AFFAIRE BRANTOM INTERNATIONAL S.R.L. ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

10.02.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BRANTOM INTERNATIONAL S.R.L. ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BRANTOM INTERNATIONAL S.R.L. ȘI ALTELE c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 42572/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 februarie 2015 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Brantom International S.R.L. și alții c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Gritco, judecători, și Marialena Tsirli, asistent adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2015, a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 42572/09) îndreptată împotriva Republicii Moldova și a cărei societate Brantom International Sarl, domnul V. Prudscoi și domnul I. Periev ( D. Avtudov, avocat în Chișinău. Guvernul moldoven al Republicii Moldova (inclusiv al Republicii Moldova) a fost reprezentat de agentul său, dl L. Apostol, de la Ministerul Justiției. Reclamanții susțin că drepturile lor garantate prin art. 6 1 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost ignorate ca urmare a anulării unei hotărâri irevocabile în favoarea acestora. La 13 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. Prima reclamantă, Brantom International Sarl, este o societate cu răspundere limitată de drept moldovean cu sediul la Chișinău. Al doilea reclamant, Vladimir Prudscoi, este un resortisant moldovean născut în 1954 și rezident în Chișinău. Al treilea reclamant, domnul Iuri Periev, este un resortisant moldovean, născut în 1950 și rezident în Chișinău. La o dată nespecificată, al doilea și al treilea reclamant au înaintat autorităților competente o cerere de privatizare a apartamentului cu care erau chiriași. L. issue, proprietate publică, este situat în centrul orașului Chișinău. În temeiul unui contract încheiat la 7 februarie 2002 cu statul, al doilea și al treilea reclamant au devenit proprietari ai apartamentului. La 28 februarie 2002, au vândut imobilul primei reclamante. La 23 noiembrie 2004, societatea S. a inițiat o acțiune care a dus la anularea deciziei de privatizare a apartamentului în cauză și a celor două contracte de vânzare. Prin hotărârea din 4 noiembrie 2005, Tribunalul din Buiucani a primit în întregime acțiunea. El a constatat, printre altele, că al doilea și al treilea tribunal din Buiucani nu își avea reședința în apartament la momentul privatizării. La 23 februarie 2006, Tribunalul din Chișinău a respins cererea primei reclamante și a confirmat hotărârea din 4 noiembrie 2005. Prima reclamantă s-a ocupat de casarea sa. 10. Prin hotărârea irevocabilă din 13 septembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a încălcat hotărârile instanțelor inferioare și a respins acțiunea societății S. Aceasta a presupus, printre altele, că al doilea și al treilea (treilea) nu au fost decăzute, prin hotărâre judecătorească, din dreptul lor de a ocupa apartmentul. Acest lucru infirma, în opinia Curții Supreme, concluziile organismelor inferioare potrivit cărora acestea nu locuiau în această locuință și nu aveau dreptul de a-l privatiza. În plus, Comisia a considerat că prima reclamantă era un cumpărător cu bună-credință. Revizuirea hotărârii definitive din 13 septembrie 2006 11. La 12 noiembrie 2008, societatea S. a depus o cerere de revizuire a procesului. Aceasta a invocat noi circumstanțe esențiale pentru rezolvarea cazului, inclusiv scrierile care confirmă faptul că cel de-al treilea reclamant nu a locuit în locuințele respective. Aceasta se referă la fișa personală a acestuia din urmă eliberată de angajatorul său și la scrisorile autorităților locale și ale asociației medicale teritoriale. 12. Prin hotărârea din 25 februarie 2009, Curtea Supremă de Justiție a acceptat cererea în revizuire, și-a pronunțat propria hotărâre din 13 septembrie 2006 și a decis să reexamineze recursul primei reclamante. dovada faptului că cel de-al treilea reclamant a locuit timp de 20 de ani la o altă adresă. Curtea Supremă a considerat că aceste dovezi, care nu făceau parte din domeniul public, nu puteau fi cunoscute anterior și a considerat că condițiile impuse prin art. 449 litera (b) din Codul de procedură civilă (revizuirea unei hotărâri în cazul în care au fost îndeplinite noi circumstanțe esențiale pentru soluționarea cauzei și nu puteau fi cunoscute anterior) 14. Prin hotărârea din 20 mai 2009, Curtea Supremă a respins recursul primei recurente formulată împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instană din Chișinău din 23 februarie 2006 și a confirmat deciziile organelor inferioare pronunțate pe fondul cauzei. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 15. În ceea ce privește revizuirea deciziilor irevocabile, dreptul intern relevant este rezumat în cauze. Popov c. Republica Moldova ) (n 19960/04, § 27-29, 6 decembrie 2005) și Jomiru și Crețu c. Republica Moldova 28430/06, § 26 - 27, 17 aprilie 2012). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) ȘI 13 DIN CONVENȚIE ȘI LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 16. că contestarea hotărârii definitive a Curții Supreme de Justiție din 13 septembrie 2006 în favoarea acestora a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice, precum și dreptului acestora la respectarea bunurilor lor. Prin urmare, acestea invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. (1) În această privință, aceștia denunță o încălcare a dreptului lor la o cale de atac eficientă, garantată prin art. 13 din Convenție. 17. (1) În sfârșit, prima reclamantă se plânge că instanțele interne, privând-o de proprietatea obținută cu bună-credință fără a-i atribui compensații, au încălcat dreptul său la respectarea proprietăților sale. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. art. 1 din Protocolul nr Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...) Declarația unilaterală a guvernului pârât și solicitarea de a anula cererea pentru rolul în conformitate cu art. 37 din Convenție 18. La 6 iulie 2011, guvernul a prezentat o declarație unilaterală în care recunoaștea că reclamanții au fost victime ale unei încălcări a drepturilor garantate prin dispozițiile articolelor 6 și 13 din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 și că această constatare a fost, în parte, echivalentă cu o despăgubire pentru daunele suferite. El a propus să se aloce reclamanților 2 500 EUR (EUR) pentru cheltuielile de judecată și daunele suportate și a invitat Curtea să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 din convenție. 19. Reclamanții nu au fost de acord cu valoarea despăgubirii propuse de guvern și au recuzat declarația sa. 20. Curtea consideră că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție nu impune pe deplin faptul că aceasta se referă la examinarea cauzei (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2004-III și Melnic Republica Moldova , 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 21. Curtea reamintește, de asemenea, că o hotărâre în constatarea unei încălcări antrenează pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (fostul rege al Greciei și alte c. Grecia [GC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 În noiembrie 2002, Curtea a decis că aceeași abordare ar trebui urmată atunci când un guvern încearcă să obțină eliminarea rolului unei persoane prin intermediul unei declarații unilaterale (Decev c. Republica Moldova), nr. 7365/05, § 18, 24 februarie 2009 22. Curtea observă că guvernul a recunoscut, în declarația sa unilaterală, că revizuirea hotărârii irevocabile în favoarea întreprinderilor în cauză a fost o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. (1) Cu toate acestea, valoarea despăgubirii oferite este prea mică față de sumele acordate de Curte în cazuri similare, astfel încât nu se poate spune că reclamanții au primit o despăgubire adecvată. 23. Prin urmare, cererea nu poate fi înlăturată din rolul în temeiul articolului 37 litera (c) din Convenție, iar declarația nu oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să poată considera că nu se mai justifică continuarea examinării cauzei. 24. În concluzie, Curtea respinge cererea guvernului de a radia cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție și, în consecință, va continua examinarea admisibilității și a fondului cauzei. Cu privire la admisibilitate 25. Cu condiția ca prima reclamantă să se plângă, pe teren de la art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât rezilierea de către instanțele interne a contractului în temeiul căruia a dobândit proprietatea asupra unei clădiri fără ca o compensație să fie ordonată a adus atingere dreptului său de a-și respecta bunurile, Curtea arată că nu a efectuat, împotriva vânzătorilor, o acțiune de restituționare în fața instanțelor naționale. 