CASE OF APOSTU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF APOSTU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)

Tradus și revizuit de IER (ier.gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A T

REIA

CAUZA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 22765/12)

HOTĂRÂR

E

STRASBOUR

G

3 februarie 2015

DEFINITIV

Ă

06.07.201

5

Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la a

rt. 44 §

2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

În cauza Apostu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într

-o

cameră compusă din:

Josep Casadevall,

președinte,

Luis López Guerra,

Ján Šikuta

,

Dragoljub Popovi

ć,

Johannes Sil

vis,

Valeriu Grițc

o,

Iulia Antoanella Motoc,

judecători

,

ș

i Stephen Phillips,

grefier

de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 13 ianuarie 2015,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDU

RA

1

. La originea cauzei se află cererea

nr.

22765/12 îndreptată împo

triva

României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Sorin Apostu

(„reclamantul”), a sesizat Curtea la 13 aprilie 2012 în temeiul a

rt. 34

din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”)

.

l a fost reprezentat de domnul G. Mateuț, avocat în Cluj

-

Napoca. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul

guvernamental, doamna C.

Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor

Externe

.

cial, de condițiile de detenție din Centrul

de Reținere și Arestare Preventivă – Inspectoratul de Poliție Județean Cluj,

precum și de cele din Penitenciarele Gherla și Rahova. De asemenea, s

-a plâns

de condițiile necorespunzătoare de transport de la Penite

nciarul Gherla la

Penitenciarul Rahova din data de 12 ianuarie 2012. În plus, s-

a plâns că nu a

putut discuta în particular cu avocatul său în Penitenciarul Gherla și că

autoritățile i

-

au interceptat convorbirile telefonice particulare (fără legătură

cu ca

uza), care ulterior au fost publicate în presă.

4

. La 18 decembrie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului.

5

. Guvernul pârât a formulat observații scrise cu privire la cauză.

Reclamantul a depus propriile

observații și pretențiile pentru reparație

echitabilă după expirarea termenului stabilit de Curte.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

a născut în 1968 și locuiește în Târgu Mureș.

A. Urmărirea penală a reclamantului

7

. Direcția Națională Anticorupție („DNA”) a început urmărirea penală

față de reclamant, soția acestuia și trei oameni de afaceri sub suspiciunea

săvârșirii de infracțiuni de corupție în formă continuată în calitatea sa

d

e

primar al municipiului Cluj-Napoc

a.

8

. Procurorul a solicitat autorizarea interceptării convorbirilor telefonice

ale reclamantului. Transcrierile convorbirilor telefonice interceptate au fost

admise ca probe împotriva reclamantului.

9

. La 9 noiembrie 2011, ofițeri de poliție din DNA au efectuat o perchez

iție

la domiciliul reclamantului. Au efectuat o altă percheziție la biroul

reclamantului din sediul Primăriei

Cluj

-Napoca

.

t dus la sediul DNA Cluj în baza unei citații pentru a

se prezenta în fața organului de urmărire penală.

11

. Au fost prezente echipe de la ziare și televiziuni, iar evenimentele au

fost intens mediatizate.

12

. La ora 8:50 p.m. în aceeași zi, procurorul a dispus arestarea preventivă

a reclamantului.

B. Arestarea preventivă a reclamantului

13

. Arestarea preventivă a reclamantului a fost dispusă prin încheiere

pronunțată a doua zi de Curtea de Apel Cluj. Instanța a motivat că este

necesar

să se pună capăt activității infracționale a reclamantului, despre care se

presupune că se pregătea să comită o nouă infracțiune de corupție. Instanța s

-

a referit, de asemenea, la gravitatea și forma continuată a infracțiunilor.

Aceasta a subliniat că reclamantul a acționat în calitate de primar atunci când

a comis presupusele infracțiuni. Aceasta a concluzionat că publicul ar fi șocat

dacă reclamantul ar fi pus în libertate. În aprecierea pericolului concr

et pentru

ordinea publică în cazul în care reclamantul ar fi pus în libertate, instanța a

subliniat că infracțiunile au fost săvârșite într

-

o perioadă lungă de timp

(începând din 2009, când a fost numit primar, până în momentul arestării

sale), că acestea au avut o formă continuată și că făptuitorul a fost primar

responsabil cu protejarea ordinii juridice. Instanța a arătat că, soția

reclamantului fiind cercetată penal la rândul său întrucât reclamantul s

-a

folosit de casa de avocatură a acesteia pentru a încasa banii primiți ca mită,

punerea acestuia în libertate i-

ar permite să influențeze poziția soției. Instanța

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

3

a concluzionat că punerea în libertate a reclamantului ar intimida alte

persoane care dețin informații relevante pentru cercetări.

Casație și Justiție a confirmat încheierea sus

-

menționată, reținând că există

indicii solide din dosarul de urmărire penală că acuzatul a comis infracțiunile

respective

.

15

. Arestarea preventivă a reclamantului a fost prelungită periodic prin

încheieri ale Curții de Apel Cluj.

16

. Instanța a motivat că prelungirile erau justificate de natura și gravitatea

infracțiunilor pentru care reclamantul era urmărit penal, precum și din cauza

faptului că acesta ar putea obstrucționa justiția prin intimidarea posibililor

martori și a persoanelor care au depus plângeri împotriva sa.

sale au fost respinse prin decizii definitive ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție

.

judiciar. A subliniat în princ

ipal că are o familie stabilă, doi copii minori și

o

reputație nepătată. A subliniat, de asemenea, că a fost acuzat de infracțiuni

săvârșite fără violență și că nu are antecedente penale.

eclamantului cu motivarea că

din probele aflate la dosar reiese o mare probabilitate ca acesta să fi comis

infracțiunile legate de corupție. Instanța a reținut că astfel de infracțiuni erau

pasibile de o pedeapsă mai mare de 4

ani de închisoare. A reținut,

d

e

asemenea, că punerea în libertate a reclamantului ar genera un pericol concret

pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele în care au fost

săvârșite faptele, precum și consecințele și impactul social al acestora

.

20.

Reclamantul a declarat apel, subliniind că situația sa personală s

-a

schimbat, în sensul că nu mai era primarul Clujului. Hotărârile instanței de

apel au fost confirmate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

C. Procesul penal îndreptat împotriva reclamantului

21

. La 30 noiembrie 2011, urmărirea penală cu privire la reclamant a fost

extinsă în legătură cu alte infracțiuni presupuse a fi fost săvârșite de acesta, și

anume cumpărare de influență, complicitate și instigare la spălarea banilor,

precum și complicitatea și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

22

. La 22 decembrie 2011, procurorul a dispus trimiterea în judecată a

cinci coinculpați, inclusiv a reclamantului și soției sale, d

osarul cauzei fiind

înregistrat la Curtea de Apel Cluj. Reclamantul a fost acuzat de corupție

pasivă, precum și de complicitate în formă continuată și instigare la spălarea

banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

urma unei cereri depuse de reclamant, Înalta Curte de Casație și

Justiție a decis, la 20 februarie 2012, strămutarea dosarului cauzei la Curtea

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

4

de Apel Târgu Mureș pentru a evita orice eventuală părtinire din partea

judecătorilor

.

24

. Conform ultimelor informații, procesul penal este încă în curs.

D. Scurgerea de informații din dosarul de urmărire penală către presă

25

. Extrase din convorbirile dintre reclamant și alți acuzați sau terți,

obținute în urma interceptării convorbirilor telefonice în cursul unor

operațiuni de supraveghere speciale desfășurate anterior urmăririi penale, au

fost publicate în diverse ziare înainte ca reclamantul și coinculpații să fie

trimiși în judecată.

