CtEDO 17.05.2011 Auto

DASCHKE v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
17.05.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DASCHKE v. POLAND (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

A doua secțiune decizia nr. 32563/09 de Andrzej DASCHKE împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 17 mai 2011 în calitate de comitet compus din: Ljiljana Mijović, președinte, Lech Garlicki, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 iunie 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 16 decembrie 2010 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andrzej Daschke, este un național polonez născut în 1968 și trăiește în Gdynia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Puchalski, avocat practicant în Gdynia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 iulie 2000, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de a fi comis un jaf și deținut în detenție înainte de judecată. În octombrie 2002, reclamantul a fost eliberat din custodie. La 30 martie 2001, acuzația a depus o declarație de inculpare la Curtea de District Gdynia (Sād Rejonowy). Factura de inculpare a fost acuzată împotriva 6 acuzate. Prima audiere în cazul prevăzut pentru 5 iunie 2001 a fost suspendată. Din 86 de audieri programate în cazul dintre 5 iunie 2001 și 14 ianuarie 2010, numai 32 au avut loc și 54 au fost suspendate sau anulate. În patru ocazii, cazul a fost trimis la un alt judecător, în ultimul rând la 1 iulie 2009. Auzurile programate pentru 29 septembrie, 5 noiembrie și 21 decembrie 2009 au fost suspendate. La 14 ianuarie 2010, procedurile au început din nou, iar procedurile sunt încă pendente în fața Curții de District Gdynia. Procedințe în temeiul Legii din 2004 La 23 decembrie 2009, reclamantul a depus Curtea Regională Gdańsk (Sād Okręgowy) o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o anchetă efectuată sau supravegheată de un procuror și la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu przygotowawczym prowadzonym lub nadzorowanym przez prokuratora i postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). La 2 februarie 2010, Curtea Regională Gdańsk a recunoscut lungimea excesivă a procedurii în fața Curții de District Gdynia. În special, s-a referit la perioada între 19 august 2003 și 9 În septembrie 2005, instanța de judecată a auzit doar acuzatul și un martor. Curtea a atras atenția asupra faptului că cazul a fost examinat la rândul său de patru judecători președinte care au contribuit semnificativ la durata generală a procedurii. Curtea a acordat reclamantului 2.000 zlotys polonez (PLN) (aprox. 500 euro (EUR)) în satisfacție echitabilă. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurilor judiciare și de executare, în special dispozițiile aplicabile ale Legii din 2004, sunt incluse în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDO 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și în hotărârile sale în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V și Krzysztofiak c. Polonia , nr. 38018/07, §§§ 31, 20 aprilie 2010. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva sa, toată lumea are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 16 decembrie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. De asemenea, au solicitat Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea prelungirii excesive a procedurii reclamantului în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este dispus să plătească reclamantului suma de 11.000 PLN pe care o consideră rezonabil în lumina jurisprudenței Curții, precum și a circumstanțelor particulare ale cazului. (...) Suma menționată mai sus, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. ...” Într-o scrisoare din 18 ianuarie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). Curtea observă, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri numai în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții, fără a aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere în fața instanțelor interne pentru a solicita o compensare suplimentară în ceea ce privește durata procedurii impugnate, care sunt încă în așteptare în fața Curții de District Gdynia. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı Ljiljana Mijović Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă