CtEDO 07.01.2010 Auto

AFFAIRE KAROKIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
07.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE KAROKIS c. GRECE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KAROKIS c. GRECIA Cerere nr. 17461/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 ianuarie 2010 DEFINITIVF 07/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Karokis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajć, președinta Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 decembrie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 17461/08) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, M. La 18 martie 2008, Stavros Karokis a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 20 martie 2009, președinta primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului, așa cum permite art. 29. 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L La 29 februarie 2000, tribunalul a respins recursul (Decizia nr. 1857/2000). Această decizie a fost notificată reclamantului la 27 octombrie 2000. La 31 decembrie 2002, Curtea Administrativă de Primă Instanță a infirmat decizia atacată, a acordat parțial dreptul la recurs și i-a ordonat casei să ramburseze reclamantului suma solicitată, dar fără dobândă (hotărârea nr. 5714/2002). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 18 iulie 2003. La data de 29 iulie 2003, casa s-a ocupat de casare. La data inițială stabilită la 31 ianuarie 2005, a avut loc la data de 13 iunie 2006. 10. La 26 martie 2007, Consiliul de Stat a constatat că litigiul avea un obiect financiar mai mic de 2 000 000 drachmes (5 869 EUR), prin anularea procedurii, în conformitate cu legea nr. 294/2001, care excludea recursul în casare pentru litigiile cu un obiect financiar inferior acestei sume (hotărârea nr. 908/2007). Această hotărâre a fost pusă la punct și certificată în conformitate la 25 octombrie 2007. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. În ceea ce privește această teză, Tribunalul constată că suma revendicată de reclamant nu a fost foarte importantă și că, prin urmare, litigiul nu a reprezentat un interes major pentru acesta. El adaugă că instanțele sesizate au pronunțat într-un interval de timp rezonabil. 13. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 27 octombrie 1998, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena, și sa încheiat la 25 octombrie 2007, cu punerea la dispoziție pe piață a hotărârii nr. 908/2007 a Consiliului din . Prin urmare, a durat aproape nouă ani pentru trei instane. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. 19. Guvernul afirmă că reclamantul ar fi putut să se bazeze pe articol 105 din legea de însoțire a codului civil care stabilește conceptul de act dăunător special de drept public, creând o responsabilitate extracontractuală a statului. Cu toate acestea, având în vedere că nu a existat în cazul de față o depășire a termenului rezonabil, guvernul afirmă că nu se aplică art. 13. Pe admisibilitate 20. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 21. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI 22. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine Ö în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul afirmă că, având în vedere obiectul financiar al litigiului, această cerere este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. compensarea insuficientă a constatării încălcării convenției; statuându-i în mod echitabil, îi acordă 6 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 000 EUR pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne; în acest sens, acesta furnizează o factură întocmită în numele avocatului său, pentru serviciile juridice În plus, acesta solicită, în sprijinul facturii, 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 29. Guvernul afirmă că cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale nu au o legătură de cauzalitate cu durata procedurii în litigiu și nu sunt justificate în totalitate. În ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața Curții, guvernul afirmă că suma alocată în acest sens nu poate depăși sumele acordate în mod obișnuit de Curte în cauze similare. 30. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI). 31. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a statuat deja că lungimea unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că trebuie, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, § 37, seria A n 119-A). Cu toate acestea, Curtea remarcă faptul că cheltuielile solicitate în lai nu au fost generate de durata procedurii, ci sunt cheltuieli suportate în mod normal în cadrul procedurii în litigiu. Prin urmare, este necesar să se deroge de la această cerere. Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile suportate în scopul reprezentării reclamantului în fața sa, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 1 500 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată de acesta cu titlu de impozit. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 6 000 EUR (șase mii de euro) pentru daune morale și 1 500 EUR (mii cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de acesta cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 7 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă