Comunicat la 3 februarie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 70966/11 Kochar Adil Oglu NAGIYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 2 noiembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kochar Nagiyev, este un național azerbaidjan, născut în 1966 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Mustafazade și dl A. Mustafayev, avocați practicanți în Azerbaidjan. Circumstanțele cazurilor Faptele prezentate de reclamant pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist orientat spre opoziție. În momentul material a avut un post într-un grup de opoziție și a participat în mod activ la demonstrațiile desfășurate de opoziție. În perioada 2010-2011 o serie de partide sau grupuri de opoziție au organizat mai multe demonstrații pașnice la Baku. Aceste demonstrații nu au fost autorizate și mulți participanți au fost arestați. Reclamantul a participat la una dintre aceste demonstrații care a avut loc la 2 aprilie 2011 și a avut ca scop să participe la alta care urmează să se desfășoare la 17 aprilie 2011. Demonstrarea din 2 aprilie 2011 Reclamantul a participat la demonstrația din 2 aprilie 2011 care s-a desfășurat la Baku. Potrivit reclamantului, organizatorii au anunțat anterior autorităților relevante cu privire la demonstrație; totuși, autoritățile nu l-au autorizat. Demonstrația era destinată să fie pașnică și a fost desfășurată în mod pașnic. Participanții cereau alegeri democratice și protestau împotriva arestărilor cu motive politice. Demonstrația din 2 aprilie 2011 a fost dispersată de poliție. Reclamantul a fost arestat în timpul dispersării. El a fost dus la o secție de poliție. Potrivit reclamantului, el nu a primit ocazia de a contacta rudele sale și nu a fost informat în mod prompt despre motivele pentru arestarea sa. Drepturile reclamantului nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării reclamantului, un „raport privind infracțiunile administrative” (inzibati xṣta haqqında protokol ) a fost elaborat în raportul său. Raportul a declarat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 din Codul de infracțiuni administrative („CaO”). Reclamantul a fost adus în fața Curții de district Sabail în ziua arestării sale. Prin decizia din 2 aprilie 2011, instanța de primă instanță a constatat că reclamantul nu a respectat în mod deliberat ordinul legal al ofițerilor de poliție de a nu participa la o demonstrație neautorizată, a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO și a condamnat-o la „încarcerarea administrativă” de șapte zile. Reclamantul a insistat să angajeze un avocat de propria sa alegere, dar judecătorul instanței de primă instanță nu a respectat cererea sa. Reprezentarea de către un avocat finanțat de stat a fost ineficientă și de caracter formalist. Curtea de primă instanță se bazează în mare măsură pe raportul de infracțiune administrativă emis în ceea ce privește reclamantul. Singurii martori interogați în timpul ședințelor din instanță au fost ofițerii de poliție. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că condamnarea sa a încălcat dreptul său la adunarea pașnică. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestarea sa a fost ilegală și că audierea din fața instanței de primă instanță nu a fost corectă. Reclamantul a solicitat Curții de Apel de la Baku să anuleze hotărârea instanței de primă instanță. În apelul său, reclamantul s-a plângut de asemenea că, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă, instanța internă nu a reușit, în încălcarea cerințelor legii, să ia în considerare faptul că are o invaliditate de gradul al doilea. La 13 aprilie 2011, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. Potrivit reclamantului, el a primit decizia Curții de Apel Baku la 18 octombrie 2011. Demonstrație din 17 aprilie 2011 Reclamantul a intenționat să participe la următoarea demonstrație pașnică din 17 aprilie 2011 organizată de opoziția din Baku. Potrivit reclamantului, organizatorii au anunțat anterior autorităților relevante cu privire la demonstrație; totuși, autoritățile nu l-au autorizat. La 16 aprilie 2011, în după-amiază, câteva persoane pur îmbrăcate s-au apropiat de reclamant într-o cafenea de lângă locul în care locuia și l-au forțat să iasă. Ei au dus reclamantul la o secție de poliție într-o mașină, fără să se prezinte sau să-și dea explicații. Reclamantul nu a primit ocazia de a contacta rudele sale și nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale. Drepturile reclamantului nu au fost explicate în mod corespunzător și nu i s-a dat acces la un avocat. În ziua arestării reclamantului, a fost elaborat un raport privind infracțiunile administrative. Raportul a declarat că reclamantul nu a reușit în mod deliberat să respecte ordinea legală a ofițerilor de poliție. Reclamantul nu a fost niciodată servit cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva lui sau cu alte materiale în dosarul său. Reclamantul a refuzat să semneze raportul privind infracțiunile administrative emis împotriva lui. Prin decizia din 16 aprilie 2011, Curtea de Primă Instanță a condamnat reclamantul în temeiul art. 310.1 din CAO și a condamnat-o la 7 zile de „închidere administrativă”. Potrivit reclamantului, audițiile din fața instanței de primă Instanță au durat doar câteva minute. Reclamantul a insistat să angajeze un avocat de propria sa alegere, dar judecătorul nu și-a luat în considerare cererea. Reprezentarea unui avocat finanțat de stat este ineficientă și de natură formală. Curtea de primă instanță se bazează în mare măsură pe raportul de infracțiune administrativă emis în ceea ce privește reclamantul. Singurii martori interogați în timpul audierii din instanță au fost ofițeri de poliție care nu au fost implicați în arestarea reclamantului. Membrii publicului nu au fost autorizați să participe la ședința de judecată, aparent în absența hotărârii formale a Curții de a închide audierea publicului. Reclamantul a depus un recurs în fața Curții de Apel de la Baku, susținând că arestarea și condamnarea ulterioară erau ilegale și avea ca scop să-l împiedice să participe la demonstrația pașnică și că audierea din fața instanței de primă instanță nu era corectă. Pe 29 aprilie 2011, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței de a primi hotărârea instanței. Potrivit reclamantului, el a primit decizia Curții de Apel Baku după plângerea sa din 2 octombrie 2011 cu privire la nefuncționarea acestei decizii. În legătură cu ambele arestări, reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 din Convenție că nu a fost informat în mod prompt despre motivele arestării sale; că nu i s-a dat ocazia de a contacta rudele sale; și că drepturile sale, inclusiv dreptul de a avea un avocat, nu au fost explicate în mod corespunzător. În legătură cu demonstrația din 17 aprilie 2011, reclamantul se plânge, de asemenea, că a fost arestat de către persoane îmbrăcate și că nu a fost servit niciodată cu o copie a raportului privind infracțiunile administrative emis împotriva lui și cu alte materiale din dosarul său. În ceea ce privește ambele seturi de proceduri împotriva sa, reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 din Convenție, că nu a avut o audiere echitabilă deoarece nu i s-a dat suficient timp și facilități pentru a pregăti apărarea sa; că a fost privat de acces la asistență juridică eficace, atât după arest, cât și în timpul procedurii judiciare; și că singurii martori interogați erau ofițeri de poliție. În legătură cu procedurile legate de demonstrarea din 17 aprilie 2011, reclamantul se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că dreptul său la o audiere publică a fost încălcat. În ceea ce privește prima serie de proceduri, reclamantul se plânge, în baza articolului 6 din Convenție, că atunci când îl condamnă la „detenție administrativă”, instanța internă nu a luat în considerare faptul că a avut un handicap de gradul al doilea. Prezenta plângere trebuie examinată în temeiul articolului 7 din Convenție. În legătură cu demonstrația din 2 aprilie 2011, reclamantul se plânge că a fost arestat și urmărit pentru participarea la demonstrație pașnică, în încălcarea articolului 11 din Convenție. Reclamantul se bazează, de asemenea, pe art. 10 în acest sens. Reclamantul se plânge de asemenea că arestarea și condamnarea sa înainte de demonstrarea pașnică din 17 aprilie 2011, în care a avut intenția de a participa, a fost o interferență ilegală cu dreptul său la libertatea de reuniune în temeiul articolului 11 din Convenție. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, arestările „administrative” ale reclamantului în conformitate cu normele procedurale interne? art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție au fost aplicabile șefului său penal în cazul în cauză? În acest caz, reclamantul a avut o audiere corectă și publică în ceea ce privește determinarea acuzației împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește acordarea de timp și de facilități suficiente pentru a pregăti apărarea sa, posibilitatea de a se apăra prin asistență juridică eficientă și interogarea martorilor? A fost impusă unei sancțiuni mai grele reclamantului decât cea care era aplicabilă la momentul comisionării infracțiunii în acest caz, astfel cum se prevede la art. 7 din Convenție? Mai exact, au luat în considerare incapacitatea de gradul II al reclamantului, atunci când l-a condamnat la detenție administrativă? Reclamantul este, de asemenea, solicitat să prezinte copii ale documentelor care demonstrează invaliditatea de gradul al doilea. În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a observat o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamantului? În cazul în care, în conformitate cu art. 11 § 2 din Convenția, a fost prevăzută interferența prevăzută de lege? În special, legislația internă în cauză a îndeplinit cerința de „calitate a dreptului”? În plus, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 11 § 2? Părțile sunt invitate să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile administrative, inclusiv rapoartele privind infracțiunile administrative, orice declarații făcute de reclamant înainte de a fi aduse în instanță, tranșele ședințelor și apelurile reclamantului. De asemenea, părțile sunt invitate să prezinte copii ale tuturor documentelor referitoare la organizarea și deținerea demonstrațiilor în care a participat reclamantul sau întenționat să participe, în special, la anunțurile prezentate de organizatorii de manifestații autorităților executive locale relevante și la răspunsurile oficiale primite de organizatorii de către autoritățile executive locale relevante.
Communicated on 3 February 2015
Application no. 70966/11
Kochar Adil Oglu NAGIYEV
against Azerbaijan
lodged on 2 November 2011
The applicant, Mr Kochar Nagiyev, is an Azerbaijani national, who was born in 1966 and lives in Baku. He is represented before the Court by Mr
R.
Mustafazade and Mr A. Mustafayev, lawyers practising in Azerbaijan.
A.
The circumstances of the cases
The facts, as submitted by the applicant may be summarised as follows.
The applicant is an opposition-oriented activist. At the material time he held a position in an opposition group and actively participated in the demonstrations held by the opposition.
In the period from 2010 to 2011 a number of opposition parties or groups organised several peaceful demonstrations in Baku. These demonstrations had not been authorised and many participants were arrested.
The applicant participated in one of these demonstrations which took place on 2 April 2011 and intended to participate in another which was to be held on 17 April 2011.
1.
Demonstration of 2 April 2011
The applicant participated in the demonstration of 2 April 2011 held in Baku.
According to the applicant, the organisers had given prior notice to the relevant authorities about the demonstration; however, the authorities had not authorised it.
The demonstration was intended to be peaceful and was conducted in a peaceful manner. The participants were demanding democratic elections and were protesting against politically motivated arrests.
The demonstration of 2 April 2011 was dispersed by the police. The applicant was arrested during the dispersal. He was taken to a police station.
According to the applicant, he was not given an opportunity to contact his relatives and was not promptly informed about the reasons for his arrest. The applicant’s rights were not properly explained to him and he was not given access to a lawyer.
On the day of the applicant’s arrest, an “administrative offence report” (
inzibati xəta haqqında protokol
) was drawn up in his respect. The report stated that the applicant had committed an administrative offence under Article 310.1 of the Code of Administrative Offences (“the CAO”).
The applicant was brought before the Sabail District Court on the day of his arrest. By the decision of 2 April 2011 the first-instance court found that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers to refrain from participating in an unauthorised demonstration, convicted the applicant under Article 310.1 of the CAO and sentenced him to seven days’ “administrative detention”.
The applicant insisted on hiring a lawyer of his own choice, but the judge of the first-instance court disregarded his request. Representation by a State-funded lawyer was ineffective and of a formalistic nature.
The first-instance court relied heavily on the administrative offence report issued in respect of the applicant. The only witnesses questioned during the court hearings were the police officers.
The applicant lodged an appeal before the Baku Court of Appeal, arguing that his conviction violated his right to peaceful assembly. The applicant also complained that his arrest had been unlawful and that the hearing before the first-instance court had not been fair. The applicant asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance court’s decision.
In his appeal the applicant also complained that, when sentencing him to administrative detention, the domestic court had failed, in breach of the requirements of the law, to take into consideration the fact that he had a second-degree disability.
On 13 April 2011 the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and upheld the decision of the first-instance court. According to the applicant, he received the decision of the Baku Court of Appeal on 18
October 2011.
2.
Demonstration of 17 April 2011
The applicant intended to participate in the upcoming peaceful demonstration of 17 April 2011 organised by the opposition in Baku.
According to the applicant, the organisers had given prior notice to the relevant authorities about the demonstration; however, the authorities had not authorised it.
On 16 April 2011, in the afternoon, several plain clothed persons approached the applicant in a cafe near the place where he lived, and forced him out. They took the applicant to a police station in a car, without presenting themselves or giving any explanations.
The applicant was not given an opportunity to contact his relatives and was not promptly informed about the reasons for his arrest. The applicant’s rights were not properly explained to him and he was not given access to a lawyer.
On the day of the applicant’s arrest, an administrative offence report was drawn up in his respect. The report stated that the applicant had deliberately failed to comply with the lawful order of police officers.
The applicant was never served with a copy of the administrative offence report issued against him or with other materials in his case-file. The applicant refused to sign the administrative offence report issued against him.
The applicant was brought before the Nasimi District Court on the day of the arrest. By the decision of 16 April 2011 the first-instance court convicted the applicant under Article 310.1 of the CAO and sentenced him to seven days’ “administrative detention”.
According to the applicant, the hearings before the first-instance court lasted only a few minutes.
The applicant had insisted on hiring a lawyer of his own choice, but the judge had disregarded his request. Representation by a State-funded lawyer was ineffective and of a formalistic nature.
The first-instance court relied heavily on the administrative offence report issued in respect of the applicant. The only witnesses questioned during the court hearings were police officers who had not been involved in the applicant’s arrest.
Members of the public were not allowed to attend the court hearing, apparently in the absence of the court’s formal decision to close the hearing to the public.
The applicant lodged an appeal before the Baku Court of Appeal, arguing that his arrest and subsequent conviction were unlawful and aimed at preventing him from participating in the peaceful demonstration and that the hearing before the first-instance court had not been fair.
The applicant asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance court’s decision. On 29 April 2011 the Baku Court of Appeal rejected the applicant’s appeal and upheld the decision of the first-instance court.
According to the applicant, he received the decision of the Baku Court of Appeal after his complaint of 2 October 2011 about failure to serve on him this decision.
1.
In connection with both arrests, the applicant complains under Article
5 of the Convention that he was not promptly informed about the reasons for his arrest; that he was not given an opportunity to contact his relatives; and that his rights, including the right to have a lawyer, were not properly explained to him. In connection with the demonstration of 17 April 2011 the applicant also complains that he was arrested by plain-clothed persons; and that he was never served with a copy of the administrative offence report issued against him and with other materials in his case-file.
2.
In connection with both sets of proceedings against him, the applicant complains under Article 6 of the Convention that he did not have a fair hearing because he was not given sufficient time and facilities to prepare his defence; that he was deprived of access to effective legal assistance, both after the arrest and during the judicial proceedings; and that the only witnesses questioned were police officers.
In connection with the proceedings related to the demonstration of 17
April 2011, the applicant also complains under Article 6 of the Convention that his right to a public hearing was violated.
3.
In connection with the first set of proceedings, the applicant complains, relying on Article 6 of the Convention, that when sentencing him to “administrative detention”, the domestic courts failed to take into consideration the fact that he had a second-degree disability. This complaint is to be examined under Article 7 of the Convention.
4.
In connection with the demonstration of 2 April 2011, the applicant complains that he was arrested and prosecuted for participating in peaceful demonstration, in breach of Article 11 of the Convention. The applicant also relies on Article 10 in this respect.
The applicant also complains that his arrest and conviction prior to the peaceful demonstration of 17 April 2011, in which he intended to participate, was an unlawful interference with his right to freedom of assembly under Article 11 of the Convention.
1.
Did the applicant comply with the six-month time-limit for lodging the application?
2.
Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, were the applicant’s “administrative” arrests in compliance with domestic procedural rules?
3.
Was Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention under its criminal head applicable to the proceedings in the present case? If so, did the applicant have a fair and public hearing in determining the charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the provision of sufficient time and facilities to prepare his defence, the opportunity to defend oneself through effective legal assistance, and the questioning of witnesses?
4.
Was a heavier penalty imposed on the applicant than the one which was applicable at the time of the commission of the offence in the present case, as proscribed by Article 7 of the Convention? Specifically, did the domestic courts take into consideration the applicant’s second-degree disability, when sentencing him to administrative detention?
The applicant is also requested to submit copies of documents proving his second-degree disability.
5.
Has there been an interference with the applicant’s freedom of peaceful assembly, within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention? If so, was the interference prescribed by law, as required by Article 11 § 2? In particular, did the domestic legislation in question meet the “quality of law” requirement? Furthermore, was the interference necessary, in terms of Article 11 § 2?
6.
The parties are requested to submit copies of all documents relating to the administrative proceedings, including the administrative offence reports, any statements made by the applicant before being brought to court, the transcripts of the hearings and the applicant’s appeals.
7.
The parties are also requested to submit copies of all documents relating to the organisation and holding of the demonstrations in which the applicant participated
or intended to participate, in particular, the notices submitted by the organisers of the demonstrations to the relevant local executive authorities, and the official responses the organisers received from the relevant local executive authorities.