PARMICIANO v. ITALY

A doua secțiune DECIZIE nr. 41360/04 Maria Eugenia PARMICIANO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 27 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 noiembrie 2004, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Maria Eugenia Parmiciano, este o națională italiană născut în 1949 și locuiește în Napoli. A fost reprezentată în fața Curții de către dl S. Ferrara, avocat care practică în Benevento. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Spatafora, și co-agentul lor, dna P. Accardo. La 19 iunie 2006, reclamația reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 6 mai 2014, Grefierul Secțiunii a solicitat părților să furnizeze o actualizare a statutului procedurii interne. La 23 mai 2014, avocatul reclamantului a informat Curtea că nu a putut să respecte cererea, deoarece a pierdut tot contactul cu clientul său. El a explicat că comunicațiile au fost întrerupte brusc de către reclamant, care nu și-a recunoscut scrisorile, iar din acest motiv, el a încetat să reprezinte reclamantul în cadrul procedurii interne. Totuși, reprezentantul a solicitat Curtea să procedeze la examinarea cazului. Prin scrisoarea din 5 iulie 2014, Guvernul a susținut că informațiile furnizate de reprezentantul reclamantului în ceea ce privește contactele sale cu reclamantul pot duce la concluzia că cererea trebuie să fie eliminată din docul Curții. Prin scrisoarea din 17 octombrie 2014, trimisă prin livrare înregistrată, Curtea a scris reclamantului la adresa de pe dosar și a solicitat-o să confirme până la 10 noiembrie 2014 dacă dorește să-și continue cererea. Ea a fost avertizată că nu răspunde ar putea duce Curtea la eliminarea cererii din lista cazurilor sale. Scrisoarea a fost transmisă la 29 octombrie 2014. Nu s-a primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 februarie 2015, Fatoș Aracı Ledi Bianku Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 41360/04

Maria Eugenia PARMICIANO

against Italy

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27

January 2015 as a Committee composed of:

Ledi Bianku,

President,

Paul Mahoney,

Krzysztof Wojtyczek,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 November 2004,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Maria Eugenia Parmiciano, is an Italian national who was born in 1949 and lives in Napoli. She was represented before the Court by Mr S. Ferrara, a lawyer practising in Benevento.

The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms E. Spatafora, and their co-Agent, Ms P. Accardo.

On 19 June 2006 the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol

No. 1 was communicated to the Government.

By a letter dated 6 May 2014 the Section Registrar requested the parties to provide an update on the status of the domestic proceedings.

On 23 May 2014 the applicant’s lawyer informed the Court that he was unable to comply with the request as had lost all contact with his client. He explained that communications had been interrupted abruptly by the applicant, who had stopped acknowledging his letters. For this reason, he had ceased to represent the applicant in the domestic proceedings. The representative nonetheless urged the Court to proceed with the examination of the case.

It may be inferred that the last contact between the applicant and her representative dates back to 2006.

By a letter dated 5 July 2014 the Government argued that the information provided by the applicant’s representative as regards his contacts with the applicant can only lead to the conclusion that the application must be struck out of the Court’s docket.

By letter dated 17 October 2014, sent by recorded delivery, the Court wrote to the applicant at the address on file and required her to confirm by 10 November 2014 whether she wished to pursue her application. She was warned that failure to reply might lead the Court to strike the application out of its list of cases. The letter was delivered on 29 October 2014. No reply has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 19 February 2015.

Fatoș Aracı

Ledi Bianku

Deputy Registrar

President