CASE OF GIL v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

20.12.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF GIL v. POLAND (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE GIL v. POLONIA (Depunerea nr. 29130/10) HOTĂRÂREA STRASBOURG 20 decembrie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gil v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, Președintele, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 29 noiembrie 2011, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 29130/10) împotriva Republicii Poloniei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dl Grzegorz Gil („reclamantul”), la 19 mai 2010, Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Ianuarie 2011 Președintele celei de-a patra secțiune a Curții a hotărât să anunțe cererea Guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită comitetului de trei judecători. FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1972 și este în prezent reținut în Centrul de Reședință Poznań. Procedura penală împotriva reclamantului La 3 În septembrie 1998, reclamantul a fost acuzat de furt și extorcare. La 10 februarie 1999, acuzația a depus un proiect de inculpare la Curtea de District Gdańsk-Północ (Sād Rejonowy). Reclamantul a fost acuzat. La 5 decembrie 2003, Curtea de District Gdańsk-Północ a avut prima audiere. Octombrie 2005 Curtea de district Gdańsk-Północ a condamnat reclamantul de furt și extorcare și l-a condamnat la doi ani și șase luni de închisoare. Reclamantul a apelat. La 20 iunie 2007, Curtea regională Gdańsk (Såd Okręgowy) a anulat hotărârea impugnată și a remis cazul. 10. Audierile programate pentru 29 octombrie și 7 decembrie 2007 au fost suspendate în timp ce reclamantul nu a reușit să apară. 11. La 11 februarie 2008, judecătorul președinte a programat următoarea ședință pentru 12 martie 2008 și a ordonat ca reclamantul să fie adus la ședință de către poliție. 12. Audierile programate pentru 12 martie, 25 aprilie și 3 iunie 2008 au fost suspendate, deoarece reclamantul nu a apărut. 13. La 9 iulie 2008, Curtea de district Gdańsk-Północ a eliberat un mandat de arestare împotriva reclamantului. 14. În mai 2009, reclamantul a fost arestat și retras în custodie. 15. În cadrul procedurii de judecată, tribunalele au prelungit în mai multe ocazii de detenție anterioară a reclamantului. Reclamantul rămâne reținut până la data prezentă. De la arestarea sa, reclamantul a îndeplinit o condamnare la închisoare de șapte ani și jumătate impusă în alt set de proceduri penale. 16. La 9 octombrie 2009, avocatul de asistență juridică al reclamantului a cerut instanței să suspende o audiere deoarece nu i-a fost acordată o vizită cu clientul său și, prin urmare, nu a putut discuta cu el o strategie de apărare. Curtea a suspendat o audiere până la 17 noiembrie 2009. 18. Noiembrie 2009 Curtea a desfășurat prima audiere și a organizat ulterior vreo douăzeci și cinci audieri. 19. Acțiunea este încă în așteptare în fața Curții de District Gdańsk-Północ. Procedințe în temeiul Legii 2004 20. La o dată neespecificată, reclamantul a depus la Curtea Regională Gdańsk o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 Iunie 2004 privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o anchetă efectuată sau supravegheată de un procuror și la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu przygotowawczym prowadzonym lub nadzorowanym przez prokuratora i postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). 21. Mai 2010 Curtea Regională Gdańsk a respins plângerea reclamantului. Curtea a remarcat că întârzierile procedurii sunt imputabile reclamantului care nu a apărut pentru mai multe audieri și s-a ascuns de mai mult de un an. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRACTICĂ 22. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile de Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§§ 23, ECHR 2005 V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005 VIII și hotărârea în cazul de Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, §§ 46, CEDO 2005 DREPTUL GOVERNULUI DECIZIE DE APLICARE PRIVIND ARTICOLUL 37 AL CONVENȚIEI 23. La 14 iunie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală similară cu cea din cazul Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, CEDO 2003 VI) și au informat Curtea că sunt dispuși să accepte că au existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a lungimii necorespunzătoare a procedurii în care reclamantul a fost implicat. În ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a propus atribuirea reclamantului 16 000 Zlotys polonez (PLN) (echivalentul de aproximativ 4.000 euro (EUR)). Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 24. Reclamantul nu a fost de acord cu propunerea Guvernului. 25. Curtea remarcă că, după cum a deținut deja în multe ocazii, ar putea fi adecvat, în anumite circumstanțe, să se încheie o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către guvernul contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Aceasta va depinde de circumstanțele specifice dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu impune Curții să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar, citat mai sus, § 75; și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 26. Potrivit jurisprudenței Curții, suma propusă într-o declarație unilaterală poate fi considerată o bază suficientă pentru eliminarea unei cereri sau a unei părți ale acesteia. Curtea va ține cont în acest sens de compatibilitatea sumei cu propriile sale atribuiri în cazuri similare, ținând cont de principiile pe care le-a elaborat pentru determinarea statutului de victimă și pentru evaluarea cantității de compensare morală care urmează să fie acordată atunci când a constatat o încălcare a cerințelor de timp rezonabil (a se vedea Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 107, CEDO 2006 ...,; Scordino c. Italia (no.1) [GC], nr. 36813/97, §§ 193-215, CEDO 2006-... și Dubjakova c. Slovacia (dec.), nr. 67299/01, 10 octombrie 2004). 27. În ceea ce privește faptele și motivele menționate mai sus, în special suma de compensare propusă, Curtea constată că guvernul nu a furnizat o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului (a se vedea, invers, Spółka z o.o. WAZA c. Polonia (striking out), nr. În acest sens, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina aplicarea din lista cazurilor în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și a meritelor cazului. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI PRIVIND CONTA ALE PENTRU PROCEDURILE 29. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: În determinarea oricărei acuzații penale împotriva sa, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal... 30. Guvernul s-a abținut de a prezenta observații cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii. 31. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 3 septembrie 1998 și nu s-a încheiat încă. Astfel, a durat treisprezece ani și o lună pentru două nivele de competență. Admisibilitatea 32. Curtea constată că această plângere nu este în mod manifestament bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, menționează că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII). 34. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 35. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea observă, în special, că a luat Tribunalul de District Gdańsk-Północ aproape cinci ani pentru a desfășura prima audiere în cazul reclamantului (a se vedea punctele 6 7 mai sus). Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIUNII 36. În scrisoarea sa la Curtea din 14 ianuarie 2011, reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul art. 5 § 3 despre durata detenției anterioare. Curtea remarcă că, de la arestarea sa la 25 mai 2009, reclamantul i-a fost impusă o condamnare la închisoare într-un alt set de proceduri penale. În consecință, din acea dată a fost reținut „după condamnarea unei instanțe competente” în sensul articolului 5 § (a) și, în consecință, detenția sa intră ulterior în afara domeniului de aplicare al art. 5 § 3. Rezulta că această parte a cererii este întemeiată în mod evident și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. 37. În scrisoarea ulterioară adresată Curții din 21 iunie 2011 reclamantul se plâng în continuare invocand art. 6 din Convenția că Gdańsk Hotărârea Curții de District de Północ din 3 octombrie 2005 a fost pronunțată de un judecător de stagii (aesor ). Curtea constată că această hotărâre a fost anulată de Curtea Regională Gdańsk la 20 iunie 2007 și că procedura relevantă împotriva reclamantului este încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție ca fiind prematură. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 38. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite să se facă numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să se satisfacă doar partea vătămată.” Daune 39. Reclamantul a solicitat 20.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 40. În răspunsul la cererea Curții de a exprima un aviz în această chestiune, Guvernul a reiterat declarația lor unilaterală. 41. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciu material presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul a suferit prejudiciu moral, care nu este suficient de compensate de constatarea unei încălcări a Convenției. Având în vedere circumstanțele cazului și efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului 7 000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 42. Reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru costurile și cheltuielile implicate în procedură. Interesul implicit 43. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind durata excesivă a procedurii penale admisibilă și restul cererii inadmisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, EUR 7 000 (sapte mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Decembrie 2011, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului