S. MESSIS A. KATSAROS O.E. c. GRÈCE et une autre affaire

Comunicate la 3 februarie 2015 SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 61987/14 și 61998/14 S. MESSIS A. KATSAROS O.E. împotriva Greciei introduse la 6 septembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ CENTRALĂ S. MESSIS A. KATSAROS O.E. mai mult, este o societate comercială cu sediul la Larissa. Ea este reprezentată în fața Curții de către D. Katsros, avocat în baroul Larissei. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta este o societate comercială care exploatează o cafenea-bar în orașul Larissa. În 2005 și 2006, i s-au impus mai multe amenzi administrative pentru ocuparea unei părți din domeniul public în fața cafenelei sale. În 2005 și 2006, societatea reclamantă sesizează Tribunalul Administrativ al Larissei cu privire la două seturi de cincisprezece și paisprezece acțiuni împotriva amenzilor administrative menționate anterior. Instanța menționată se pronunță asupra acestor acțiuni în cursul anului 2013 (deciziile n 315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 328, 328, 329, 329, 547, 548, 549, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560 și 561/2013). Unele dintre deciziile menționate au făcut obiectul acțiunilor societății reclamante și altele le-au respins. La 16 septembrie 2013, societatea reclamantă sesizează Tribunalul Administrativ al Larissei cu privire la două acțiuni de despăgubire în temeiul articolelor 53-58 din Legea nr. 4055/2012 pentru durata presupusă excesivă a procedurilor în litigiu menționate anterior. În special, societatea reclamantă se referea la durata procedurilor în cauză, la lipsa complexității cauzelor și la întârzierile semnificative constatate între sesizarea instanței administrative a Larissei și stabilirea instanței în litigiu. În special, aceasta a arătat că acțiunile fuseseră depuse în 2005 și 2006 și landul de judecată al cauzelor a avut loc în 2012. De asemenea, societatea reclamantă s-a referit la deficiențele de organizare a justiției administrative, ceea ce ar fi cauzat prelungirea excesivă a procedurii și a solicitat 14 000 EUR și, respectiv, 15 000 EUR de la fiecare dintre recursurile la prejudiciul moral suferit ca urmare a duratei excesive a tuturor procedurilor judiciare în cauză. La 20 ianuarie 2014, președintele Tribunalului Administrativ din Larissa a respins ambele căi de atac. Prin două decizii lungi de 38 de pagini fiecare, acesta a considerat că întârzierea procedurilor în cauză nu poate fi imputată judecătorilor responsabili de prelucrarea cauzelor în cadrul Tribunalului Administrativ din Larissa. Consiliul a recunoscut că organizarea necorespunzătoare a justiției, pentru care sunt responsabile autoritatea executivă și organele administrative ale justiției, a fost cauza duratei procedurilor administrative în litigiu. Pe baza acestei considerații, președintele Tribunalului Administrativ a hotărât că perioada dintre sesizarea instanței competente și stabilirea primei ședințe a cauzelor nu putea fi imputată instanței sesizate în litigiu. au fost reținute la 18 septembrie, 9 octombrie, 3 și 13 noiembrie 2012, data la care a fost stabilită prima dată în culpă. După ce a menționat că publicarea deciziilor în cauză a avut loc la 13 martie și 4 În aprilie 2013, președintele Tribunalului Administrativ din Larissa a considerat că durata procedurilor nu a fost excesivă și a recunoscut, de asemenea, că cauzele erau complexe și că nu era important pentru reclamant. Pe baza acestor considerente, președintele Tribunalului Administrativ din Larissa a respins cererile de despăgubire (decizii nr. 21 și 22/2014). Aceste decizii au fost notificate societății reclamante la 7 martie 2014. Dreptul intern relevant Articolele relevante în speță din Legea nr. 4055/2012 dispun de Secțiunea D Satisfacție echitabilă a părților, din cauza duratei excesive a procedurilor administrative și solicită de urgență în examinarea acțiunii art. 53 Persoanele care au calitatea de a adresa o satisfacție echitabilă CU excepția statului și a persoanelor juridice care nu sunt organizații neguvernamentale în sensul art. 34 din Convenția europeană a drepturilor omului, fiecare dintre părțile la o procedură administrativă poate solicita o satisfacție echitabilă pe motiv că procedura în cauză este prelungită în mod nejustificat și, în special, a expirat termenul rezonabil necesar pentru examinarea chestiunilor de fapt și de drept care au apărut în timpul procesului. Cererea de satisfacție echitabilă este îndreptată împotriva statului grec, reprezentat de ministrul de finanțe. (...) art. 55 Cererea de satisfacție echitabilă Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat. Aceasta trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, în opinia reclamantului, durata procedurii a fost excesivă. În cazul în care reclamantul depune o cerere de satisfacție echitabilă în fața unei instanțe din cauza duratei procedurii în fața acestei instanțe, acesta nu poate să aducă o satisfacție echitabilă pentru depășirea termenului rezonabil al unei proceduri legate de un grad de jurisdicție precedent. Cererea, inclusiv elementele menționate la art. 56 alineatul (3) din prezenta lege, este depusă la grefa instanței care a adoptat hotărârea în cauză și conține numele și adresa reclamantului, precum și adresa de e-mail sau numărul de telefon sau de fax al reclamantului sau al reprezentantului acestuia și este datată și semnată de către persoana în cauză. Aceaceasta este notificată, la inițiativa reclamantului, Consiliului Juridic de la . În cazul în care o altă acțiune a fost deja formulată împotriva deciziei în cauză și în cazul în care dosarul cauzei a fost transmis unei alte instanțe, aceasta transmite copii ale actelor de procedură instanței care trebuie să cunoască cererea de satisfacție echitabilă. Cererea este semnată de un avocat, al cărui mandat de reprezentare este reglementat de dispozițiile relevante în această privință din Decretul prezidențial nr. 18/1989 și de cele din Codul de procedură administrativă. Valoarea timbrelor fiscale pentru depunerea cererii este de 200 euro. Această sumă poate fi ajustată în conformitate cu o decizie comună a ministrului Justiției, Transparenței și Drepturilor L'amé și a ministrului de Finanțe. Cererea este considerată inadmisibilă și respinsă dacă drepturile de timbru nu sunt achitate în termenul prevăzut la primul alineat din articolul următor. GRIFS Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, societatea reclamantă se plânge de durata procedurilor administrative în cauză și a fost încheiată prin deciziile n 315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 328, 328, 329, 329, 547, 548, 549, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560 și 561/2013 ale Tribunalului Administrativ din Larissa. De asemenea, se plânge că acțiunea de despăgubire exercitată în temeiul Legii nr. 4055/2012 nu s-a dovedit efectivă în acest caz. Durata procedurilor urmate în speță și care au condus la deciziile nr. 315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 328, 329, 329, 547, 548, 549, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560 și 561/2013 ale Tribunalului Administrativ din Larissa, a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil A avut societatea reclamantă la dispoziția sa, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și exprime vinovăția de necunoaștere a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește durata procedurilor în cauză? În special, modul în care acțiunea de despăgubire prevăzută de legea nr. 4055/2012 a fost aplicat în cazul de față, a fost compatibil cu cerința de a se introduce o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție

Communiquées le 3 février 2015

PREMIÈRE SECTION

Requêtes n

os

61987/14 et 61998/14

S. MESSIS A. KATSAROS O.E. contre la Grèce

introduites le 6 septembre 2014

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante «

S. MESSIS A. KATSAROS O.E.

» est une société commerciale ayant son siège à Larissa. Elle est représentée devant la Cour par M

e

D. Katsaros, avocat au barreau de Larissa.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la société requérante, peuvent se résumer comme suit.

La requérante est une société commerciale exploitant un café-bar dans la ville de Larissa. En 2005 et 2006, plusieurs amendes administratives lui furent imposées pour occupation d’une partie du domaine public devant son café. En 2005 et 2006, la société requérante saisit le tribunal administratif de Larissa de deux séries de quinze et quatorze recours contre les amendes administratives précitées. Ladite juridiction se prononça sur ces recours durant l’année 2013 (décisions n

os

315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 327, 328, 329, 547, 548, 549, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560 et 561/2013). Certaines desdites décisions firent droit aux recours de la société requérante et d’autres les rejetèrent.

Le 16 septembre 2013, la société requérante saisit le tribunal administratif de Larissa de deux recours visant à son indemnisation, en vertu des articles 53-58 de la loi n

o

4055/2012, pour la durée prétendument excessive des procédures litigieuses précitées. La société requérante relevait notamment la longueur des procédures en cause, l’absence de complexité des affaires et le retard important constaté entre la saisine du tribunal administratif de Larissa et la fixation de l’audience. En particulier, elle relevait que les recours avaient été déposés durant 2005 et 2006 et l’audience des affaires eut lieu en 2012. La société requérante se référa aussi aux défauts d’organisation de la justice administrative, ce qui aurait causé le prolongement excessif de la procédure. Elle sollicita 14

000 et 15

000 euros respectivement par chacun des recours au titre du dommage moral subi en raison de la durée excessive de toutes les procédures judiciaires en cause.

