulis : 6 500 EUR; M. Ali Oglou : 8 800 EUR; M. Ciubotaru : 8 600 EUR; M. Mandalawy : 14 000 EUR. Ces sommes couvriront tout préjudice moral, ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par ces requérants. Les requérants devront renoncer à toute autre prétention à l’encontre de la Grèce à propos des faits à l’origine de leur requête. Lesdites sommes seront versées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le 25 mai 2015, les requérants se sont déclarés prêts à accepter la proposition du règlement amiable du Gouvernement à condition que les sommes proposées soient versées sur le compte bancaire de leur représentante, comme ils l’avaient indiqué dans leur déclaration officielle, et sans autres éclaircissements à part ceux existants dans le dossier de l’affaire.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. Elle considère, en outre, que le Gouvernement doit verser les sommes ci-dessus directement sur le compte bancaire indiqué par les avocates des intéressés (voir, Taggatidis et autres c. Grèce , n o 2889/09, § 34, 11 octobre 2011).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en ce qui concerne les requérants susmentionnés. B. En ce qui concerne les requérants n os 1 à 3 1. Sur la recevabilité

En premier lieu, le Gouvernement invite la Cour à rejeter la requête pour autant qu’elle a été introduite par les requérants Attalidis et Alvanos pour non-épuisement des voies de recours internes : ces requérants, ayant été libérés avant la date de l’introduction de leur requête à la Cour, ils auraient dû engager une action en dommages-intérêts sur le fondement de l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil.

Les requérants contestent l’effectivité de l’action fondée sur l’article 105 précité et soulignent que le Gouvernement ne fournit aucun arrêt des tribunaux internes qui aurait accepté d’accorder à un détenu (même s’il a été libéré avant la saisine de la Cour) une indemnité pour violation de l’article 3 de la Convention. En outre, cette procédure est très onéreuse et risque de durer plusieurs années. Les requérants invoquent à l’appui de leurs thèses les arrêts Adamantidis c. Grèce (n o 10587/10, 17 avril 2014), de los Santos et de la Cruz c. Grèce (n o 2134/12 et 2161/12, 26 juin 2014) et A.L.K. c. Grèce (n o 63542/11, 11 décembre 2014) dans lesquels, la Cour a rejeté l’exception du Gouvernement fondée sur l’article 105 précité.

La Cour rappelle sa jurisprudence selon laquelle, s’agissant de l’épuisement des voies de recours internes, la situation peut être différente entre une personne qui a été détenue dans des conditions qu’elle estime contraires à l’article 3 de la Convention et qui saisit la Cour après sa mise en liberté et un individu qui la saisit alors qu’il est toujours détenu dans les conditions qu’il dénonce ( Chatzivasiliadis c. Grèce (déc.), n o 51618/12, § 30, 26 novembre 2013). Elle rappelle, en outre, que dans son arrêt A.F. c. Grèce (n o 53709/11, §§ 55-60, 13 juin 2013) elle a estimé qu’il convenait d’examiner si les dispositions d’un texte législatif ou réglementaire susceptibles d’être invoquées aux fins d’une action en application de l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil étaient rédigées en termes suffisamment précis et garantissaient des droits « justiciables » (ibid. § 32).

En l’espèce, la Cour observe que les requérants Attalidis et Alvanos ont été mis en liberté respectivement les 16 et 7 mai 2013 (paragraphes 8-9 ci-dessus). En saisissant la Cour le 16 août 2013, ils ne visaient de toute évidence pas à empêcher la continuation de sa détention dans des conditions inhumaines ou dégradantes, mais à obtenir un constat postérieur de violation de l’article 3 de la Convention par la Cour et, le cas échéant, une indemnité pour le dommage moral qu’ils estiment avoir subi.

La Cour relève que les deux requérants étaient détenus à la prison de Larissa et étaient ainsi soumis aux dispositions du code pénitentiaire. À cet égard, la présente affaire se distingue des affaires Adamantidis , de los Santos et de la Cruz et A.L.K. précités invoqués par les requérants et qui concernaient les conditions de détention dans les commissariats de police et les centres de rétention dans lesquels le code pénitentiaire ne s’applique pas.

Leurs principaux griefs concernant leurs conditions de détention, formulés devant la Cour, portent notamment sur la surpopulation régnant dans cette prison, sur des problèmes d’hygiène et sur une insuffisance de nourriture. Or de l’avis de la Cour, les articles 21, 25 et 32 du code pénitentiaire garantissent en ces domaines des droits subjectifs et pouvant être invoqués devant les juridictions (paragraphe 16 ci-dessus). L’action indemnitaire fondée sur l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil combiné avec les articles susmentionnés du code pénitentiaire, et également avec l’article 3 de la Convention qui est directement applicable dans l’ordre juridique interne, constituait ainsi une voie de recours qui aurait dû être intentée par ces requérants.

Il s’ensuit que la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention, pour autant qu’elle concerne les requérants Attalidis et Alvanos.

La Cour constate, par ailleurs, que la requête, pour autant qu’elle est introduite par le requérant Baskim-Kristo Rasho-Halijani, toujours détenu à Larissa au jour de l’introduction de la requête, n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Elle la déclare donc recevable. 2. Sur le fond

Le Gouvernement se réfère à sa version des conditions de détention du requérant dans la prison de Larissa (paragraphes 10-15 ci-dessus) et souligne que, si elles ne sont pas totalement satisfaisantes, elles ne dépassent pas le seuil de gravité requis pour être considérées comme un traitement inhumain et dégradant. Il soutient également que les allégations du requérant sont vagues et ne se réfèrent pas à sa situation personnelle. Se référant aux constats de la Cour dans l’arrêt Kanakis c. Grèce (n o 2) (n o 4016/11, 12 décembre 2013) concernant la même prison ainsi que les constats du CPT, il souligne que le fait que certaines ailes de la prison étaient confrontées aux problèmes relevés par le CPT en raison de la surpopulation, ne signifie pas que ces problèmes concernaient l’ensemble de la prison. Or, le requérant était placé dans une aile qui n’était pas surpeuplée.

Le requérant se prévaut de l’arrêt Kanakis (n o 2) précité et des constats du CPT.

S’agissant des conditions de détention, la Cour prend en compte les effets cumulatifs de celles-ci ainsi que les allégations spécifiques du requérant ( Dougoz c. Grèce , nº 40907/98, § 46, CEDH 2001–II). En particulier, le temps pendant lequel un individu a été détenu dans les conditions incriminées constitue un facteur important ( Kalashnikov c. Russie , n o 47095/99, § 102, CEDH 2002–VI, Kehayov c. Bulgarie , n o 41035/98, § 64, 18 janvier 2005, et Alver c. Estonie , n o 64812/01, § 50, 8 novembre 2005).

Par ailleurs, lorsque la surpopulation carcérale atteint un certain niveau, la Cour considère que le manque d’espace dans un établissement pénitentiaire peut constituer l’élément central à prendre en compte dans l’appréciation de la conformité d’une situation donnée à l’article 3 de la Convention (voir, en ce sens, Karalevičius c. Lituanie , n o 53254/99, § 40, 7 avril 2005).

La Cour rappelle que, lorsqu’elle a été confrontée à des cas de surpopulation flagrante, elle a jugé que cet élément, à lui seul, pouvait suffire pour conclure à la violation de l’article 3 de la Convention. En règle générale, il s’agissait de cas où l’espace personnel accordé à un requérant était inférieur à 3 m² ( Samaras et autres c. Grèce , n o 11463/09, § 71, 28 février 2012 ; Tzamalis et autres c. Grèce , n o 15894/09, § 49, 4 décembre 2012 ; Kantyrev c. Russie , n o 37213/02, §§ 50-51, 21 juin 2007 ; Andreï Frolov c. Russie , n o 205/02, §§ 47-49, 29 mars 2007 ; Kadiķis c. Lettonie , n o 62393/00, § 55, 4 mai 2006 ; Melnik c. Ukraine , n o 72286/01, § 102, 28 mars 2006). En revanche, lorsque le manque d’espace n’était pas aussi flagrant, la Cour a pris en considération d’autres aspects concernant les conditions matérielles de détention pour apprécier la conformité d’une situation donnée à l’article 3 de la Convention. Ainsi, même dans les cas où un requérant disposait dans une cellule d’un espace personnel plus important, compris entre 3 m² et 4 m², la Cour a néanmoins conclu à la violation de l’article 3 en prenant en compte l’exiguïté combinée avec, par exemple, l’absence établie de ventilation et d’éclairage appropriés ( Vlassov c. Russie , n o 78146/01, § 84, 12 juin 2008 ; Babouchkine c. Russie , n o 67253/01, § 44, 18 octobre 2007 ; Trepachkine c. Russie , n o 36898/03, § 94, 19 juillet 2007, et Torreggiani et autres c. Italie , n os 57875/09, 46882/09, 55400/09, 57875/09, 61535/09, 35315/10 et 37818/10, § 69, 8 janvier 2013).

En l’espèce et en ce qui concerne d’abord le grief relatif à la surpopulation, la Cour note que selon les informations fournies par le Gouvernement, le requérant était placé, depuis le 20 juin 2011, dans l’aile réservée à ceux qui travaillaient dans la prison, dans une chambrée de 221 m² avec 40 à 56 autres détenus et à côté de laquelle il y avait une salle d’eau d’une surface de 23,56 m² équipée de plusieurs douches, toilettes et lavabos. Par conséquent, l’espace personnel du requérant variait, selon les calculs faits par le Gouvernement lui-même, de 3,43 m² à 4,81 m² lorsque le nombre total des détenus variait entre 40 et 56. Or, cette version des faits et ce mode de calcul n’ont pas été contestés par le requérant. Aux termes de la jurisprudence de la Cour, un tel espace personnel ne saurait être constitutif, à lui seul, d’une violation de l’article 3 de la Convention ( G.C. c. Italie , n o 73869/10, § 81, 22 avril 2014).

Pour autant que le requérant se plaignait, comme les dix-huit autres requérants, du manque des produits de nettoyage, du manque d’eau chaude, d’aération et d’eau potable, du manque d’activités récréatives, du chauffage insuffisant pendant l’hiver et de la nourriture insuffisante, la Cour constate que l’intéressé n’a fourni aucun élément permettant de contester l’affirmation du Gouvernement selon laquelle la chambrée était dotée de cinq fenêtres, qu’elle était chauffée et que l’eau chaude était fournie de 19 h à 19 h 30 et de 20 h 30 à 21 h en hiver et de 12 h à 13 h et de 20 h à 21 h en été.

La Cour note, de surcroit, que le Gouvernement fournit des factures d’une société privée qui procédait à des désinfections des lieux dans la prison ainsi que des fiches indiquant le menu hebdomadaire des détenus. D’autre part, selon les affirmations du Gouvernement, les détenus pouvaient regarder la télévision ou pratiquer des sports et faire de l’exercice dans la cour de la prison ou dans la salle de sport (paragraphes 13-15 ci-dessus). Or, dans ses observations, le requérant ne répond à aucune de ces affirmations et, qui plus est, il ne précise pas comment il était personnellement affecté par les problèmes constatés par le CPT dans cette prison (paragraphe 20 ci-dessus). La simple référence à un arrêt antérieur de la Cour concernant la prison de Larissa et au rapport du CPT ne suffisent pas à réfuter les allégations précises du Gouvernement quant aux différentes aspects de la détention du requérant.

Dans ces conditions, la Cour estime que les conditions de détention du requérant ne sauraient être considérées comme contraires à l’article 3 de la Convention, notamment sous l’angle des effets de la surpopulation carcérale.

Il s’ensuit qu’il n’y a pas eu violation de cette disposition. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention en ce qui concerne les requérants n os 4 à 18 ; 2. Dit que les sommes allouées aux requérants n os 4 à 18 seront versées directement sur le compte bancaire indiqué par leurs avocates ; 3. Déclare la requête recevable en ce qui concerne le requérant n o 3, et irrecevable quant aux requérants n os 1 et 2 ; 4. Dit qu’il n’y a pas eu violation de l’article 3 de la Convention en ce qui concerne le requérant n o 3. Fait en français, puis communiqué par écrit le 29 octobre 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. Søren Nielsen András Sajó Greffier Président ANNEXE 1) Dimitrios ATTALIDIS, de nationalité hellénique, né le 13 juin 1958 2) Leonidas ALVANOS, de nationalité hellénique, né le 7 septembre 1967 3) Baskim-Kristo RASHO-HALIJANI, de nationalité albanaise, né le 1 er janvier 1969 4) Georgios KALAMIOTIS, de nationalité hellénique, né le 27 novembre 1981 5) Panagiotis VASILOPOULOS, de nationalité hellénique, né le 25 août 1987 6) Athanasios DIMITROPOULOS, de nationalité hellénique, né le 15 mars 1980 7) Taliat KADIROGLOU, de nationalité hellénique, né le 11 novembre 1970 8) Stavros KARACHALIOS, de nationalité hellénique, né le 15 décembre 1981 9) Gerasimos KORAKAS, de nationalité hellénique, né le 15 janvier 1965 10) Georgios LOULOURGAS, de nationalité hellénique, né le 27 septembre 1974 11) Christos LENTERIS, de nationalité hellénique, né le 1 er janvier 1984 12) Nikolaos PARASKEVOPOULOS, de nationalité hellénique, né le 21 janvier 1952 13) Ferit-Dimitrios SERIFOGLOU, de nationalité hellénique, né le 1 er avril 1973 14) Sozon CHALILOPOULOS, de nationalité hellénique, né 1 er janvier 1990 15) Vasilios FRAGGOULIS, de nationalité hellénique, né le 7 août 1978 16) Aydin ALI OGLOU, de nationalité hellénique, né le 23 juillet 1972 17) Mihai-Bogdan CIUBOTARU, de nationalité roumaine, né le 13 septembre 1987 18) Sami MANDALAWY, de nationalité irakienne, né le 1 er juillet 1958