26.

Chiar titlurile articolelor publicate în presă în acea perioadă menționau

faptul că includeau extrase din convorbirile înregistrate. Astfel, la 16

decembrie 2011, ziarul

Evenimentul zilei

a publicat un articol cu titlul

„Exclusiv: Dezvăluiri tari din

Dosar

ul Apostu. Surprize mari: numele tuturor

celor cercetați și interceptări noi. Dovada că M. Apostu lua șpagă în haine”.

Cancan

a publicat un articol cu titlul

„Stenograme: Sorin Apostu, primarul Clujului, recunoaște că avea în casă trei

telefoane cu cartele preplătite, ca să nu poată fi interceptate”.

28

. În aceeași zi, un alt articol conținând extrase din convorbirile telefonice

înregistrate ale reclamantului a fost publicat pe website-ul ziarului

Național

.

Acesta începea cu următoarea afirmație: „Curată coincidență, stenogramele

date publicității în cazul anchetării primarului Sorin Apostu pentru fapte de

corupție se termină, cu suspans, tocmai atunci când în scenă intră nimeni

altcineva decât premierul României”.

reclamantului a continuat după trimiterea în judecată a reclamantului.

30

. În presă au fost publicate și comentate și alte probe din dosarul de

urmărire penală. La 18 decembrie 2011, ziarul

Ora de Cluj

a publicat un

articol cu titlul „Document integral. Motivarea sentinței de arestare a

primarului Sorin Apostu și a omului de afaceri

C. S.”

31

. Mai multe articole de presă conțineau extrase din convorbirile

telefonice dintre reclamant și persoane care nu erau implicate în procesul

penal. La 5 februarie 2012, ziarul

Ora de Cluj

a publicat un articol cu titlul

„Interceptare. Convorb

ir

e în trei: omul de afaceri S. D., primarul Sorin

Apostu și șoferul J

.”

32

. Multe articole de presă se refereau la aspecte ale vieții private a

reclamantului, fără nicio legătură cu procesul penal îndreptat împotriva sa.

Articolele e

rau bazate pe informațiile aflate în dosarul său penal. La 6

februarie 2012, ziarul

Cancan

a publicat un articol cu titlul „Amănunte

picante din viața intimă a lui Sorin Apostu! Primarul Clujului, idilă cu o

subalternă”. După doar câteva zile, la 10 februa

rie 2012, cotidianul

Evenimentul zilei

a publicat, cu titlul „Bombă amorsată în Dosarul «Apostu»:

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5

percheziție de cinci ore la presupusa amantă”, un articol despre o percheziție

efectuată la domiciliul subalternei primarulu

i.

E. Condițiile de detenție în ca

zul reclamantu

lui

1.

Inspectoratul de Poliție Județean Cluj

33

. Reclamantul a fost deținut în Centrul de Reținere și Arestare

Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj în perioada 9

noiembrie 2011

–

6 ianuarie

2012, cu excepția a două perioade scurte (8–

9

decembrie și 28–29 decembrie 2011), când a fost deținut în Centrul de

Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Direcției Generale de Poliție a

Municipiului București în vederea prezentării sale la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

a) Versiunea reclamantului

34

. Reclamantul a afirmat că a fost deținut într

-

o cameră mică, de

aproximativ 5

metri pătrați, cu paturi supraetajate dispuse pe patru niveluri.

Accesul la toaletă era foarte dif

icil întrucât toaletele se aflau pe coridor.

Camera nu avea lumină naturală și aerisire, iar mirosurile de la sistemul de

canalizare erau nocive.

b) Versiunea Guvernului

2, cu o suprafață d

e 6,97 m

2

,

precum și în camera

nr.

3, cu o suprafață de 11,31 m

2

. Prima cameră a avut

două paturi metalice, saltele cu spumă, lenjerie de pat, două noptiere metalice,

o masă și două scaune. A doua cameră avea trei paturi metalice și era dotată

asemănător.

Reclamantul a fost cazat singur în ambele camere. În plus, i s-a

permis să țină un televizor în cameră.

36

. Camerele aveau lumină naturală și artificială, iar reclamantului i s

-a

permis să folosească o lampă suplimentară pentru a îmbunătăți iluminatul.

Camerele se aeriseau cu ajutorul ferestrelor, acoperite cu plasă de sârmă.

37

. Instalațiile sanitare și dușurile erau pe coridor. Reclamantul a avut

acces permanent la instalațiile sanitare și la dușuri în timpu

l zilei, ori de câte

ori solicita acest lucru.

38

. Timpul petrecut în afara camerelor era de o oră pe zi.

Gherla.

A fost deținut acolo în următoarele perioade:

-

-

-

6

–

12 ianuarie 2012;

17

–

30 ianuarie 2012;

16 februarie

–

22 martie 2012.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

6

a) Versiunea reclamantului

a plâns de supraaglomerare. Însă nu a menționat

numărul deținuților din cameră sau dimensiunile camerei. Nu a făcut decât să

pretindă că erau 18 paturi în cameră. A susținut, de asemenea, că temperatura

era foarte scăzută și condițiile de igienă erau precare. Avea voie să facă doar

două dușuri pe săptămână.

b) Versiunea Guvernului

41

. La 9 ianuarie 2012, reclamantul a solicitat protecție în calitate de

persoană vulnerabilă în temeiul a

rt. 7 alin. (5) din Regulamentul de aplicare

a Legii nr.

275/2006. Ulterior, și

-

a desfășurat toate activitățile separ

at de

ceilalți deținuț

i.

–

la 6 ianuarie 2012 a fost cazat în camera EG 5.3 din sectorul medical,

care avea o suprafață de 15,26 m

2

și 3 paturi și pe care a împărțit

-o cu un

sin

gur deținut;

–

în perioada 6

–10 ianuarie 2012 a fost cazat în camera EG 1.7 din secția

de carantină, care avea o suprafață de 43,25 m

2

și 21 de paturi și pe care a

împărțit

-

o cu alți doi deținuț

i;

–

în perioada 10

–12 ianuarie și 17–

27 ianuarie 2012 a fost cazat în camera

EG 1.4 din secția de carantină, care avea o suprafață de 16,24 m

2

și 4 paturi

și pe care a împărțit

-

o cu alți doi deținuț

i;

–

în perioada 27

–30 ianuarie și 15 februarie–

22 martie 2012 a fost cazat în

camera EG 3.20, care avea o suprafață de

16,24 m

2

și 9 paturi și pe care a

împărțit

-

o cu alți trei deținuți.

43

. Sistemul de încălzire centrală al penitenciarului era în stare bună de

funcționare și asigura o temperatură corespunzătoare în incintă. Nu s

-au

înregistrat pl

â

ngeri din partea deținuților în această privință.

44

. Deținuții aveau dreptul la două dușuri pe săptămână, iar condițiile de

igienă erau corespunzătoar

e.

.

Rahova pentru a participa la o ședință în fața Înaltei Cu

rți de Casație și Justiție

în cadrul recursului formulat de acesta împotriva unei încheieri. A stat 5 zile

în penitenciarul respectiv.

a) Versiunea reclamantului

a plâns de supraaglomerare și temperaturi foarte scăzute

în cameră. A susținut că în cameră nu exista deloc încălzire și că

nu a avut

nimic de mâncare timp de aproximativ 3 zile deoarece hrana sa era aruncată

prin cameră de alți deținuți, care l

-

au amenințat cu moartea.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

7

b) Versiunea Guvernului

5

38,

rezervată persoanelor vulnerabile, care avea o suprafață de 19,58 m² și pe care

a împărțit

-

o cu alți șapte deținuți.

–

16 ianuarie 2012, reclamantul a fost cazat în camera

nr.

219, care avea o suprafață de 19,30 m² și pe care a împărțit

-o cu un singur

alt deținut.

50

. Camerele și instalațiile sanitare erau aerisite prin ferestre duble.

Încălzirea camerelor era asigurată de calorifere conectate la termocentrala

penitenciaru

lui.

51

. Hrana se servea în camere deoarece penitenciarul nu avea sală de mese

destinată persoanelor arestate preventiv. Distribuirea hranei era

supravegheată de personalul penitenciarului și coordonată de șeful secției.

Guvernul a subliniat că,

prin cazarea reclamantului într-

o cameră pentru

persoanele vulnerabile (persoane care deținuseră funcții oficia

le),

administrația penitenciarului ș

i

-

a îndeplinit obligația de a lua măsuri

corespunzătoare pentru a asigura siguranța acelor persoane.

52

. Toate activitățile zilnice pentru deținuții vulnerabili, precum și

transferul acestora la instanță, s

-

au desfășurat separat de alte categorii de

deținuți. S

-

au luat măsuri suplimentare de siguranță față de aceste persoane.

53

. Guvernul a susținut că reclamantul nu a depus la judecătorul delegat

nicio plângere împotriva personalului penitenciarului sau în legătură cu

conflictele sale cu alți deținuți în timpul deținerii sale în Penitenciarul

Rahova

.

–

16 februarie 2012, reclamantul a fost internat

în sectorul medical din Penitenciarul Dej.

Mureș.

Nu s-

a plâns de condițiile de detenție din acest penitenciar.

F. Transportul reclamantului de la Penitenciarul Gherla la

Penitenciarul Rahova

Gherla la Penitenciarul Rahova.

a plâns de condițiile necorespunzătoare în care a fost

transportat într

-

o dubă a penitenciarului, timp de aproximativ 17 ore, în data

de 12 ianuarie 2012. A susținut că duba penitenciarului a fost

supraaglomerată

și că aerisirea naturală a dubei prin trape a fost insuficientă. De asemenea, s

-

a plâns că duba nu a fost încălzită și că nu a avut ferestre sau sistem de

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

8

iluminat intern și că nu a avut posibilitatea să folosească toaleta în timpul

deplasăr

ii.

58

. Reclamantul a susținut, de asemenea, că a fost lipsit de hrană și apă în

timpul transportului

.

59

. Reclamantul a depus o plângere la administrația penitenciarului cu

p

rivire la condițiile în care a fost transportat de la Penitenciarul Gherla la

Penitenciarul Rahova. Într-

o scrisoare din 22 februarie 2012, Administrația

Națională a Penitenciarelor a confirmat că acesta fusese transportat într

-o

dubă de capacitate mică aparținând Penitenciarului Gherla deoarece

penitenciarul nu avea la dispoziție o altă dubă.

ș

i un coinculpat pentru a asigura partici

parea acestora la ședința programată

de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ziua următoare. Vehiculul a plecat

de la Penitenciarul Gherla la ora 5 p.m. pe 12 ianuarie 2012 și a ajuns la

Penitenciarul Rahova la ora 1:30 pe 13 ianuarie 2012. Vehiculul era complet

echipat și adaptat pentru deținuți. La 12 ianuarie 2012, reclamantul și

coinculpatul erau singurii deținuți transportați.

61

. Vehiculul avea sistem de încălzire. Reclamantul a beneficiat de spațiu,

lumină și temperatură corespunzătoare. I s

-

au furnizat apă și hrană în

conformitate cu regulamentul în vigoare și i s

-

a permis să transporte trei

articole de bagaj personal și un obiect de valoare.

G. Pl

ângerile adresate de reclamant autorităților naționale

63

. La 26 ianuarie 2012, reclamantul a depus la administrația

Penitenciarului Gherla o cerere prin care solicita să i se asigure condiții

corespunzătoare pentru pregătirea apărării sale în prezența avocatului său.

Acesta a afirmat că, în condițiile actuale, nu a putut să consulte dosarul și să

aibă contact direct cu avocatul său. Într

-

o scrisoare trimisă administrație

i

penitenciarului a doua zi a cerut contact direct cu avocatul

său, deoarece la

acea dată era separat de avocatul său printr

-

un dispozitiv de separare din sticlă

și trebuia să comunice prin microfon. A depus o altă cerere similară la 20

martie 2012.

64

. Administrația penitenciarului a justifica

t separarea reclamantului de

avocatul său printr

-

un dispozitiv de separare din sticlă citând dispozițiile

legale în vigoare.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

9

II. DREPTUL ȘI PRACTICA RELEVANTE

materiale de detenție în penit

enciarele din România

65

. Extrase din rapoartele internaționale și interne relevante, referitoare la

situația din penitenciarele din România, sunt furnizate în

Iacov Stanciu împotriva României

(nr. 35972/05, pct. 125-129, 4 iulie 2012).

66

. Nu există niciun raport CPT cu privire la Centrul de Reținere și

Arestare Preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție Județean Cluj.

Cu toate acestea, Comitetul Helsinki - România a vizitat acest centru la 25

septembrie 2013. În raportul întocmit în urma vizitei s-

a precizat că Centrul

de Reținere și Arestare Preventivă se afla la demisolul clădirii. Prin urmare,

nu existau lumină naturală și aerisire. Podeaua și pereții erau tot timpul

umede

de la apa infiltrată cu ușurință datorită apropierii de canalizare, prea veche,

mirosul din camere fiind irespirabil. Camerele nu erau prevăzute cu toalete

proprii, iar persoanele arestate trebuiau să le ceară polițiștilor să le însoțească

la toalete în timpul zilei și să folosească o găleată în prezența celorlalte

persoane în timpul nopții. De asemenea, s

-a remarcat lipsa apei curente.

275/2006 privind execut

area

ped

epselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal, aplicabile în principal privării de libertate a persoanelor condamnate, a

fost publicat în Monitorul Oficial din 16 ianuarie 2007. A fost modificat prin

Hotărârea Guvernului

nr.

1113/2010, publicată la 14 decembrie 2010.

Dispozițiile relevante din regulamentul sus

-

menționat privind protecția

deținuților vulnerabili prevăd următo

arele:

Art. 7

„(5) În cadrul locurilor de detenție pot fi delimitate, pentru motive temeinic

justi

fic

ate, spații funcționale în scopul protejării persoanelor private de libertate care

aparțin unor grupuri vulnerabile, cum ar fi minoritățile sexuale, persoanele care suferă

de HIV/SIDA sau orice alte categorii de persoane protejate de legislația

antidiscri

m

inare. Cazarea în aceste spații se poate face numai la cererea persoanelor

în cauză și numai pe durata pentru care este necesară protecția.”

Art. 80

„La repartizarea pe secții și camere de deținere se ține seama de asigurarea unei

protecții corespunzătoare [...] a persoanelor vulnerabile [...].”

nr. 2714/C din 20 octombrie 2008, astfel

cum a fost modificat la 28 decembrie 2010

(2), persoanelor arestate preventiv li se acordă

vizită cu dispozitive de separare. A

rt. 2

alin.

(4) prevede că, în mod

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

10

excepțional, vizita fără dispozitive de separare se poate acorda cu aprobarea

directorului locului de deținere, în condițiile a

rt. 38 alin. (4).

(1) prevede că persoanele private de libertate pot fi vizitate

oricând de apărătorii lor. A

rt. 5 alin.

(4) prevede că întrevederile cu apărătorii

sunt confidențiale și se desfășoară sub supraveghere în spații special

amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare care să limiteze contactul

fizic, dar care să permită transmiterea de înscrisuri. Supravegherea poate fi

numai vizuală, nefiind permisă ascultarea conversației purtate în spațiile

respective

.

250 din Codul de procedură penală (CPP), în vigoare la

momentul faptelor, inculpatul are dreptul de a lua cunoștință de materialul de

urmărire penală după punerea în mișcare a acțiunii penale numai dacă au fost

efectuate toate actele de urmărire necesare. Din articolele referitoare la

cercetarea și urmărirea penală reiese că, până la data respectivă, conținutul

dosarului penal nu este public.

privind cooperarea între instanțe, parchetele de

pe lângă acestea și mass

-media

71

. Consiliul Superior al Magistraturii („CSM”) a adoptat documentul

Ghid de bune practici privind cooperarea între instanțe, parchetele de pe lângă

ace

stea și mass

-media. Documentul a fost publicat pe website-

ul CSM și a

fost comunicat tuturor instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.

Recomandarea § 5 pct.

(4) din ghid prevede următoarele:

„Informațiile furnizate reprezent

anților mass

-media nu treb

uie să pericliteze bunul

mers al activităților judiciare, să afecteze principiul confidențialității sau să ducă la

încălcarea altor drepturi, în conformitate cu legile interne, pactele și tratatele

privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care

România este parte.”

Recomandarea §

9 din ghid, „Studierea dosarelor”, prevede:

„(1) Jurnaliștii nu au dreptul de a studia dosarele în faza de urmărire penală, decât în

condițiile prevăzute de lege și regulamentul de ordine interioară.

(2) În instanță, dosarele și registrele privitoare la activitatea de judecată sunt publice

și pot fi consultate de orice persoană solicitantă care justifică un interes legitim, precum

și de ziariști [...] Sunt exceptate: dosarele [...] privind [...] confirmarea și autorizarea

interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, care pot fi consultate numai de

procurorul, părțile, experții și interpreții desemnați în cauză, avocații sau reprezentanții

părților [..

.].”

nterioară al instanțelor judecătorești a fost

adoptat de CSM la 22 septembrie 2005 și publicat pentru prima dată în

Monitorul Oficial nr.

958 din 28 octombrie 2005. Dispozițiile relevante

privind accesul publicului la dosare, aplicabile la momentul faptelor din

prezenta cauză, prevăd următoarele:

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

11

Art. 92

„(2) Dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi

consultate de persoanele care justifică un interes legitim, precum și de ziariștii acreditați

[...] Cererea [...] va fi apr

obată de persoana care coordonează activitatea

compartimentului arhivă [...]

(6) Dosarele privind [...] confirmarea și autorizarea interceptărilor și înregistrărilor

convorbirilor telefonice pot fi consultate numai de către persoanele menționate la

alin. (

5) [părțile, avocații sau reprezentanții părților, experții și interpreții desemnați în

cauză], în condițiile legii [...]”

Art. 104

„(1) Grefierul va fi prezent în sala de ședință cu jumătate de oră înainte de începerea

ședinței de judecată, pentru a pune la dispoziție dosarele spre consultare [...]”

membre, referitoare la Regulile penitenciare europene

73

. Recomandarea, în partea relevantă, are următorul conținut:

„23.1 Toți deținuții au dreptul să solicite consiliere juridică, iar autoritățile

penitenciarului trebuie să le faciliteze accesul la o astfel de consiliere. [...]

23.4 Consultanța și alte comunicări, inclusiv corespondența, purtate între un deținut

ș

i avoca

tul său pe probleme juridice trebuie să rămână confidențiale. [...]

23.6 Deținuților trebuie să li se permită accesul la documentele referitoare la

procedurile judiciare care îi privesc sau vor fi autorizați să le păstreze în posesia lor.”

ÎN DREPT

I. CU P

RIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 3 DIN CONVENȚIE

a plâns de condițiile de detenție din Inspectoratul de

Poliție Județean Cluj și din Penitenciarele Gherla și Rahova, în special în ceea

ce privește supraaglomerarea, lipsa luminii naturale, a încălzirii și aerisirii.

De asemenea, s-

a plâns de condițiile necorespunzătoare în care a fost

transportat de la Penitenciarul Gherla la Penitenciarul Rahova în data de 12

ianuarie 201

2.

Acesta a invocat art.

3 din Convenție, care prevede următoarele:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.

”

A. Capătul de cerere privind condițiile materiale de detenție

75

. Potrivit Guvernului, capătul de cerere formulat de reclamant cu privire

la condițiile de detenție din Inspectoratul de Poliție Județean Cluj și din

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

12

Penitenciarele Gherla și Rahova ar trebui să fie respins ca vădit nefondat. În

această privință, a arătat că reclamantul a beneficiat de spațiu personal în

conformitate cu cerințele CPT de 4 m² de persoană. În plus, reclamantul a

beneficiat de statut special ca persoană vulnerabilă. Guvernul a recunoscut

că, doar pentru o zi, respectiv 12/13 ianuarie 2012, reclamantul a împărțit

camera cu alți șapte deținuți, dar a subliniat că această situație a rămas o

problemă izol

ată.

76

. În ceea ce privește condițiile materiale de detenție din Inspectoratul de

Poliție Județean Cluj, Guvernul a susținut că raportul CPT din 2010 și cauza

Viorel Burzo împotriva României

(nr.

75109/01 și 12639/02, 30 iunie 2009)

se refereau la o situație care fusese predominantă anterior detenției

reclamantului în unitățile de poliție și care nu mai corespundea

circumsta

nțelor actuale.

77

. Guvernul a susținut că, în ceea ce privește aerisirea, iluminatul și

încălzirea camerelor, administrația penitenc

iarelor i

-a oferit reclamantului

condiții de detenție corespunzătoare

.

78.

Curtea reamintește că relele tratamente trebuie să atingă un prag minim

de gravitate pentru a intra sub incidența a

rt.

3 din Convenție. A subliniat, în

numeroase cauze, că statul trebuie să se asigure că o persoană este deținută în

condiții compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modul și metoda

de executare a măsurii nu o supun stresului sau unor greutăți care depășesc

nivelul inevitabil de suferință inerent detenției [a se vedea

Kudła împotriv

a

Poloniei

(MC), nr. 30210/96, pct. 94, CEDO 2000-XI].

79

. La evaluarea condițiilor de detenție, se ține seama de efectele cumulate

ale acestor condiții, precum și de susținerile specifice făcute de reclamant (a

se vedea

Dougoz împotriva Greciei

, nr. 40907/98, pct. 46, CEDO 2001-II).

Lipsa acută a spațiului în camerele de cazare ale penitenciarului reprezintă un

factor semnificativ ce trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă acele

condiții de detenție incriminate au fost „degradante” din perspectiva a

rt. 3 din

Convenție. În cazuri anterioare în care reclamanții au avut la dispoziție mai

puțin de 4 m² de spațiu personal, Curtea a constatat că supraaglomerarea a

fost atât de gravă încât a justificat de la sine constatarea unei încălcări a a

rt.

3

(a se vedea, printre multe alte

autorități,

Sulejmanovic împotriva Italie

i

,

nr. 22635/03, pct.

51, 16 iulie 2009; și

Lind împotriva Rusiei

, nr. 25664/05,

pct. 59,

6 decembrie 2007). În schimb, în alte cazuri, în care

supraaglomerarea nu era suficient de gravă încât să constituie de la s

ine o

problemă în sensul a

rt.