26. Or, Curtea reamintește că regula privind epuizarea căilor de atac interne prevăzute la art. 35 alin. (1) din Convenție impune întreprinderilor obligația de a utiliza în primul rând acțiunile disponibile în mod normal și suficiente în ordinea juridică internă a țării lor pentru a le permite să obțină despăgubiri pentru încălcările pe care le aplică. Aceste căi de atac trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine, în practică și în teorie, altfel le lipsesc eficacitatea și accesibilitatea dorită (Tanase Republica Moldova [GC], n 7/08, § 120, CEDH 2010 și Paroisse greco-catolic remites pe Somes c. România (dec.), n 13073/03, § 22-23, 9 septembrie 2014 27. Curtea constată că dreptul moldovean prevede, în cazul anulării unui contract, o acțiune civilă în temeiul căreia părțile trebuie să restituie prestațiile de care au beneficiat : Totul este repus în statul în care părțile se aflau înainte de executarea contractului. Curtea arată că prima reclamantă nu a demonstrat că acțiunea menționată anterior era inadecvată sau indecentă, având în vedere faptele cauzei, sau că anumite circumstanțe speciale îl scutiu de obligația de a-și exercita obligațiile (Vernillo c. Franța, 20 februarie 1991, seria A n 198 și Secic c. Croația (dec.), nr. 40116/02, 15 iunie 2006). 28. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 29. Curtea constată, de asemenea, că restul cererii nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. Curtea arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz și că este, prin urmare, necesar să fie declarată admisibilă. Pe fond 30. Curtea arată că a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Popov c. Republica Moldova (n, nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005 și Melnic, citată anterior, §§ 38-44). 31. Curtea constată că motivul invocat de Curtea Supremă de Justiție pentru revizuirea hotărârii definitive din 13 septembrie 2006 a fost descoperirea înscrisurilor care confirmă faptul că al treilea reclamant nu își avea reședința în afara teritoriului. Curtea constată că acest argument a fost utilizat în decizia din 4 septembrie 2006 noiembrie 2005 a Tribunalului de Primă Instană din Buiucani și Curtea Supremă de Justiie l-a respins în hotărârea sa irevocabilă din 13 noiembrie 2005 În lumina împrejurărilor din speță și având în vedere jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că: în speță, procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiție într-un mod incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice (Oferta Plus SRL c. Republica Moldova, n 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006). 32. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza anulării hotărârii irevocabile din 13 septembrie 2006. 33. În lumina acestei constatări, Curtea consideră că nu este cazul să se examineze dacă, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție (a se vedea, printre altele, Popov c. Republica Moldova, citată anterior, § 55). II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 35. A doua și a treia instanță nu au prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să le acorde o sumă în acest sens. Rău material și moral 36. Prima reclamantă solicită 16 046 EUR pentru a nu câștiga din cauza prejudiciului material și 10 Acest contract a fost încheiat de părți în urma revizuirii din 25 februarie 2009. 37. Guvernul contestă suma și bunul întemeiat al despăgubirilor solicitate și consideră că, în speță, este vorba despre o cifră abstractă și potențială, suma exactă a cărei valoare trebuie stabilită, după un proces judiciar separat, de instanțele naționale. 38. Curtea remarcă faptul că prima recurentă a demonstrat că a închiriat, înainte de revizuirea hotărârii irevocabile din 13 septembrie 2006, clădirea în cauză unei bănci, pentru 10 000 lei moldovenești (MDL) pe lună. Prin urmare, Curtea consideră că prima reclamantă a dovedit prejudiciul material suferit și i-a acordat 16 046 EUR în acest sens. 39. Curtea consideră, de asemenea, că prima reclamantă a suferit în mod necesar un prejudiciu moral și că constatarea încălcării convenției nu constituie o despăgubire suficientă în această privință. În același timp, Curtea consideră excesivă suma solicitată de reclamantă. Având în vedere jurisprudența sa și hotărând în mod echitabil, Curtea îi alocă 2 000 EUR în acest sens. Prima recurentă solicită 3 000 EUR pentru cheltuielile suportate în fața Curții. 41. Guvernul contestă această sumă. 42. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 750 EUR pentru toate cheltuielile și este de acord cu prima reclamantă. Interese moratoriu 43. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA L cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1, privind anularea hotărârii din 13 septembrie 2006 și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. că statul pârât trebuie să plătească primei reclamante următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului 446 EUR (șaisprezece mii patruzeci și șase de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii) 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii) 750 EUR (șapte sute cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 10 februarie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte