- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 decembrie 2025
- Stat pârât
- MDA
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Grama împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A CINCEA CERINȚE GRAMA c. REPUBLICA MOLDOVA (solicitarea nr. 21364/15) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 decembrie 2025 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă.
În cazul Grama c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care face parte dintr-un comitet compus din: Gilberto Felici, președinte, Diana Sârcu, Sebastien Biancheri, judecători, și Martina Keller, asistentă de secțiune, Văzut: cererea (nr. 21364/15) îndreptată împotriva Republicii Moldova și al cărei resortisant al acestui stat, M. Iurie Grama, născută în 1970 și rezidentă în Chișinău, reprezentată de M e A. Savva, avocat la Chișinău, a sesizat Curtea la 23 aprilie 2015 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Gurin apoi succesorul său ad-interim, d-le R. Revencu, observațiile părților, După ce au deliberat în camera Consiliului la 13 noiembrie 2025, a emis o hotărâre în acest sens, adoptat la această dată: În cazul în care o parte reclamantă nu a formulat o cerere în acest sens, aceasta trebuie să fie informată cu privire la motivele care au stat la baza cererii.
Acesta invocă în esență o încălcare a principiului securității juridice în temeiul articolului 6 din convenție și o încălcare a dreptului de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. La 27 ianuarie 2014, reclamantul a inițiat o acțiune împotriva orașului Hârtopul Mare și a consiliului local al acestuia, solicitându-le să îi fie ordonat să elibereze un titlu de proprietate (titlul de autentifiere a dreptului deținătorului de teren) pe un teren de 0,26 hectare (ha), situat în municipalitatea în cauză și compus dintr-o parcelă zidibilă de 0,26 ha, precum și o altă parcelă, de 0,11 ha, cu destinație agricolă. Acesta susținea că, printr-o decizie din 20 noiembrie 1993, municipalitatea i-a transferat proprietatea asupra terenului și că, pe baza acestei decizii, i-a fost acordat un certificat provizoriu de proprietate.
Prin hotărârea din 17 martie 2014, Tribunalul de District din Criuleni a acordat parțial dreptul la cererea reclamantului, prin care a ordonat orașului să îi elibereze titlul de proprietate aferent parcelei de 0,11 ha. În cadrul sistemului, instanța a precizat că hotărârea sa este susceptibilă de a fi invocată în termen de 30 de zile. La 17 aprilie 2014, orașul Hértopul Mare a răspuns la apel. La 11 septembrie 2014, Tribunalul din Chișinău a primit apelul și a infirmat hotărârea atacată. Comisia a considerat că dreptul de proprietate al reclamantului pe teren nu a fost dovedit cu certitudine. La 21 octombrie 2014, reclamantul a formulat un recurs în casation. La 30 decembrie 2014, reclamantul și-a completat recursul, susținând caracterul întârziat al apelului interjucat de partea pârâtă.
Acesta susținea că, în conformitate cu art. 362 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, termenul pentru recurs era de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii și că termenul juridic respectiv expirase la 16 aprilie 2014. La 21 ianuarie 2015, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului, fără a se pronunța asupra argumentului său întemeiat pe o depunere tardivă a acțiunii formulate de partea pârâtă împotriva hotărârii de primă instanță. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de ceea ce Curtea de Apel din Chișinău a primit, în defavoarea sa și fără nici o justificare, un apel pe care îl consideră târziu. Comitetul consideră că aceaceasta este o încălcare a principiului securității rapoartelor juridice.
EVALUAREA CURȚII PRIVIND Încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția 10. Constatând că obiecțiunile invocate de reclamant nu sunt în mod vădit nefondate sau inadmisibile pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din convenție, Curtea le declară admisibile. 11. Principiile generale privind respectarea principiului certitudinii juridice prevăzut la art. 6 au fost stabilite într-o serie de hotărâri (a se vedea, de exemplu, Roșca c. Moldova, nr. 6267/02, § 24 și 25, 22 martie 2005, Oferta Plus S.R.L. Moldova, nr. 14385/04, § 97 și 98, 19 decembrie 2006 și Banca Internaționala de Investeștii și Dezvoltare MB S.A. Republica Moldova, nr. 28648/05, § 35-44, 16 octombrie 2012), la care Curtea se referă.
12. În această privință, Curtea constată că art. 362 alineatul (1) din Codul de procedură civilă stabilește un termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii pentru a interjecta apelul la acesta și că art. 116 din același cod oferea posibilitatea părților care au depășit termenul de a solicita ridicarea obligației. 13. Curtea constată că hotărârea de primă instanță a fost pronunțată la 17 martie 2014 și că, în temeiul articolului 362 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, părțile puteau face apel până la 16 aprilie 2014. Curtea constată că orașul Hârtopul Mare și-a formulat apelul la 17 aprilie 2014, adică la o zi după expirarea termenului legal de 30 de zile, fără a solicita să fie ridicat din forțare.
14. Curtea ia notă de faptul că instanța nu a verificat în niciun moment respectarea termenului de 30 de zile la admiterea acțiunii introduse de partea pârâtă a reclamantului. În ceea ce privește Curtea Supremă de Justiție, aceasta nu a examinat această chestiune, chiar dacă reclamantul a invocat în mod clar, în recursul său, caracterul tardiv al cererii formulate de partea pârâtă.
15. Curtea reamintește că a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celei în cauză în speță,concluzionând încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Istrate c. Moldova, nr. 53773/00, § 46-61, 13 iunie 2006, Melnic c. Moldova, nr. 6923/03, § 38-44, 14 noiembrie 2006, Ponomaryov c. Ucraina, nr. 3236/03, § 40-47, 3 aprilie 2008 și Carpov c. Republica Moldova, nr. 6338/11, § 20-23, 12 februarie 2019). 16. Având în vedere circumstanțele din speță, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Prin urmare, Comisia consideră că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE Pagubă material 17. În observațiile sale, reclamantul solicită 270 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, sumă care corespunde prețului, întocmit pe baza unui raport de expertiză, al terenului în cauză care i-a fost atribuit prin hotărârea din 17 martie 2014. 18. Guvernul contestă pretențiile formulate de reclamant în acest sens.
19. Întrucât, în speță, a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la aceasta din cauza anulării hotărârii definitive care fusese pronunțată în favoarea reclamantului, Curtea consideră că acesta trebuie să fie repus în situația care ar fi fost a sa dacă încălcarea nu ar fi avut loc, și anume în situația anterioară anulării hotărârii din 17 martie 2014. În același timp, Comisia consideră că pretenția reclamantului în legătură cu prejudiciul material este analizată într-o cerere de despăgubire a valorii de piață a terenului în cauză. Curtea este de părere că această valoare trebuie stabilită la data adoptării hotărârii sale.
Prin urmare, aceasta acordă reclamantului echivalentul valorii de piață a terenului în cauză la data adoptării hotărârii Curții, și anume 400 EUR. Daune morale 20. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 000 EUR pentru daunele morale pe care le-a suferit. 21. Guvernul contestă suma solicitată, pe care o consideră excesivă, și incompatibilă cu principiul de echitate care trebuie să prezideze la aprecierea Curții în temeiul articolului 41 din convenție. 22. Curtea consideră că reclamanta a suferit, cu siguranță, un prejudiciu moral ca urmare a anulării hotărârii definitive pronunțate în favoarea sa, încălcând mai multe dispoziții ale convenției. Prin urmare, aceasta îi acordă suma de 2 000 EUR în acest sens, plus, dacă este cazul, orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă.
Cheltuieli și cheltuieli 23. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 700 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată Õel a declarat că a angajat în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor interne și în fața Curții. De asemenea, acesta solicită 900 lei moldovaves (MDL aproximativ 40 EUR) pentru cheltuieli de expertiză și 997 MDL (aproximativ 45 EUR) pentru cheltuieli de traducere. 24. Guvernul contestă sumele solicitate de reclamant pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 25. Având în vedere documentele de care dispune, complexitatea cauzei și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma globală de 800 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a admiterii de către instanța de apel a unei acțiuni întârziate; A menționat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului: (a) 400 EUR (patru sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale, (b) 2 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, (c) 800 EUR (48 de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
(d) de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale; respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 decembrie 2025, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Martina Keller Gilberto Felici Grefier adjunct Președinte
CINQUIÈME SECTION
AFFAIRE GRAMA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 21364/15) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Grama c. République de Moldova, La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en un comité composé de : Gilberto Felici , président , Diana Sârcu, Sébastien Biancheri , juges , et de Martina Keller, greffière adjointe de section , Vu : la requête (n o 21364/15) dirigée contre la République de Moldova et dont un ressortissant de cet État, M. Iurie Grama (« le requérant »), né en 1970 et résidant à Chișinău, représenté par M e A. Savva, avocat à Chișinău, a saisi la Cour le 23 avril 2015 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter la requête, le 15 décembre 2015, à la connaissance du gouvernement moldave (« le Gouvernement »), représenté par ses agents, d’abord M. M. Gurin puis son successeur ad-interim , M me R. Revencu, les observations des parties, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 13 novembre 2025, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :
OBJET DE L’AFFAIRE
1. L’affaire concerne l’examen d’un appel tardif formé par la partie adverse du requérant et l’annulation du jugement définitif qui avait été rendu en faveur de celui-ci. Il invoque en substance une violation du principe de sécurité juridique au titre de l’article 6 de la Convention et une atteinte au droit de propriété au titre de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.
Le 27 janvier 2014, le requérant engagea une action contre la ville de Hîrtopul Mare et son conseil local, demandant qu’il leur fût ordonné de lui délivrer un titre de propriété ( titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren ) sur un terrain de 0,26 hectares (ha), situé dans la commune en question et composé d’une parcelle constructible de 0,26 ha ainsi qu’une autre parcelle, de 0,11 ha, à destination agricole. Il alléguait que, par une décision du 20 novembre 1993, la municipalité lui avait transféré la propriété du terrain et que, sur la base de cette décision, un certificat provisoire de propriété lui avait été remis.
Par un jugement du 17 mars 2014, le tribunal de district de Criuleni fit partiellement droit à la demande du requérant, ordonnant à la ville de lui délivrer le titre de propriété relatif à la parcelle de 0,11 ha. Dans le dispositif, le tribunal précisait que son jugement était susceptible de recours dans un délai de trente jours.
Le 17 avril 2014, la ville de Hîrtopul Mare interjeta appel.
Le 11 septembre 2014, la cour d’appel de Chișinău accueillit l’appel et infirma le jugement attaqué. Elle considéra que le droit de propriété du requérant sur le terrain n’avait pas été prouvé avec certitude.
Le 21 octobre 2014, le requérant forma un pourvoi en cassation.
Le 30 décembre 2014, le requérant compléta son pourvoi, arguant du caractère tardif de l’appel interjeté par la partie adverse. Il soutenait que selon l’article 362 § 1 du code de procédure civile, le délai pour relever appel était de trente jours à compter de la date du prononcé du jugement, et qu’en l’espèce ledit délai légal avait expiré le 16 avril 2014.
Le 21 janvier 2015, la Cour suprême de justice rejeta le pourvoi du requérant, sans se prononcer sur son argument tiré d’un dépôt tardif du recours formé par la partie adverse contre le jugement de première instance.
Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint de ce que la cour d’appel de Chișinău ait accueilli, en sa défaveur et sans justification aucune selon lui, un appel qu’il considère tardif. Il y voit une atteinte au principe de la sécurité des rapports juridiques.
APPRÉCIATION DE LA COUR
Sur la violation alléguée de l’Article 6 § 1 de la Convention et de l’Article 1 du Protocole n o 1 à la Convention
Constatant que les griefs soulevés par le requérant ne sont pas manifestement mal fondés ni irrecevables pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour les déclare recevables.
Les principes généraux relatifs au respect du principe de la sécurité juridique consacré à l’article 6 ont été énoncés dans un certain nombre d’arrêts (voir, par exemple, Roșca c. Moldova , n o 6267/02, §§ 24 et 25, 22 mars 2005, Oferta Plus S.R.L. c. Moldova , n o 14385/04, §§ 97 et 98, 19 décembre 2006, et Banca Internațională de Investiții și Dezvoltare MB S.A. c. République de Moldova , n o 28648/05, §§ 35-44, 16 octobre 2012), auxquels la Cour se reporte.
Se tournant vers les circonstances de l’espèce, la Cour note que l’article 362 § 1 du code de procédure civile établissait un délai de trente jours à compter de la date du prononcé du jugement pour interjeter appel de celui ‑ ci, et que l’article 116 du même code offrait la possibilité aux parties ayant dépassé le délai de demander la levée de la forclusion.
La Cour observe que le jugement de première instance a été prononcé le 17 mars 2014 et qu’en application de l’article 362 § 1 du code de procédure civile, les parties pouvaient relever appel jusqu’au 16 avril 2014. La Cour constate que la ville de Hîrtopul Mare a formé son appel le 17 avril 2014, soit un jour après l’expiration du délai légal de trente jours, sans demander à être relevée de la forclusion.
La Cour note que la cour d’appel n’a à aucun moment vérifié le respect du délai de trente jours lors de l’admission du recours introduit par la partie adverse du requérant. Quant à la Cour suprême de justice, elle n’a pas examiné cette question, alors même que le requérant avait clairement excipé, dans son pourvoi, du caractère tardif de l’appel formé par la partie adverse.
La Cour rappelle qu’elle a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle en cause en l’espèce, concluant à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ( Istrate c. Moldova , n o 53773/00, §§ 46-61, 13 juin 2006, Melnic c. Moldova , n o 6923/03, §§ 38-44, 14 novembre 2006, Ponomaryov c. Ukraine , n o 3236/03, §§ 40-47, 3 avril 2008, et Carpov c. République de Moldova , n o 6338/11, §§ 20-23, 12 février 2019). 16. À la lumière des circonstances de l’espèce, la Cour ne voit aucune raison de parvenir à une conclusion différente dans la présente affaire. Partant, elle estime qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.
APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
Dommage matériel
Dans ses observations, le requérant demande 270 euros (EUR) au titre du dommage matériel qu’il aurait subi, somme qui correspond au prix, établi sur la base d’un rapport d’expertise, du terrain litigieux qui lui a été attribué par le jugement du 17 mars 2014.
Le Gouvernement conteste les prétentions formulées par le requérant à ce titre.
Ayant conclu en l’espèce à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 à celle-ci à raison de l’annulation du jugement définitif qui avait été rendu en faveur du requérant, la Cour considère que celui-ci doit être remis dans la situation qui aurait été la sienne si la violation n’avait pas eu lieu, c’est-à-dire dans la situation antérieure à l’annulation du jugement du 17 mars 2014. En même temps, elle estime que la prétention du requérant au titre du préjudice matériel s’analyse en une demande d’indemnisation de la valeur marchande du terrain litigieux. La Cour est d’avis que cette valeur doit être déterminée à la date d’adoption de son arrêt. Partant, elle octroie au requérant l’équivalent de la valeur marchande du terrain litigieux à la date d’adoption de l’arrêt de la Cour, à savoir 400 EUR. Dommage moral
Le requérant réclame également 3 000 EUR au titre du dommage moral qu’il allègue avoir subi.
Le Gouvernement conteste le montant demandé, qu’il estime excessif, et incompatible avec le principe d’équité qui doit présider à l’appréciation de la Cour au titre de l’article 41 de la Convention.
La Cour estime que la partie requérante a certainement subi un dommage moral du fait de l’annulation du jugement définitif rendu en sa faveur, en violation de plusieurs dispositions de la Convention. En conséquence, elle lui octroie la somme de 2 000 EUR à ce titre, augmentée, le cas échéant, de tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme. Frais et dépens
Le requérant sollicite également 1 700 EUR pour les frais et dépens qu’il dit avoir engagés dans le cadre de la procédure menée devant les juridictions internes et devant la Cour. Il demande aussi 900 lei moldaves (MDL – environ 40 EUR) pour frais d’expertise et 997 MDL (environ 45 EUR) pour frais de traduction.
Le Gouvernement conteste les sommes réclamées par le requérant pour frais et dépens.
Compte tenu des documents dont elle dispose, de la complexité de l’affaire et de sa jurisprudence, la Cour estime qu’il est raisonnable d’accorder au requérant la somme globale de 800 EUR au titre des frais et dépens. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention en raison de l’admission par la cour d’appel d’un recours tardif ; Dit que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement : a) 400 EUR (quatre cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage matériel, b) 2 000 EUR (deux mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral, c) 800 EUR (huit cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant sur cette somme, pour frais et dépens. d) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 décembre 2025, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Martina Keller Gilberto Felici Greffière adjointe Président