3 din Convenție, Curtea a remarcat alte aspecte ale

condițiilor fizice de detenție ca fiind relevante pentru evaluarea respectării

articolului menționat. Aceste elemente au inclus, în special, existența aerisirii,

accesul la l

umină naturală sau aer curat, caracterul adecvat al instalațiilor de

încălzire, conformitatea cu cerințele sanitare fundamentale și posibilitatea

folosirii toaletei în intimitate (a se vedea jurisprudența citată în

Orchowski

împotriva Polonie

i

, nr. 17885/04, pct. 122, 22 octombrie 2009).

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

13

80

. În ceea ce privește probele referitoare la condițiile fizice de detenție,

Curtea constată că aceste informații sunt adesea la dispoziția autorităților

naționale. În consecință, reclamanții ar putea întâmpina dificultăți în

obținerea probelor pentru justificarea unei plângeri în acest sens. Totuși, în

asemenea cazuri, este de așteptat din partea reclamanților să prezinte măcar o

relatare detaliată a faptelor denunțate în plângere și să ofere –

pe cât posibil

–

câteva probe în susținerea capetelor de cerere (a se vedea

Visloguzov

împotriva Ucraine

i

, nr. 32362/02, pct. 45, 20 mai 2010).

81

. Revenind la prezenta cauză, Curtea constată că reclamantul s

-a plâns

de condițiile sale de detenție din Inspectoratul de Poliție Județean C

luj și din

Penitenciarele Gherla și Rahova. Având în vedere informațiile detaliate

prezentate de Guvern, Curtea constată că spațiul personal de care dispunea

reclamantul în majoritatea camerelor de deținer

e nu a fost mai mic de 4 m².

Doar pentru câteva ore, în data de 12/13 ianuarie 2012, în Penitenciarul

Rahova, reclamantul a fost deținut într

-

o cameră de 19,58

m² (a se vedea

supra, pct.

48), pe care a împărțit

-

o cu alți șapte deținuți.

82

. Cu toate acestea, în ceea ce privește alte aspecte ale condițiilor

materiale de detenție a reclamantului, Curtea consideră că, făcând comparație

între observațiile fiecărei părți referitoare la condițiile de igienă și constatările

Comitetului Helsinki

– România cu privire la locul de deținere din

Inspectoratul de Poliție Județean Cluj (a se vedea supra,

pct.

66), chiar și în

aceste împrejurări, reclamantul a fost lipsit de capacitatea de a menține un

nivel adecvat de igienă personală în detenție.

83

. În plus, Curtea nu este convinsă că reclamantul a beneficiat de

încălzire

corespunzătoare în camerele din Penitenciarele Rahova și Gherla. În acest

sens, Curtea constată că Guvernul a susținut că ambele penitenciare erau

dotate c

u sisteme de încălzire centrală. Însă nu a reușit să dea nicio informație

despre câte ore pe zi funcționau de fapt sistemele de încălzire și despre

temperatura medie la care funcționa sistemul și cea din camere. În consecință,

Curtea concluzionează că, în timpul detenției sale în cele două penitenciare,

reclamantului nu i s-

a asigurat o încălzire corespunzătoare (a se vedea

Mihai

Laurențiu Marin împotriva Români

ei

, nr. 79857/12, pct. 32, 10 iunie 2014).

84

. Curtea concluzionează că respectivele condiții fizice de detenție ale

reclamantului i-

au cauzat acestuia un grad de suferință care a depășit nivelul

inevitabil de suferință inerent detenției și au atins astfel

pragul minim de

gravitate necesar pentru a constitui tratament degradant în sensul art. 3 din

Convenț

ie.

Prin urmare, a fost încălcat a

rt.

3 din Convenție în ceea ce privește

condițiile fizice de detenție a reclamantului.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

14

B. Capătul de cerere privind condițiile de transport de la Penitenciarul

Gherla la Penitenciarul Rahova

85

. Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantului erau nefondate și în

contradicție cu informațiile prezentate de Administrația Națională a

Penitenciarelor. În această privință, a susținut că, la 12 ianuarie 2012, au fost

transpo

rt

ați numai reclamantul și un alt deținut (coinculpat în cadrul aceluiași

proces penal). De asemenea, Guvernul a susținut că reclamantul beneficiase

de spațiu, lumină și temperatură corespunzătoare.

86

. În primul rând, Curtea constată că versiunea reclamantului cu privire

la condițiile în care a fost transportat de la Penitenciarul Gherla la

Penitenciarul Rahova diferă considerabil de versiunea Guvernului.

87

. Curtea constată, de asemenea, că niciuna dintre afirmațiile

reclamantului în această privință nu este suficient de bine stabilită. Acesta nu

a reușit să prezinte detalii convingătoare sau declarații ale altor deținuți pentru

a confirma afirmațiile sale.

ntele părților, Curtea nu este convinsă că

condițiile în care reclamantul a fost transportat de la Penitenciarul Gherla la

Penitenciarul Rahova i

-

au cauzat stres sau greutăți de o intensitate care

depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și consideră că într

-

adevăr sănătatea și bunăstarea sa au fost asigurate.

89

. Rezultă că acest capăt de cerere este vădit nefondat și trebuie respins

în temeiul art.

35 §

3 și

§

4 din Convenție.

II. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE

A ART.

5 §

4 DIN

CONVENȚIE

a plâns că, în timpul deținerii sale în Penitenciarul

Gherla, i s-

a refuzat posibilitatea de a discuta cu avocatul său chestiuni cu

relevanță directă pentru apărarea sa și de a face plângere împotriva arestării

sale preventive, fără a fi separat printr

-

un dispozitiv de separare din sticlă,

ceea ce adusese atingere dreptului său la apărare. A susținut, de asemenea, că

i-au fost ascultate, poate chiar înregistrate, convorbirile avute cu avo

catul său

prin dispozitivul de separare din sticlă. Acesta a invocat a

rt. 5 § 4

din

Convenție, care prevede următoarele:

„4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul să

introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într

-un termen

scurt asupra legalității detenției sale și să dispună eliberarea sa dacă detenția este

ilegală.

”

91

. Guvernul a ridicat o excepție de neepuizare a căilor de atac interne.

Acesta a argumentat că

reclamantul nu s-a plâns procurorului care efectua

urmărirea penală că a întâmpinat dificultăți în pregătirea apărării sale. De

asemenea, a susținut că reclamantul nu a depus plângere la judecăt

orul delegat

în Penitenciarul Gherla în temeiul art.

61 din Regulamentul de aplicare a

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

15

Legii nr.

275/2006 și al a

rt. 1

alin. (4)

din Ordinul nr.

2714/C/2008, cu

modificările și completările ulterioare, coroborat cu a

rt. 38

din Legea

nr. 275/2006

.

92

. În ceea ce privește fondul capătului de cerere, Guvernul a susținut că

vizitele primite de reclamant de la apărătorul său au avut loc în conformitate

cu legislația aplicabilă. A susținut, de asemenea, că legislația națională

asigură dreptul la întâlniri confidențiale cu un avocat fără nicio limitar

e a

numărului și duratei acestora, precum și că sala de vizită nu era echipată cu

mijloace tehnice de înregistrare sau de ascultare. Întâlnirile cu avocatul

apărării au fost confidențiale și au avut loc sub supraveghere în spații

organizate. Dispozitiv

ele

de separare din sticlă aveau rolul de a limita

contactul personal, dar de a permite transmiterea înscrisurilor. Supravegherea

era doar vizuală, nefiind permisă ascultarea convorbirilor în aceste spații.

