- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 februarie 2015
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Comunicată guvernului
El Allati împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Comunicat la 10 februarie 2015 SECȚIUNE TERZă Cererea nr. 45892/13 Omar EL ALLATI împotriva Țărilor de Jos depusă la 11 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Omar El Allati, este un național olandez, născut în 1987 și locuiește în Utrecht. El este reprezentat în fața Curții de către dl Weldam, un avocat practicant în Utrecht. La 5 ianuarie 2011, reclamantul a fost interogat de către poliție ca suspect al infracțiunii de incendiu cu (risc de) consecințe grave (marchisting a întâlnit ernstigge gevolgen danwel de kans op gevaar voor ernstige gevolgen ). În acel moment, reclamantul era deja reținut în închisoare în legătură cu alte infracțiuni penale neafiliate. Poliția a anunțat înainte Serviciul de Ajutor Juridic Roster (piketcentrale ) și, în consecință, a sosit un avocat.
Reclamantul a primit posibilitatea de a consulta acest avocat înainte de a începe interogatoriul și a fost asistat de același avocat în timpul interogatoriului de poliție care a urmat. Potrivit reclamantului, poliția a solicitat în mod explicit prezența și asistența avocatului în timpul interogatoriului. În urma acestor evenimente, avocatul a solicitat remunerarea pentru asistența acordată reclamantului de la Consiliul de Ajutor Juridic (Raad voor Rechtsbijstand) La 19 ianuarie 2011, Consiliul Ajutor Juridic a stabilit remunerația pentru asistența juridică acordată reclamantului în cadrul schemei Serviciului Roster pentru Ajutor Juridic la 110.94 Euro care are legătură numai cu asistența prestată înainte de interogatoriu de poliție.
Avocatul reclamantului a depus obiecție (bezwaar ) împotriva cererii parțial refuzate de remunerare. La 23 martie 2011, Consiliul Ajutor Juridic a respins obiecția, constatând că regulamentul privind remunerarea asistenței juridice înainte sau în timpul interogatoriului poliției (Beleidsregel vergoedingen raadplegen raadsman voorafgaand aan of bij het politicieverhoor, „Regulamentul” nu prevedea acordarea unei remunerații pentru asistența juridică acordată reclamantului (adult) în timpul interogatoriului de poliție. Deși este posibil, avocatul nu a depus un recurs la Curtea Regională (rechtbank La 5 mai 2011, avocatul reclamantului, în numele reclamantului, a solicitat asistență juridică sponsorizată de stat (toegeing ) în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului pentru acuzații de incendiu, pentru a fi remunerat pentru asistența acordată în timpul interogatoriului de poliție.
Această cerere a fost refuzată de Consiliul de Ajutor Juridic la 14 Iunie 2011, după cum s-a constatat că procedurile penale pentru care a fost solicitată asistența juridică erau încă într-o etapă în care litigantul ar putea fi așteptat să se ocupe de propriile interese fără asistența unui avocat, care, în conformitate cu art. 12 alineatul (2) litera (g) din Legea privind asistența juridică (Wt op de rechtsbijstand) (Wet op de rechtsbijstand) ), este un motiv pentru refuzul unei cereri de asistență juridică sponsorizată de stat. Reclamantul a depus o opoziție împotriva refuzului, avansând argumente de ce asistența unui avocat în timpul interogatoriului de poliție a fost necesară și, în plus, susținând că refuzul a fost încălcat art. 6 din convenție.
La 28 septembrie 2011, Consiliul Ajutor Juridic a respins obiecția reclamantului, referindu-se la și adoptand conținutul unui consiliu elaborat de comitetul său de obiecții ( Bezwarencommissie ) la 21 septembrie 2011. În avizul s-a considerat că legea privind asistența juridică și regulamentul prevăd că în cadrul procedurilor penale, asistența juridică sponsorizată de stat va fi acordată de la momentul în care a fost eliberat un acuzat. În cazul în care nu s-a eliberat (în continuare), astfel de asistență juridică este acordată numai atunci când circumstanțele speciale necesită acest lucru, de exemplu în cazul unei anchete sau investigații judiciare preliminare, care, în acest caz, nu era cazul.
În continuare s-a făcut trimitere la instrucția privind asistența juridică pentru interogarea poliției (Aanwijzing rechtsbijstand politicieverhoor , „Instrucția” care, astfel, comitetul de obiecții examinat, a stabilit dreptul unui inculpat în cadrul procedurilor penale de a consulta un avocat numai înainte și nu în timpul interogatoriilor de poliție; dreptul de a fi asistat de un avocat în timpul interogatoriu care are legătură doar cu un inculpat sub vârsta (mai mic de 18 ani).
Reclamantul a depus un recurs la Curtea Regională, argumentând, printre altele, , faptul că gravitatea infracțiunii pe care le-a fost suspectat de a fi comis – incendiat – și faptul că el a fost deja reținut în arest la momentul material, a solicitat asistența unui avocat în timpul interogatoriului de poliție și că refuzul ajutorului juridic promovat de stat pentru o astfel de asistență – ținând seama de mijloacele sale financiare insuficiente – a prejudecat drepturile sale de apărare într-un mod incompatibil cu art. 6 din convenție. La 2 februarie 2012, o cameră unică judecător ( enkelvoudige kamer ) a Curții Regionale de Amsterdam a respins recursul. Acesta a fost de acord cu Consiliul Ajutorului Juridic că nu a putut fi găsită nicio bază în instrucțiuni sau în regulamentul de acordare de asistență juridică sponsorizată de stat în ceea ce privește asistența juridică acordată unui adult în timpul acuzat.
Interrogatoriul de poliție. În plus, a constatat că politica în cauză stabilită de Consiliul de Ajutor Juridic, având în vedere că aceaceasta este în conformitate cu jurisprudența acesteia privind art. 6. Reclamantul a depus un apel suplimentar la Divizia de Competență Administrativă a Consiliului de Stat (Afeling bestuursrechtspraak van de Raad van State, „Divizia”), care a respins acest recurs la 3 Aprilie 2013. În concluzia că refuzul cererii de asistență juridică sponsorizată de stat nu a fost încălcat art. 6, divizia a făcut trimitere la mai multe hotărâri ale Curții Supreme ( Hoge Raad ) în care instanța respectivă a considerat că niciun drept al acuzatului de a fi asistat de un avocat în timpul interogatoriului de poliție nu ar putea fi obținut din jurisprudența acestei instanțe.
Reclamantul se plânge că, în încălcarea articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, el nu a fost furnizat cu asistență juridică gratuită în timpul interogatoriului de poliție.
Communicated on 10 February 2015
THIRD SECTION
Application no. 45892/13 Omar EL ALLATI against the Netherlands lodged on 11 July 2013
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Omar El Allati, is a Dutch national, who was born in 1987 and lives in Utrecht. He is represented before the Court by Mr J. Weldam, a lawyer practising in Utrecht.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 5 January 2011, the applicant was interrogated by police as a suspect of the offence of arson with (risk of) grave consequences ( brandstichting met ernstige gevolgen danwel de kans op gevaar voor ernstige gevolgen ). At that time the applicant was already being held in detention on remand in connection with other unrelated criminal offences. The police had notified the Legal Aid Duty Roster Service ( piketcentrale ) beforehand and accordingly, a lawyer had arrived. The applicant was given the opportunity to consult this lawyer before the interrogation commenced and was assisted by the same lawyer during the ensuing police interrogation. According to the applicant, the police had explicitly requested the lawyer’s presence and assistance during the interrogation. Following these events, the lawyer sought remuneration for the assistance he had provided to the applicant from the Legal Aid Council ( Raad voor Rechtsbijstand ).
