MIRCEA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

03.02.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MIRCEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 6314/09, 58801/09, 58808/09 și 58813/09 Ion MIRCEA împotriva României Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 februarie 2015 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune adjunctă Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 12 august 2008, 3 martie 2009, 16 martie 2009 și 7 aprilie 2009, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie: DE FAPT, recurentul, domnul Mircea Ion, este un arhivant român, născut în 1935 și rezident în Brașov. În cazul în care, în urma unei cereri din partea unei părți, se consideră că o parte nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord, aceasta nu poate fi considerată drept o măsură de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. Printr-o hotărâre definitivă din 24 iunie 2005, Tribunalul de Primă Instanță din Bacău a primit parțial acțiunea formulată de reclamant împotriva comisiei locale din regiunea Baqueu și a comisiei departamentale din regiunea Bacău și le-a ordonat acestor autorități să-i atribuie în proprietate un teren de 2 Ha de podgorie, un teren arabil de 4,7 ha și un teren de 6,6 ha pădure în perimetrul satului Urechești. Cerere nr 58801/09 Prin două hotărâri definitive din 12 ianuarie 2005 și 29 noiembrie 2005, Tribunalul de Primă Instanță d . Adjud găzduiește acțiunile introduse de reclamant împotriva comisiei locale d .Adjud și a comisiei departamentale de la Vrancea și a atribuirii în proprietate a celor două terenuri de 5 833 m, respectiv 5 000, la Adjud. Cerere nr. 58808/09 Prin hotărârea din 3 iulie 2001, definitivă, potrivit reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță din Onești a primit parțial acțiunea acestuia din urmă și a ordonat Comisiei locale din Coțofănești și Comisiei departamentale din Bacău să îi elibereze titlul de proprietate pentru un teren de 3,359 ha situat la Coțofănești. Tribunalul de Primă Instanță din Caiuți a dispus, de asemenea, comisiei locale din Caiuți și comisiei departamentale din Bacău să-i atribuie în proprietate un teren de 0,77 ha, situat în Caiuți. printr-o hotărâre definitivă din 8 decembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță instanța d'Onești a ordonat comisiei locale din Coțofănești și comisiei departamentale din Bacău să elaboreze documentația necesară pentru a atribui în proprietate un teren de 2,34 ha sis în Coțofănești. Cerere nr. 58813/09 Prin două hotărâri definitive din 21 iunie 2000 și din 3 octombrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Ceonești a primit acțiunile introduse de reclamant împotriva Comisiei de la Caiuți și a Comisiei departamentului de la Bacău și a obligat Comisia de la Ceiuți să redacteze documentația pentru a atribui în proprietate un teren de 0,77 ha și un teren de 1 ha de pădure, cele două terenuri situate în Ceiuți. Informațiile furnizate de guvern În observațiile prezentate la 23 decembrie 2010, guvernul arată că punerea în aplicare a deciziilor definitive menționate anterior a avut deja loc și că reclamantul a furnizat informații incriminatoare cu privire la presupusa neexecuție a acestora. Cererea nr. 6314/09 10. Guvernul menționează că documentul pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată la 24 iunie 2005 de către Tribunalul de Primă Instanță din Onești a făcut obiectul unei proceduri penale pentru fals (a se vedea punctul 4 de mai sus). 11. printr-o hotărâre din 18 decembrie 2009, Tribunalul de Primă Instanță instanța d mail.Onești a declarat nul ca fals certificatul de moștenitor eliberat de fostul consiliu popular al Urechesti la 10 ianuarie 1969 și pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de restituire a proprietății. Tribunalul de Primă Instană din Onești a remarcat că urmărirea penală împotriva reclamantului a fost arestată deoarece prescrierea răspunderii penale pentru actul de instigare la falsul intelectual a fost constatată printr-o decizie din 2 noiembrie 2009 a Parchetului din onești. Cererea nr. 58801/09 12. Guvernul arată că reclamantul a transmis Curții anumite documente (scrisoarea din 25 mai 2006 a Oficiului Cadastrului și a publicității imobiliare de la Vrancea, scrisoarea din 8 noiembrie 2007 a Oficiului