Kamala Aliyeva împotriva Azerbaidjanului

Comunicat la 19 ianuarie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 37786/12 Kamala ALIYEVA împotriva Azerbaidjanului depusă la 18 iunie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kamala Aliyeva, este un național azerian, născut în 1965 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Agayev, avocat practicant în Baku. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 2005, reclamantul a achiziționat un apartament de două camere cu o suprafață totală de 39.1 mp la 69 de strada Topchubașov din Baku. Apartamentul a avut acces direct la o curte privată. Apartamentul a fost înregistrat în proprietatea reclamantului de către Registrul de Stat al Proprietăților Immobilabile.

La începutul anului 2010, oficialii Autorității Executive a orașului Baku („BCEA”) au contactat rezidenții unor clădiri rezidențiale din zona în care a fost localizat apartamentul reclamantului, notificându-le că proprietățile din zona respectivă trebuiau să fie expropriate pentru nevoile de stat și demolate cu scopul de a construi un parc urban. Expropriarea a fost efectuată pe baza ordinului BCEA nr. 511 din 24 septembrie 2008 (nedisponibilă în dosarul de caz). Ordinea a autorizat, de asemenea, încheierea unui contract cu o persoană privată, R.K., oferindu-i autoritatea de a negocia, în numele BCEA, cu rezidenții din zonă cu scopul de a plăti compensații pentru ei. Cu acest scop, BCEA a transferat în contul bancar personal al R.K.

o sumă neespecificată de bani primite inițial de la Fondul de Stat pentru petrol și desemnate pentru compensarea rezidenților transferați. Compensarea a fost stabilită de BCEA în valoare de AZN 1.500 pe m mp, pentru toate proprietățile situate în zonă. În curând autoritățile au început lucrările de demolare la scară largă din zonă, ceea ce a dus la acumularea de resturi în jurul apartamentului reclamantului și problemele cu aprovizionarea de electricitate, gaz și apă. În noiembrie 2010 liniile de gaze la apartamentul reclamantului au fost definitiv tăiate. În ciuda acestui lucru, reclamantul a refuzat să abandoneze apartamentul. La 19 noiembrie 2010, autoritățile au demolat apartamentul reclamantului.

În timpul demoliției unele dintre bunurile ei, care au fost în interiorul apartamentului și care a estimat că este în valoare de aproximativ 17.000 până la 18.000 de manaturi azeriene (AZN), fie au dispărut sau au fost deteriorate. La 9 decembrie 2010, reclamantul a semnat un contract de vânzare cu R.K. care a achiziționat oficial apartamentul deja demolit de la ea. Reclamantul a fost plătit AZN 58.650 în temeiul contractului. Reclamantul s-a mutat la un alt apartament deținut de ea, pe care ea a fost închiriată înainte. La 14 ianuarie 2011, reclamantul a depus o acțiune în fața Curții de District Nasim, împotriva BCEA, a Autorității Executive de District Nasim și a Biroului de Poliție de District Nasim.

Ea susține că acțiunile autorităților sunt ilegale și că ingerința în drepturile ei de proprietate este în încălcarea cerințelor Constituției, Codului Civil și Codul Locației privind inviolabilitatea proprietăților private și procedurile de expropriare și achiziționarea de către stat a proprietăților private, precum și cerințele de la art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocol Nr. 1 la Convenție. De asemenea, a susținut că contractul de vânzare din 9 decembrie 2010 nu este valabil, deoarece este un contract încheiat cu o credință proastă, prin care R.K., fiind agentul BCEA, care a abuzat de autoritatea sa prin interferarea ilegală cu drepturile de proprietate ale reclamantului, a profitat de situația reclamantului și a forțat-o să accepte condiții nefavorabile.

inter alia anularea contractului din 9 decembrie 2010, restabilirea apartamentului și a curtei sale în starea lor originală, precum și AZN 500.000 și AZN 200.000 în compensare pentru, respectiv, prejudiciu material și moral. Prin hotărârea din 11 aprilie 2011, Curtea de District Nasim a respins cererile reclamantului, constatând că contractul de vânzare este valabil și că reclamantul nu a justificat cererile de compensare. La 10 august 2011, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea Curții de District Nasim din 11 aprilie 2011. Curtea Supremă a depus un recurs la Curtea Supremă, reiterând plângerile și susținând că procedurile din instanțele inferioare au fost nedreptate.

Prin decizia din 22 decembrie 2011 Curtea Supremă a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. În conformitate cu articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plâng că procedura internă este nedreaptă, că instanța internă nu este independentă și nu constituie un remediu eficace și că hotărârile și deciziile acestora au fost nejustificate deoarece nu au aplicat dispozițiile juridice care se aplică în mod clar în cazul său. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că a existat o interferență ilegală și nejustificată cu dreptul ei de a respecta domiciliul ei. Reclamantul se plâng în temeiul articolului din Protocolul nr. 1 la Convenție că a existat o interferență ilegală și nejustificată în posesia ei.

Reclamantul a fost privat de bunuri în interesul public, în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și în conformitate cu principiile dreptului internațional, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Care au fost condițiile de fond și procedural (inclusiv condițiile în ceea ce privește compensația care trebuie plătită) impuse de legea aplicabilă pentru a fi legală privarea de bunuri și au fost aceste condiții respectate în acest caz? Care a fost baza juridică pentru acțiunile autorităților relevante în vederea alienării proprietăților private ale reclamantului? Cum s-a determinat valoarea compensației (oferită reclamantului și altor persoane afectate) în acest caz și care a fost baza juridică pentru stabilirea compensației în acest mod?

În momentul semnării unui contract de vânzare din 9 decembrie 2010 cu reclamantul, dl Rufan Habil oglu Kazimiv a acționat ca agent de stat și cum poate fi caracterizat legal acest contract ca parte a procesului de alienare a apartamentului reclamantului? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A fost respectat dreptul reclamantului la o decizie motivată? A existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta domiciliul ei, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție?

În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în conformitate cu art. 8 § 2? Guvernul este solicitat să furnizeze copii ale următoarelor: (1) Hotărârea sovietică a miniștrilor SSR din Azerbaidjan și Planul General de Dezvoltare al Baku din 1987 adoptată prin această decizie; (2) decizia din 30 august 1989 a Comitetului Executiv al Comunului Sovietic al Deputaților Populari din Baku; (3) Autoritatea Executivă a orașului Baku („BCEA”) ordona nr. 511 din 24 septembrie 2008; (4) decizia oficială de autorizare a încheierii unui contract între BCEA și dl Rufan Habil oglu Kazimov și o copie a acestui contract; (5) toate celelalte documente, decizii, ordine și scrisori referitoare la expropriarea și demolarea clădirilor rezidențiale și a altor clădiri în zona în care a fost localizat apartamentul reclamantului.

Părțile sunt, de asemenea, solicitate să prezinte copii ale: (1) documentul de titlu care confirmă înregistrarea apartamentului în proprietatea reclamantului de către Registrul de stat al imobilizării; și (2) contractul de vânzare și achiziție încheiat între reclamant și dl Rufan Habil oglu Kazimov.

Communicated on 19 January 2015

FIRST SECTION

Application no. 37786/12 Kamala ALIYEVA against Azerbaijan lodged on 18 June 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Kamala Aliyeva, is an Azerbaijani national, who was born in 1965 and lives in Baku. He is represented before the Court by Mr F. Agayev, a lawyer practising in Baku. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In June 2005 the applicant purchased a two-room flat with a total area of 39.1 sq. m. at 69 Topchubashov Street in Baku. The flat had a direct access to a private courtyard. The flat was registered in the applicant’s ownership by the State Register of Immovable Property. In the beginning of 2010 officials of the Baku City Executive Authority (“the BCEA”) contacted the residents of a number of residential buildings in the area where the applicant’s flat was located, notifying them that the properties in the area in question were to be expropriated for State needs and demolished with the purpose of building an urban park.

The expropriation was conducted on the basis of the BCEA order no. 511 of 24 September 2008 (not available in the case file). The order also authorised conclusion of a contract with a private individual, R.K., giving him authority to negotiate, on behalf of the BCEA, with the residents of the area with the purpose of payment of compensation to them. With that aim, the BCEA transferred into R.K.’s personal bank account an unspecified amount of money received originally from the State Oil Fund and designated for compensation of relocated residents. The compensation was fixed by the BCEA in the amount of AZN 1,500 per sq. m., for all properties located in the area. Soon the authorities started the large-scale demolition works in the area, which resulted in the accumulation of debris around the applicant’s flat and problems with the supply of electricity, gas and water.

In November 2010 the gas lines to the applicant’s flat were definitively cut. Despite this, the applicant refused to abandon the flat. On 19 November 2010 the authorities demolished the applicant’s flat. During the demolition some of her belongings, which were inside the flat and which she estimated to be worth around 17,000 to 18,000 Azerbaijani manats (AZN), either disappeared or were damaged. On 9 December 2010 the applicant signed a sale contract with R.K. who formally purchased the already-demolished flat from her. The applicant was paid AZN 58,650 pursuant to the contract. The applicant moved to another flat owned by her, which she had been renting out before. On 14 January 2011 the applicant lodged an action with the Nasimi District Court, against the BCEA, the Nasimi District Executive Authority and the Nasimi District Police Office.

She argued that the authorities’ actions were unlawful and that the interference with her property rights was in breach of the requirements of the Constitution, the Civil Code and the Housing Code concerning the inviolability of private property and the procedures for expropriation and State purchase of private property, as well as the requirements of Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. She also argued that the sale contract of 9 December 2010 was invalid, because it was a contract concluded in bad faith, whereby R.K., being the agent of the BCEA which had abused its authority by unlawfully interfering with the applicant’s property rights, had taken advantage of the applicant’s situation and had forced her to accept unfavourable terms.

She sought inter alia annulment of the contract of 9 December 2010, restoration of the flat and its courtyard to their original condition, and AZN 500,000 and AZN 200,000 in compensation for, respectively, pecuniary and non-pecuniary damages. By a judgment of 11 April 2011 the Nasimi District Court dismissed the applicant’s claims, finding that the sale contract was valid and that the applicant had failed to substantiate her compensation claims. The applicant appealed, reiterating her complaints and arguing that the first-instance proceedings had been unfair. On 10 August 2011 the Baku Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the Nasimi District Court’s judgment of 11 April 2011. The applicant lodged an appeal with the Supreme Court, reiterating her complaints and arguing that the proceedings in the lower courts had been unfair.

By a decision of 22 December 2011 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal on points of law. COMPLAINTS

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant been deprived of her possessions in the public interest, in accordance with the conditions provided for by law and in accordance with the principles of international law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? What were the substantive and procedural conditions (including the conditions in respect of the compensation to be paid) required by the applicable law for the deprivation of property to be lawful, and were those conditions complied with in the present case? What was the legal basis for the relevant authorities’ actions aimed at alienating the applicant’s private property? How was the amount of compensation (offered to the applicant and other affected individuals) determined in the present case and what was the legal basis for fixing the compensation in such manner?

When signing a sale contract of 9 December 2010 with the applicant, was Mr Rufan Habil oglu Kazimov acting as a State agent and how can that contract be legally characterised as part of the process of alienation of the applicant’s flat? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of her civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? Was the applicant’s right to a reasoned decision respected? 3. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her home, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?