MURTAZIN v. RUSSIA

Primă secțiune decizia nr. 41519/04 Robert Khamzeyevich MURTAZIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 27 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Khallar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 octombrie 2004, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 19 octombrie 2012, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Robert Khamzeyevich Murtazin, este un național rus, care s-a născut în 1953 și a trăit în Bugry.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R.A. Zarbeyev, un avocat practicant la Sf. Petersburg. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din nerespectarea prelungită a hotărârii în favoarea sa. El s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu art. 8 din Convenția autorităților care au interferat în exercitarea dreptului său de a respecta viața sa privată. La 10 februarie 2005, văduva reclamantului, dna Lyudmila Aleksandrovna Murtazina, a informat Curtea că reclamantul a murit la 6 noiembrie 2004. Prin scrisoarea din 19 octombrie 2012, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație în vederea soluționării problemei formulate de cerere.

Ei au recunoscut aplicarea lungă a hotărârii în favoarea reclamantului. Prin declarația din 19 octombrie 2012, ei au angajat să plătească reclamantului o sumă de La 24 decembrie 2012, succesorul legal al reclamantului a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernului. HOTĂRÂREA având în vedere plângerea reclamantului cu privire la neîntrerupt executarea hotărârii în favoarea sa, Curtea constată că, în urma acordului expres al succesorului juridic al reclamantului în ceea ce privește termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în ceea ce privește plângerea de mai sus.

Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la reclamația de mai sus. Considerând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de interferența cu exercitarea dreptului său de a respecta viața sa privată. După examinarea atentă a acestei plângeri, Curtea constată că reclamantul nu l-a ridicat în fața autorităților interne, după care această parte a cererii este inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în ceea ce privește plângerea referitoare la neexecuția prelungită a hotărârii în favoarea reclamantului; declara restul cererii inadmisibil.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 41519/04 Robert Khamzeyevich MURTAZIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27 January 2015 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 October 2004, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 October 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Robert Khamzeyevich Murtazin, is a Russian national, who was born in 1953 and lived in Bugry. He was represented before the Court by Mr R.A. Zarbeyev, a lawyer practising in St Petersburg. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No 1 of the prolonged non ‑ enforcement of the judgment in his favour. He also complained under Article 8 of the Convention of the authorities’ interference with the exercise of his right to respect for his private life. The complaint about the prolonged non-enforcement of the judgment in the applicant’s favour was communicated to the Government.

On 10 February 2005 the applicant’s widow, Ms Lyudmila Aleksandrovna Murtazina, informed the Court that the applicant had died on 6 November 2004. She expressed her intention to continue the proceedings in his stead. By their letter dated 19 October 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They acknowledged the lengthy enforcement of the judgment in the applicant’s favour. By their declaration of 19 October 2012 they undertook to pay the applicant a sum of 4,760 euros as just satisfaction, plus any tax that may be chargeable on that amount. On 24 December 2012 the applicant’s legal successor informed the Court that she had agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW Having regard to the applicant’s complaint about the prolonged non ‑ enforcement of the judgment in his favour, the Court finds that following the express agreement of the applicant’s legal successor to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties in so far as it relates to the above complaint. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the above complaint.

Relying on Article 8 of the Convention, the applicant also complained about the interference with the exercise of his right to respect for his private life. Having carefully examined this complaint, the Court finds that the applicant failed to raise it before the domestic authorities. It follows that this part of the application is inadmissible for non ‑ exhaustion of domestic remedies and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 37 § 1 (b) of the Convention in so far as it relates to the complaint about the prolonged non-enforcement of the judgment in the applicant’s favour; Declares the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 19 February 2015. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President