Le 20 janvier 2014, le président du tribunal administratif de Larissa rejeta les deux recours. Par deux décisions longues de trente-huit pages chacune, il considéra que le retard dans l’avancement des procédures en cause ne saurait être imputé aux juges chargés du traitement des affaires au sein du tribunal administratif de Larissa. Il admit que la mauvaise organisation de la justice, pour laquelle sont responsables le pouvoir exécutif et les organes administratifs de la justice, était la cause de la durée des procédures administratives litigieuses. Se fondant sur cette considération, le président du tribunal administratif jugea que la période entre la saisine de la juridiction compétente et la fixation de le première audience des affaires ne pouvait pas être imputée à la juridiction saisie en l’espèce. Par conséquent, en tant que

dies a quo

furent retenus les 18 septembre, 9 octobre, 3 et 13 novembre 2012, dates auxquelles fut fixée la première date d’audience. Après avoir relevé que la publication des décisions en cause eut lieu les 13

mars et 4

avril 2013, le président du tribunal administratif de Larissa considéra que la durée des procédures n’avait pas été excessive. Il admit aussi que les affaires était complexes et que leur enjeu n’était pas important pour la requérante. Sur la base de ces considérations, le président du tribunal administratif de Larissa rejeta les demandes d’indemnisation (décisions n

os

21 et 22/2014). Ces décisions furent notifiées à la société requérante le 7

mars 2014.

B.

Le droit interne pertinent

Les articles pertinents en l’espèce de la loi n

o

4055/2012 disposent

:

Section D

Satisfaction équitable des parties en raison de la durée excessive des procédures administratives et demande d’accélération dans l’examen du recours

Article 53

Personnes ayant qualité pour solliciter l’octroi d’une satisfaction équitable

«

1.

A l’exception de l’État et des personnes morales qui ne sont pas des organisations non gouvernementales au sens de l’article 34 de la Convention européenne des droits de l’homme, chacune des parties à une procédure administrative peut demander l’obtention d’une satisfaction équitable au motif que la procédure en cause s’est prolongée de manière injustifiée et, en particulier, qu’elle a excédé le délai raisonnable requis pour l’examen des questions de fait et de droit ayant surgi lors du procès.

2.

La demande de satisfaction équitable est dirigée contre l’État grec, représenté par le ministre des Finances.

»

(...)

Article 55

Demande de satisfaction équitable

«

1.

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive. Lorsque le requérant présente une demande de satisfaction équitable devant une juridiction en raison de la durée de la procédure devant cette juridiction, il ne peut pas solliciter l’obtention d’une satisfaction équitable pour le dépassement du délai raisonnable d’une procédure afférente à un degré de juridiction précédent.

2.

La demande, comprenant les éléments cités à l’article 56 § 3 de la présente loi, est déposée au greffe de la juridiction ayant adopté la décision en cause. Elle comporte le nom et l’adresse du requérant, ainsi que l’adresse électronique ou le numéro de téléphone ou de fax du requérant ou de son représentant, et elle est datée et signée par l’intéressé. Elle est notifiée, à l’initiative du requérant, au Conseil juridique de l’Etat. Si un autre recours a déjà été exercé contre la décision en question et si le dossier de l’affaire a été transmis à une autre juridiction, celle-ci transmet des copies des actes de procédure à la juridiction appelée à connaître de la demande de satisfaction équitable.

3.

La demande est signée par un avocat, dont le mandat de représentation est régi par les dispositions pertinentes à cet égard du décret présidentiel n

o

18/1989 et par celles du code de procédure administrative.

Le montant du timbre fiscal pour l’introduction de la demande s’élève à 200

euros. Cette somme peut être ajustée en vertu d’une décision commune du ministre de la Justice, de la Transparence et des Droits de l’Homme et du ministre des Finances. La demande est considérée comme irrecevable et rejetée si les droits de timbre ne sont pas acquittés dans le délai prévu par le premier paragraphe de l’article suivant.

»

GRIEFS

Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, la société requérante se plaint de la durée des procédures administratives en cause et ayant été conclues par les décisions n

os

315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 327, 328, 329, 547, 548, 549, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560 et 561/2013 du tribunal administratif de Larissa. Elle se plaint aussi que le recours indemnitaire exercé en vertu de la loi n

o

4055/2012 ne s’est pas avéré effectif en l’occurrence.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La durée des procédures suivies en l’espèce, et ayant débouché sur les décisions n

os

315, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 327, 328, 329, 547, 548, 549, 551, 552, 553, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560 et 561/2013 du tribunal administratif de Larissa, était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «

délai raisonnable

» au sens de l’article 6 §

1 de la Convention

?

2.

La société requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6 § 1 de la Convention en ce qui concerne la durée des procédures en cause

? En particulier, la manière dont le recours indemnitaire prévu par la loi n

o

4055/2012 a été appliqué en l’espèce, était-elle compatible avec l’exigence de «

recours effectif

» au sens de l’article 13 de la Convention

?