93

. În ceea ce privește excepția de neepuizare a căilor de atac interne,

ridicată de Guvern, Curtea constată că reclamantul a depus două plângeri la

administrația Penitenciarului Gherla, susținând că dispozitivul de separare din

sticlă l

-

a împiedicat să poarte discuții confidențiale și să facă schimb de

înscrisuri cu avocatul său (a se vedea supra,

pct.

63). Totuși, Curtea consideră

că nu este necesar să examineze excepția respectivă întrucât capătul de cerere

este oricum inadmisibil, pentru următoarele motive.

94

. Curtea constată că obiectul capătului de cerere formulat de reclamant

îl constituie dificultățile întâmpinate la contestarea arestării sale preventive.

În această privință, Curtea amintește că, în baza a

rt. 5 §

4, o persoană arestată

sau deținută are dreptul să introducă o acțiune prin care o instanță să exercite

controlul

judecătoresc asupra condițiilor procedurale și materiale care sunt

esențiale pentru „legalitatea”, în sensul a

rt. 5 §

1, a privării sale de libertate (a

se vedea

Brogan și alții împot

riva Regatului Unit,

29 noiembrie 1988, pct. 65,

seria A nr. 145-

B). Deși nu este întotdeauna necesar ca procedura prevăzută

la art. 5 §

4 să beneficieze de aceleași garanții ca cele prevăzute la a

rt. 6 §

1

din Convenție pentru procese penale sau civile, aceasta trebuie să aibă

caracter jurisdicțional și să ofere persoanei în cauză garanții adecvate pentru

tipul de privare de libertate în discuție. Pentru a stabili dacă procedura

prevede „garanțiile fundamentale de procedură aplicate în cazuri de privare

de

libertate”, trebuie să se țină seama de natura specifică a circumstanțelor în

care se desfășoară o astfel de procedură (a se vedea, printre alte autorități,

Megyeri împotriva German

iei

, 12 mai 1992, pct.

22, seria A nr.

237-A).

Procedura trebuie să fie contradictorie și să asigure întotdeauna egalitatea

armelor între părți – procuror și deținut [a se vedea

Nikolova împotriv

a

Bulgariei

(MC), nr. 31195/96, pct. 58, CEDO 1999-

II]. Poate fi necesară o

formă de reprezentare juridică a deținutului, și anume atun

ci când acesta nu

se poate apăra în mod corespunzător sau în alte circumstanțe speciale [a se

vedea

Öcalan împotriva Turciei

(MC), nr. 46221/99, pct. 70, CEDO 2005-

IV].

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

16

95

. În prezenta cauză, sarcina Curții este de a decide dacă rec

lamantul a

fost în măsură să beneficieze de asistență efectivă din partea avocatului său

pentru a face plângere împotriva arestării preventive.

96

. Unul din elementele cheie ale reprezentării efective a intereselor unui

client de către un avocat este principiul conform căruia confidențialitatea

schimbului de informații dintre aceștia trebuie protejată. Acest privilegiu

încurajează comunicarea deschisă și onestă între clienți și avocați. Curtea a

hotărât anterior, în contextul a

rt. 8

ș

i art.

6, că comunicarea confidențială cu

avocatul este protejată de Convenție ca o garanție importantă a dreptului la

apărare [a se vedea, de exemplu,

Campbell împotriva Regatului Unit

, 25

martie 1992, pct.

46, seria A nr.

233, și Recomandarea Rec(2006)2

(a se

vedea supra, pct. 62)].

r-

adevăr, dacă un avocat nu ar fi în măsură să se consulte cu clientul

său și să primească instrucțiuni confidențiale de la acesta fără supraveghere,

asistența sa și

-ar pierde o mare parte din u

tilitate, pe când Convenția are ca

scop garantarea unor drepturi concrete și efective (a se vedea

Artico împotriva

Italie

i

, 13 mai 1980, pct. 33, seria A nr. 37).

98

. Curtea a hotărât anterior că o ingerință în privilegiul avocat

-cl

ient și,

astfel, în exercitarea dreptului

deținutului la apărare, nu necesită neapărat ca

o interceptare sau ascultare să fi avut loc efectiv. În opinia Curții, o

convingere reală, întemeiată pe motive rezonabile, potrivit căreia discuția a

fost ascultată, ar putea fi suficientă pentru a limita eficacitatea asistenței pe

care avocatul ar putea să o ofere. O astfel de convingere ar împiedica

inevitabil o discuție liberă între avocat și client și ar obstrucționa efectiv

dreptul persoanei private de libertate de a contesta legalitatea detenției sale

(a

se vedea

Castraveț împotriva Moldovei

, nr.

23393/05, pc

t.

51, 13 martie

2007).

99

. Sarcina specifică a Curții în prezenta cauză este de a decide dacă

reclamantul a putut beneficia de asistență efectivă din partea avocatului său

î

n timpul detenției sale în Penitenciarul Gherla. Astfel, trebuie să stabilească

dacă reclamantul și avocatul său au avut o convingere reală, întemeiată pe

motive rezonabile, potrivit căreia discuția dintre avocat și client în sala de

vizită a fost interceptată. Din susținerile reclamantului reiese că temerea sa că

îi sunt interceptate convorbirile cu avocatul său nu avea niciun temei. Curtea

constată că nu există nicio probă pentru a verifica afirmația reclamantului

potrivit căreia convorbirile cu avocatul său au fost interceptate. Pe de altă

parte, reclamantul nu a prezentat nicio probă care să demonstreze că

dispozitivul de separare din sticlă reprezenta un obstacol în calea transmiterii

documentelor între acesta și avocatul său.

100

. Curtea constată, de asemenea, că situația reclamantului în prezenta

cauză este diferită de situația reclamantului din cauza

Castraveț

(cita

tă

anterior, pct. 53-

54). În cea din urmă cauză, convingerea reclamantului că

convorbirile sale au fost ascultate

era bazată pe preocuparea întregii

comunități de avocați din Moldova, fapt care a dus la un protest al Baroului

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

17

față de existența unor dispozitive de interceptare în dispozitivul de separare

din sticlă din sala de vizită.

în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, deși

dispozitivul de separare ar fi putut crea anumite obstacole în calea

comunicării efective între reclamant și avocatul său, reiese că dificultățile din

prezenta cauză nu l

-

au împiedicat pe reclamant să își pregătească o apărare

efectivă în fața autorităților naționale.

102

. Rezultă că acest capăt de cerere este vădit nefondat și trebuie respins

în temeiul art. 35 § 3 lit.

a) și

§

4 din Convenție.

III. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCA

RE A ART. 8 DIN

CONVENȚIE

a plâns că extrase din dosarul de

urmărire penală – în special convorbirile telefonice interceptate de autorități

–

au fost publicate în mass-

media. A susținut că unele d

intre convor

birile

publicate în presă au fost de natură strict privată și că publicarea lor nu a

corespuns unei nevoi sociale imperioase. Acesta a invocat art.

8 din

Convenție, care prevede următoarele:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a

domiciliului său și a corespondenței sale.

măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă con

stituie o măsură care, într

-

o so

cietate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică,

bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea

sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”

A. Cu privire la admisibilitate

104

. Guvernul a ridicat o excepție de neepuizare a căilor de atac interne.

A argumentat că nu existau probe că reclamantul a sesizat instanțele naționale

cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la respectarea vieții sale private. În

opinia sa, reclamantul ar fi putut să depună plângere penală pentru abuz în

serviciu sau pentru divulgarea secretului profesional.

105

. Potrivit Guvernului, reclamantul ar fi putut, de asemenea, să depună

la Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii o cerere pentru

efectuarea unei cercetări disciplinare în legătură cu circumstanțele în care au

fost publicate transcrierile convorbirilor sale telefonice int

erceptate.

106

. Guvernul a mai argumentat că o acțiune introdusă în conformitate cu

Legea audiovizualului (nr.

504/2002) ar fi constituit o cale de atac efectivă,

la fel ca și o acțiune în răspundere civilă delictuală, în speță a

rt. 1357 din

noul

Cod civil coroborat cu art. 252

–

255 din noul Cod civil.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

18

107

. Curtea amintește că scopul normei privind epuizarea căilor de atac

interne este de a acorda statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de

a repara pretinsel

e încălcări care le sunt imputate înainte ca acele încălcări să

fie sesizate Curții. Totuși, singurele căi de atac a căror epuizare este prevăzută

la art.

35 din Convenție sunt cele legate de încălcările pretinse și care sunt în

același timp disponibile și suficiente. Existența unor asemenea căi de atac

trebuie să fie suficient de sigură nu doar în teorie, ci și în practică; în caz

contrar, acestea vor fi lipsite de accesibilitatea și eficiența necesare; statului

pârât îi revine sarcina de a stabili dacă sunt îndeplinite aceste diverse condiții

[a se vedea, printre multe altele,

Selmouni împotriva Franței

(MC),

nr. 25803/94, pct. 74

–

75, CEDO 1999-IV].

108

. Curtea observă că Guvernul a făcut trimitere la câteva căi posibile pe

care reclamantul le-

ar fi putut folosi pentru a face plângere în legătură cu

încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private.

109

. Reclamantul a reamintit că plângerea sa nu

are ca obiect publicarea

de către presă a unor extrase din dosarul penal, ci faptul că autoritățile au

permis scurgerea informațiilor respective către presă. Prin urmare, căile de

atac la care face trimitere Guvernul cu privire la o posibilă plângere împotriva

ziariștilor sau a societăților mass

-media nu sunt

relevante în prezenta cauză.

110.

În ceea ce privește o plângere civilă formulată în temeiul dreptului

general privind răspunderea civilă delictuală în vigoare la momentul

respectiv, Curtea constată că, întrucât nu a fost identificată persoana

răspunzătoare de scurgerea de informații, soluția invocată de Guvern pare să

fie lipsită de orice șansă reală de succes. Guvernul nu

a prezentat niciun

exemplu relevant din jurisprudență care să infirme această concluzie. În

prezenta cauză, în lipsa identificării clare a autorității care a constituit sursa

scurgerii informațiilor, ar fi prea dificil pentru reclamant să fie obligat să

introducă acțiuni împotriva tuturor instituțiilor care au avut atribuții în dosar

la vremea respectivă (a se ve

dea

Cășuneanu împotriva Românie

i

,

nr. 22018/10, pct. 71, 16 aprilie 2013).

111

. Rezultă că Guvernul nu

a fost în măsură să demonstreze că

reclamantul avea la dispoziție o cale de atac efectivă pentru a face plângere

privind

încălcarea drepturilor sale prevăzute de Convenție.

În consecință, Curtea respinge excepția preliminară ridicată de Guvern.

112

. Acest capăt de cerere nu est

e vădit nefondat în sensul a

rt. 35 § 3 lit. a)

din Convenție și nu prezintă

niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare,

este necesar să fie declarat admisibil.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

19

B. Cu privire la fond

lui

113

. Guvernul a susținut că, potrivit informațiilor furnizate de DNA,

niciun exemplar al

dosarului de urmărire penală nu a fost prezentat presei. În

plus, nu exista din partea presei nicio cerere înregistrată pentru a avea acces

la dosarul penal în faza de urmărire penală. Au existat comunicate de presă în

diferite faze importante ale urmăririi penale, ca de exemplu reținerea și

arestarea preventivă a reclamantului, precum și trimiterea dosarului acestuia

la instanța de judecată. Comunicatele de presă au fost emise avându

-se în

vedere interesul public față de un dosar penal în care era implicat

primarul

municipiului Cluj-

Napoca, acuzat de infracțiuni de corupție.

114

. După trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, au existat 24 de

cereri din partea presei pentru o copie după încheierea prin care s

-a dispus

arestarea pr

eventivă a reclamantului.

115

. Guvernul a făcut trimitere, de asemenea, la articolele de ziar la care

s-

a referit reclamantul în cererea adresată Curții. Cele din 10 și 11 noiembrie

2011 au făcut o trimitere succintă la acuzațiile aduse reclamantului, fără a

face referire la vreo probă din dosarul de urmărire penală. Articolul din 16

decembrie 2011 a fost publicat după ce presei i se pusese la dispoziție o copie

a încheierii prin care se dispunea arestarea preventivă a reclamantului ș

i care

conținea extrase din transcrierea comunicărilor reclamantului. Articolele din

5, 6 și 10 februarie 2012 au fost publicate după emiterea rec

hizitoriului. Cauza

devenind publică, jurnaliștilor li s

-a permis accesul la dosarul cauzei.

116

. Guvernul a susținut că dreptul societății la informații privind

comportamentul și activitățile persoanelor publice prevalează asupr

a

dreptului acestor persoane la protecția imaginii lor publice. Acesta a arătat că

materialul în discuție se referea exclusiv la acuzațiile în materie penală

îndreptate împotriva reclamantului, nu la viața sa privată.

117

. În ultimul rând, Guvernul a argumentat că imaginea reclamantului

nu

fusese afectată de publicarea informațiilor. De aseme

nea, acesta nu a fost

în măsură să demonstreze cum anume a fost afectat de publicarea materialului

respect

iv.

a) Principii generale

jurisprudența sa recentă în ceea ce privește protecția asigurată de a

rt. 8

dreptului la reputație [a se vedea

Petrina împotriva României

, nr. 78060/01,

pct. 27-

29 și 34

-36, 14 octombrie 2008;

A. împotriva Norvegiei

, nr. 28070/06,

pct. 63-65, 9 aprilie 2009;

Von Hannover

împotriva

Germaniei (nr. 2)

(MC),

nr.

40660/08 și 60641/08,

pct. 95-99,

CEDO

2012; și

Axel Springer AG

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

20

împotriva Germaniei

(MC), nr. 39954/08, pct. 78-95, 7 februarie 2012]. În

special, Curtea reamintește că, în virtutea obligațiilor pozitive iner

ent

e

respectării efective a vieții private, trebuie să cerceteze dacă autoritățile

naționale au luat măsurile necesare pentru a asigura protecția efectivă a

dreptului respectiv [

Craxi împotriva Italiei (nr.

2), nr.

25337/94, pct.

73,

17 iulie 2003].

119

. Curtea reamintește totodată că, în cauzele în care informații

confidențiale au fost dezvăluite presei, a stabilit că este în primul rând sarcina

statelor respective să își organizeze serviciile și să își instruiască personalul

de așa natură încât să se asigure că nu se divulgă informații confidențiale sau

secrete [a se ved

ea

Stoll împotriva Elveției

(MC), nr. 69698/01, pct.

61 și 143,

CEDO 2007-

V; și

Craxi

, citată anterior,

pct. 75].

a subliniază că, în principiu, dreptul la

respectarea vieții private și dreptul la libertatea de exprimare sunt drepturi cu

valoare egală în sensul Convenției și merită un respect egal atunci când sunt

puse în balanță (a se vedea

Cășuneanu

, citată anterior

, pct. 82).

b) Aplicarea acestor principii în prezenta cauză

i) Cu privire la pretinsul prejudiciu suferit

121

. Pentru început, Curtea observă că extrase din dosarul de urmărire

penală au devenit publice înainte de începerea procedu

rii în contradictoriu

–

cu alte cuvinte, înainte ca procurorul să înainteze instanței rechizitoriul

întocmit

.

122

. Rolul Curții în prezenta cauză este acela de a examina dacă divulgar

ea

de către autorități a unor informații din dosarul penal al reclamantului, urmată

de publicarea acestora în ziare, a încălcat dreptul reclamantului la protecția

vieții sale private.

123

. Curtea observă, de asemenea, că în sfera noțiunilor de „viață privată”

și „corespondență”, î

n sensul art.

8, intră și convorbirile telefonice (a se

vedea, printre alte hotărâri,

Crax

i

, citată anterior,

pct.

57; și

Drakšas

împotriva Lituaniei

, nr. 36662/04, pct. 52, 31

iulie 2012). În speță, deși nu

fără relevanță pentru procesul penal, conținutul înregistrărilor divulga

informații despre chestiuni private ale reclamantului și, astfel, îl pu

nea într

-o

lumină nefavorabilă, dând impresia, înainte ca autoritățile naționale să fi avut

chiar posibilitatea de a examina acuzațiile, că acesta a săvârșit infracțiuni. În

plus, o parte din convorbirile telefonice publicate erau într-

o anumită măsură

de natură strict privată și aveau o legătură redusă sau inexistentă cu acuzațiile

în materie penală îndreptate împotriva reclamantului (a se vedea

Craxi

, citată

anterior, pct. 66).

124

. În opinia Curții, faptul că în presă s

-

au scurs informații din dosarul

penal care nu

aveau caracter public poate fi considerat, în circumstanțele

cauzei, respectiv publicarea lor ulterioară, ca fiind o ingerință în exercitarea

dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private.

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

21

125

. Cât privește consecințele, pentru reclamant, ale scurgerii de

informații către presă, Curtea observă că, odată ce informațiile au fost

publicate, reclamantul s-a aflat în incapacitatea de a întreprinde imediat

acțiuni pentru apărarea reputației sale deoarece fondul cauzei nu

făce

a

obiectul unei examinări de către instanță, iar autenticitatea sau acuratețea

convorbirilor telefonice și interpretarea ace

s

tora nu puteau fi astfel contestate.

Curtea a stabilit totodată că reclamantul nu

dispunea de mijloace pentru a

depune plângere la autorități cu privire la respectiva scurgere de informații

(supra, pct. 112).

ate concluziona că reclamantul a fost prejudiciat ca

urmare a ingerinței în exercitarea dreptului său la respectarea vieții sale

private prin scurgerea, către presă, de extrase din convorbirile sale telefonice.

ii) Cu privire la caracterul corespunzător al răspunsului autorităților

127

. Curtea va examina în continuare protecția acordată de stat dreptului

reclamantului și dacă autoritățile s

-

au achitat de obligațiile pozitive prevăzute

la art. 8

.

observă că publicarea materialului în litigiu nu

a contribuit la

progresul urmăririi penale. Mai mult, informațiile ar fi devenit accesibile cel

târziu în momentul depunerii de către procuror a dosarului cauzei la grefă. În

plus, unele dintre convorbirile

publicate în presă au fost de natură privată, iar

publicarea lor în presă nu corespundea unei nevoi sociale imperioase. Rezultă

că scurgerea informațiilor nu era justificată.

129

. Curtea amintește că, prin însăși natura ei, procedura interceptării

telefoanelor este supusă unui control judecătoresc riguros și, prin urmare, este

logic ca rezultatele acestei operațiuni să nu fie făcute publice în lipsa unui

control judecătoresc la fel de riguros [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Dumitr

u

Popescu împotriva României (nr.

2)

, nr.

71525/01, pc

t.

44 și 70

-84,

26 aprilie 2007].

130

. Trebuie remarcat că accesul publicului la informații dintr

-un dosar

penal nu

este nelimitat sau discreționar, nici măcar după ce dosarul este

î

naintat instanței. În conformitate cu normele și reglementările aplicabile,

accesul presei la dosarele privind procedurile de confirmare sau autorizare a

interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice este limitat (a se

vedea supra, pct.

69 și 70). Mai mult, judecătorii pot decide, în circumstanțe

justificate, să nu permită accesul unei terțe părți la dosarul cauzei. Curtea

nu

poate exclude faptul că un judecător care soluționează o astfel de cerere se

poate angaja într-

un exercițiu de punere în balanță a dreptului la respectarea

vieții private în raport cu dreptul la libertatea de exprimare și informare.

Astfel, accesul la informații este în mod legitim supus controlului

judecătoresc.

131

. Totuși, o astfel de posibilitat

e nu

există dacă, precum în prezenta

cauză, există o scurgere de informații către presă. În acest caz,

este de maximă

importanță să se stabilească, în primul rând, dacă statul și

-a organizat

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

22

serviciile și și

-a instruit personalul pentru a preveni eludarea procedurilor

oficiale (a se vedea

Stoll

, citată anterior,

pct.

61) și, în al doilea rând, dacă

reclamantul dispunea de mijloace să obțină reparații pentru încălcarea

drepturilor s

ale.

hotărăște că, în prezenta

cauză, statul pârât nu

și

-

a îndeplinit obligația de a păstra în siguranță

informațiile de care dispunea pentru a garanta dreptul reclamantului la

respectarea vieții sale private și că totodată nu și

-

a îndeplinit obligația de a

asi

gura o cale de atac după ce a avut loc încălcarea drepturilor acestuia. În

consecință, a fost încălcat a

rt.

8 din Convenție.

IV. CU PRIVIRE LA CELELALTE PRETINSE ÎNCĂLCĂRI ALE

CONVENȚIE

I

temeiul art.

5 §

1 și

§

3 din Convenție cu privire la reținerea sa și arestarea sa

preventiv

ă.

prezentate de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate elementele

de care dispune și în măsura în care este competentă să se pronunțe cu privire

la capetele de cerere respective, Curtea nu constată nicio aparentă încălcare a

drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenție sau în pr

otocoalele la

aceasta. Rezultă că aceste capete de cerere trebuie respinse ca vădit nefondate,

în temeiul art.

35 §

3 și

§

4 din Convenție.

V. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART.

41 DIN CONVENȚIE

41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o r

eparație echi

tabilă.”

136

. Reclamantul a depus cererea pentru reparație echitabilă după

expirarea termenului stabilit de Curte. În consecință, Curtea consideră că nu

este necesar să i se acorde nicio sumă în această privință.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Declară

admisibile capătul de cerere întemeiat pe a

rt.

3 în legătură cu

condițiile de detenție a reclamantului și capătul de cerere întemeiat pe

art. 8, iar celelalte capete de cerere inadmisibile;

HOTĂRÂREA APOSTU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

23

2.

Hotărăște

că a fost încălcat a

rt.

3 din Convenție în ceea ce privește

condițiile de detenție a reclamantului;

3.

Hotărăște

că a fost încălcat a

rt.

8 din Convenție;

4.

Respinge

cererea reclamantului de acordare a unei reparații echitabile.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 3 februarie 2015,

în temeiul art.

77 §

2 și

§

3 din Regulamentul Curții.

Stephen Phillip

s

Josep Casadeval

l

Grefie

r

Președinte