pentru Cartea 2008 a Oficiului pentru studii pedologice și agrochimice de la Vrancea), al cărui caracter neconform cu realitatea a fost stabilit de instanțele interne. printr-o decizie din 5 mai În 2010, Parchetul la tribunalul departamental din Vrancea l-a condamnat pe reclamant la o amendă administrativă pentru falsificarea acestor documente pe care a încercat apoi să le utilizeze într-o procedură internă. Prin hotărârea definitivă din 9 noiembrie 2010, Tribunalul de Primă Instanță din Focșani a confirmat decizia Parchetului 13. Guvernul subliniază, de asemenea, că autoritățile locale executaseră hotărârile din 12 ianuarie 2005 și 29 noiembrie 2005. La 14 mai 2007, primăria a efectuat punerea în posesie a reclamantului de terenuri de 5 000 m, 3 333 m și 2 500 m printr-o decizie din 3 aprilie 2007. În august 2007, Comisia departamentală de la Vrancea a validat propunerea comisiei locale d Guvernul susține că reclamantul a menționat în mod deliberat în mod eronat că hotărârea din 3 iulie 2001 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Onești era definitivă (a se vedea punctul 6 de mai sus). În această privință, reclamantul a depus la Curte o copie a acestei hotărâri pe care apare o ștampilă: că nu s-a formulat nicio acțiune împotriva acestei hotărâri. În realitate, comisia departamentală din Bacău a introdus o acțiune împotriva hotărârii din 3 iulie 2001, care a fost primită printr-o hotărâre din 3 octombrie 2001 a Tribunalului departamental din Bacău și printr-o hotărâre definitivă din 26 noiembrie 2001, Curtea de apel din Bacău a respins recursul în recurs formulat de reclamant ca nefondat. 15. În ceea ce privește hotărârea din 8 decembrie 2004 a Tribunalului de Primă Instanță din Onești (a se vedea punctul 7 de mai sus), printr-o decizie din 7 iunie 2010, Comisia locală de la Coțofarenești a validat atribuirea în proprietate a două terenuri cu o suprafață totală de 2,34 ha, și anume un teren arabil de 0,40 ha și un teren de pășunat de 1,94 ha. Cererea nr. 58813/09 16. Guvernul observă că, în ceea ce privește terenul de 0,77 ha, care face obiectul hotărârilor nr. 58808/09 și 58813/09, reclamantul a solicitat de două ori atribuirea în proprietate a acestuia în fața instanțelor interne, ceea ce s-a soldat cu hotărârile din 3 iulie 2001 și 21 iunie 2000 pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (a se vedea punctele 6, 8 și 14 de mai sus 17. Guvernul subliniază, de asemenea, că autoritățile locale au executat hotărârile definitive din 21 iunie 2000 și 3 octombrie 2006 (a se vedea punctul 8 de mai sus).18. În ceea ce privește hotărârea din 21 iunie 2000, autoritățile locale l-au informat pe reclamant la 3 mai 2010 că cererea sa privind atribuirea de proprietate asupra terenului de 0,77 ha a fost validată pe amplasamentul anterior. Întrucât a fost invitat de comisia locală de la Caiuti să semneze procesul-verbal de punere în posesie, reclamantul nu este prezentat la sediul comisiei pentru deținere și-a exprimat nemulțumirea cu privire la locația anterioară. 19. În ceea ce privește hotărârea din 3 octombrie 2006, 22 septembrie La 2 decembrie 2010, primăria din Caiuti a trimis comisiei departamentale de la Bacău dosarul complet împreună cu propunerea de validare a terenului respectiv. Prin invocarea articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul declară că hotărârile definitive de justiție nu ar fi fost executate, ceea ce ar duce la o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță și dreptul său la respectarea proprietăților sale. Plângerile reclamantului se referă la presupusa neexecuție a hotărârilor definitive ale justiției. Articolele invocate sunt astfel formulate art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul n Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 22. Guvernul excită din lipsa de calitate a victimei reclamantului și din caracterul abuziv al cererilor, evidențiind acuzațiile mincinoase ale acestuia din urmă în fața Curții 23. Guvernul susține că nu numai reclamantul se află în posesia efectivă și necontestate a terenurilor revendicate, ci și că autoritățile administrative au depus eforturi constante pentru a asigura respectarea dreptului de proprietate al reclamantului și pentru a-i elibera titlurile de proprietate aferente. Guvernul consideră că reclamantul nu se poate