On 19 January 2011, the Legal Aid Council set the remuneration for the legal assistance provided to the applicant under the scheme of the Legal Aid Duty Roster Service at 110.94 Euros pertaining only to the assistance provided prior to the police interrogation. The applicant’s lawyer lodged an objection ( bezwaar ) against the partly refused request for remuneration. On 23 March 2011, the Legal Aid Council rejected the objection, finding that the Regulation on remuneration of legal assistance prior to or during police questioning ( Beleidsregel vergoedingen raadplegen raadsman voorafgaand aan of bij het politieverhoor, “the Regulation”) did not provide for the granting of a remuneration for the legal assistance given to the (adult) applicant during police questioning. Although possible, the lawyer did not lodge an appeal with the Regional Court ( rechtbank ).
On 5 May 2011, the applicant’s lawyer, on behalf of the applicant, applied for State-sponsored legal aid ( toevoeging ) in the criminal proceedings against the applicant on charges of arson, in order to be remunerated for the assistance he had provided during police questioning. This application was refused by the Legal Aid Council on 14 June 2011, as it found that the criminal proceedings for which legal aid was requested had still been at a stage where the litigant could be expected to attend to his own interests without the assistance of a lawyer, which, pursuant to article 12, paragraph 2 (g) of the Legal Aid Act ( Wet op de rechtsbijstand ), is a ground for refusal of a request for State-sponsored legal aid. The applicant lodged an objection against the refusal, advancing arguments why the assistance by a lawyer during police interrogation had been necessary and moreover asserting that the refusal was in violation of Article 6 of the Convention.
On 28 September 2011, the Legal Aid Council rejected the applicant’s objection, referring to and adopting the contents of an advice drawn up by its objections committee ( Bezwarencommissie ) on 21 September 2011. In the advice it was considered that the Legal Aid Act and the Regulation provide that in criminal proceedings, State-sponsored legal aid is to be granted from the moment that an indictment has been issued. When no indictment has (yet) been issued, such legal aid is only afforded when special circumstances so require, for example in the event of a preliminary judicial investigation or inquiry, which, in the present case, had not been the case. Further reference was made to the Instruction on legal assistance for police questioning ( Aanwijzing rechtsbijstand politieverhoor , “the Instruction”) which, so the objections committee considered, laid down the right of a defendant in criminal proceedings to consult a lawyer only prior to, and not during police interrogations; the right to be assisted by a lawyer during interrogation pertaining only to an under-age defendant (younger than 18).
The applicant lodged an appeal with the Regional Court, arguing, inter alia , that the gravity of the offence he had been suspected of having committed – arson – and the fact that he was already being held in custody at the material time, required the assistance of a lawyer during police interrogation and that the denial of State-sponsored legal aid for such assistance – taking into account his insufficient financial means – prejudiced his defence rights in a manner incompatible with Article 6 of the Convention.
On 2 February 2012, a single-judge chamber ( enkelvoudige kamer ) of the Amsterdam Regional Court dismissed the appeal. It agreed with the Legal Aid Council that no basis could be found in the Instruction or in the Regulation for granting State-sponsored legal aid in respect of legal assistance to an adult defendant during police interrogation. It further found the policy at issue set by the Legal Aid Council reasonable, considering that it was in conformity with this Court’s case-law concerning Article 6.
The applicant lodged a further appeal with the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State ( Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State , “the Division”), which dismissed that appeal on 3 April 2013. In concluding that the refusal of the applicant’s request for State-sponsored legal aid was not in violation of Article 6, the Division referred to several judgments of the Supreme Court ( Hoge Raad ) in which that court had considered that no right of a defendant to be assisted by a lawyer during police interrogation could be derived from this Court’s case-law. COMPLAINT The applicant complains that, in violation of Article 6 § 3 (c) of the Convention, he was not provided with legal assistance free of charge during police questioning.
QUESTION TO THE PARTIES
Was the applicant afforded free legal assistance, within the meaning of Article 6 § 3 (c) of the Convention? In particular, did the interests of justice require such assistance during police questioning?