SZALKIEWICZ v. POLAND

Comunicat la 31 ianuarie 2015 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 32461/09 Rafał SZALKIEWICZ împotriva Poloniei depusă la 2 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Rafał Szalkiewicz, este un național polonez, care s-a născut în 1977 și trăiește în Gdańsk. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 6 octombrie 2003, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de jaf. El a fost retras în custodie în aceeași zi. La 31 martie 2004, acuzația a depus o declarație de acuzație în judecata districtului Gdańsk. Reclamantul a fost acuzat de jaf și extorcare. La 28 ianuarie 2005, reclamantul a fost eliberat pe cauțiune și plasat sub supravegherea poliției.

La 28 iunie 2007, Curtea de District Gdańsk-Południe a achitat reclamantul. Procurorul a apelat. La 25 aprilie 2008, Curtea Regională Gdańsk a anulat achitarea și a remis cazul. La 28 august 2009, Curtea de District Gdańsk-Południe a acquitat din nou reclamantul. Procurorul a apelat. La 28 aprilie 2010, Curtea Regională Gdańsk a susținut achitarea. La 30 august 2010, Curtea de district Gdańsk-Południe a revocat supravegherea poliției. La 1 decembrie 2009, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională de la Gdansk în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil („Legea 2004”). El a solicitat o hotărâre declarând că durata procedurii a fost excesivă și satisfacție echitabilă în valoare de 40 000 PLN.

La 11 decembrie 2009, Curtea Regională Gdańsk a refuzat să difuzeze plângerea reclamantului (cazul V S 50/09). La 12 august 2010, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru detenție nejustificată în temeiul articolului 552 § 4 din Codul de Procedură Penală („CPC”). A solicitat 200.000 de zloti polonezi (PLN) în ceea ce privește prejudiciile morale și mai târziu în ceea ce privește prejudiciu material. La 14 februarie 2011, Curtea Regională Gdańsk a respins cererea. Acesta a susținut că detenția preliminară a reclamantului între 6 octombrie 2003 și 28 ianuarie 2005 a fost „nejustificată în mod nejustificat” în sensul articolului 552 alineatul § 4 din CCP. Cu toate acestea, prejudiciile materiale și morale suportate de reclamant au fost deja compensate prin creditarea perioadei de detenție anterioară la două condiții de închisoare impuse în două seturi de proceduri separate.

Codul de procedură penală art. 552 din Codul de procedură penală prevede: „1. Un acuzat care, ca urmare a redeschiderii procedurilor sau a unui recurs asupra punctelor de drept, a fost achitat sau reînnoit în temeiul unei dispoziții mai leniste, are dreptul de a beneficia de compensarea de la Trezorerie de stat pentru pecuniarie și neîntregirea Leziunile pecuniare pe care le-a suferit ca urmare a încheierii integrală sau a unei părți a sentinței impuse în mod nejustificat. Dispozițiile de la alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care, după anularea sau anularea hotărârii de condamnare, procedurile au fost întrerupte din cauza unor circumstanțe importante care nu au fost luate în considerare în procedurile anterioare.

Dreptul de compensare a prejudiciilor materiale și morale apare, de asemenea, în cazul în care s-a aplicat o măsură preventivă în condițiile menționate la alineatele (1) și un drept de compensare a prejudiciilor materiale și morale se produce, de asemenea, în cazul nejustificate ( niewātpliwie niesłuszne ) preînchiderea sau arestarea procesului.” jurisprudenței Curții Supreme În conformitate cu Rezoluția Curții Supreme din 15 septembrie 1999 (nr. I KZP 27/99), deținerea pre judecătorească „nejustificată” a fost o detenție efectuată în încălcarea dispozițiilor capitolului 28 din Codul de Procedință Penală și care a cauzat o dificultate pe care acuzatul nu ar fi trebuit să o sufere în funcție de totalitatea circumstanțelor stabilite în acest caz și, în special, a celor stabilite într-o hotărâre finală.

COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii penale împotriva acestuia. În scrisorile din 7 aprilie și 4 mai 2011 reclamantul se plânge de refuzul de a-l acorda compensații pentru detenția sa nejustificată în reținere. Întrebări aduse părților A fost art. 5 § 5 din Convenția aplicabilă în acest caz? Se face referire la faptul că instanța internă a constatat că prealabilul reclamantului În sensul articolului 552 din Codul de Procedură Penală, deținurea în judecată a fost „nejustificată” care, la rândul său, a indicat că detenția în precauție a fost efectuată în încălcarea capitolului 28 din Codul de Procedință Penală (cf. Rezoluția Curții Supreme din 15 septembrie 1999 (nr. I KZP 27/99); și N.C.

c. Italia [GC], nr. 24952/94, § 57, ECHR 2002 X). Are concluzia că detenția pre judecată nejustificată constituie o constatare a încălcării articolului 5 § 1 sau § 3 din Convenție? A fost dreptul aplicabil reclamantului la compensarea pentru detenția sa în presupusă contravenție a articolului 5 § 1 sau 3, conform articolului 5 § 5 din Convenție (cf. Włoch v. Polonia (nr. 33475/08, 10 mai 2011), respectat? Reclamantul poate pretinde încă că este o victimă a unei încălcări a Convenției, în sensul articolului 34? Se face referire la faptul că perioada de detenție anterioară a acestuia a fost creditată către două condiții de închisoare impuse acestuia în două seturi de proceduri separate. A fost durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 31 January 2015

FOURTH SECTION

Application no. 32461/09 Rafał SZALKIEWICZ against Poland lodged on 2 June 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Rafał Szalkiewicz, is a Polish national, who was born in 1977 and lives in Gdańsk. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Article 5 § 5 of the Convention applicable to the present case? Reference is made to the fact that the domestic courts found that the applicant’s pre ‑ trial detention had been “undoubtedly unjustified” within the meaning of Article 552 of the Code of Criminal Procedure which in turn indicated that the pre ‑ trial detention had been effected in breach of Chapter 28 of the Code of Criminal Procedure (cf. the Supreme Court’s Resolution of 15 September 1999 (no. I KZP 27/99); and N.C. v. Italy [GC], no. 24952/94, § 57, ECHR 2002 ‑ X). 2. Does the finding of “undoubtedly unjustified” pre ‑ trial detention amount to a finding of a breach of Article 5 § 1 or 5 § 3 of the Convention? 3. Was the applicant’s enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 1 or 5 § 3, as required by Article 5 § 5 of the Convention (cf. Włoch v. Poland (no. 2) , no. 33475/08, 10 May 2011), respected?

4. Can the applicant still claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34? Reference is made to the fact that the period of his pre-trial detention was credited towards two terms of imprisonment imposed on him in two separate sets of proceedings.