pretinde a fi victima încălcării drepturilor prevăzute de convenție 24. Curtea amintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, prin "victimă" la art. 34 desemnează persoana direct vizată de actul sau de legea în cauză, existența unei încălcări a cerințelor Convenției chiar și în lipsa unui prejudiciu și că, pentru ca un reclamant să poată pretinde că este victima unei încălcări, nu numai că trebuie să aibă calitatea de victimă în momentul introducerii cererii, ci și ca aceasta să rămână în cursul procedurii în fața Curții ( 25. Curtea reamintește apoi că, în temeiul articolului 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, este de competența reclamantului de a informa în scris pe toată lumea despre orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. Curtea amintește, în sfârșit, că o cale de atac poate fi respinsă ca fiind abuzivă în temeiul articolului 35 alineatul (2) din convenție dacă, din alte motive, aceasta se bazează pe fapte false (Vasilevskiy c. Letonia (dec.), nr. 73485/01, 10 ianuarie 2012, Keretchashvili c. Georgie (dec.), n 5667/02, 2 mai 2006 și Rehak c. Republica Cehă (dec.), 67208/01, 18 mai 2004). În plus, falsificarea documentelor adresate Curții constituie, la rândul său, cel mai grav și caracterizat exemplu al acestora (a se vedea Miroļubovs și alții c. Letonia, nr. 798/05, § 63, 15 septembrie 2009 și Lăzărescu c. România (dec.), nr. 9332/02, § 36, 19 ianuarie 2010), ceea ce a determinat Curtea să respingă ca inadmisibile tîhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh Jian c. România (dec.), nr 46640/99, 30 martie 2004). 27. Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot fi, de asemenea, calificate drept abuz de dreptul la recurs individual, în special atunci când se referă la nucleul cauzei, iar reclamantul nu explică în mod satisfăcător nerespectarea informațiilor relevante (a se vedea Gross c. Elveția [GC], n 67810/10, § 36, EHR 2014, Poznanski și altele, precum și Germania (dec.), n 25101/05, 3 iulie 2007, Predescu c. România, n 21447/03, § 25, 2 decembrie 2008 și Constantinescu și altele (dec.), n 33605/03 § 23, 16 iunie 2009). În special, în ultima decizie menționată anterior, Curtea a considerat ca fiind abuzivă cererea formulată de un reclamant care, în scrisorile sale, nu a informat Curtea cu privire la emiterea unui titlu de proprietate pe un teren în conformitate cu decizia definitivă pe care o invoca neexecutarea acesteia, Curtea care a aflat acest lucru prin observațiile guvernului ulterior comunicării cererii. 28. În speță, Curtea ia notă de faptul că reclamantul și-a asumat obligația de a elibera titlurile de proprietate pentru terenurile care fac obiectul hotărârilor nr. 58801/09, 58808/09 (privind suprafața de 23 494 m) și 58813/09. În plus, în cauzele n 6314/09 și 58808/09, reclamantul a recurs în fața Curții la documentele care au fost calificate drept false de către instanțele interne (a se vedea punctul 11 de mai sus) și la presupusele hotărâri definitive, dar care au fost de fapt inversate de către instanțele interne superioare ierarhice (a se vedea punctul 14 de mai sus). 29. În plus, ca răspuns la observațiile guvernului, reclamantul nu a prezentat nicio explicație pentru a justifica faptul că a informat în mod incorect Curtea cu privire la faptele relevante și la desfășurarea procedurilor interne inițiate de acesta. 30. Curtea constată că, în sine, pe baza faptelor încheiate și a documentelor declarate ca false în fața organismelor interne, reclamantul a încercat în mod deliberat să dea în eroare Curtea, comitend, prin urmare, un abuz al dreptului său la acțiune (a se vedea mutatis mutandis Cir c. România, nr 52330/07, §§ 20-21, 26 ianuarie 2010, Constantinescu și alții (dec.), citată anterior, și Jian , decizia menționată anterior). 31. Judecând după importanța acestor informații și documente pentru analiza adecvată a prezentelor cauze, Curtea consideră că comportamentul reclamantului este contrar scopului dreptului individual de cerere prevăzut la art. 34 din Convenție. Prin urmare, cererile ar trebui anexate și declarate inadmisibile ca fiind abuzive în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile; Declară cererile inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 februarie 2015. Marialena Tsirli Ján Šikuta Grefier Adjunct Președintele