Genç împotriva Turciei

Comunicat la 12 februarie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 38358/11 Yücel GENÇ împotriva Turciei depusă la 14 septembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Yücel Genç, este un național turc, care s-a născut în 1982 și a îndeplinit o condamnare în închisoarea Tekirdağ la momentul introducerii cererii. El este reprezentat în fața Curții de către dl Değirmenci, un avocat practicant la Izmir. La 11 ianuarie 2003, reclamantul a fost arestat și a fost arestat în custodie de poliție sub suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale. La 13 ianuarie, reclamantul a fost interogat de către poliție, presupus sub presiune, în absența unui avocat. În aceeași zi el a dat, de asemenea, o declarație procurorului public și judecătorul de investigare, încă în absența unui avocat.

Judecătorul de investigare a retras reclamantul în custodie, având în vedere natura infracțiunii și starea probelor. La 21 martie 2003, reclamantul s-a plâns împotriva ofițerilor de poliție și a susținut că a fost supus la maltrat în timpul custodiei sale de poliție. La 4 decembrie 2003, procurorul public de la Curtea Izmir Assize a depus o acuzație în fața instanței respective, acuzând ofițerii de poliție în temeiul articolului 243 din fostul Cod Penal. La 7 iulie 2005, Curtea Izmir Assize a achitat ofițerii de poliție. La 13 decembrie 2006, Curtea de Casație a susținut hotărârea care a achitat ofițerii de poliție. La o dată neespecificată, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat de la İzmir a depus o acuzație în fața instanței respective, acuzând reclamantul de a fi membru al unei organizații ilegale armate și de a implica în activități care au subminat ordinul constituțional al statului.

În argumentele sale de apărare, reclamantul a refuzat acuzațiile împotriva lui și a susținut că declarația sa de poliție a fost luată sub presiune. De asemenea, el a declarat că declarația sa de poliție nu ar trebui să fie luată în considerare de către instanța de judecată, deoarece a fost extrasă de la el sub presiune. În timp ce procedurile erau în așteptare, Curtele de Securitate de Stat au fost abolite în conformitate cu Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial la 30 iunie 2004. Prin urmare, Curtea Izmir a achiziționat competența asupra cazului. La 19 iunie 2009, Curtea İzmir Assize a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. La condamnarea reclamantului, instanța de primă instanție s-a bazat pe declarația de poliție a reclamantului.

La 15 martie 2011, Curtea de casă a susținut hotărârea. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că el a fost condamnat pe baza unor dovezi ilegale, deoarece instanța internă a invocat declarația sa de poliție care a fost luată sub presiune. El depune în continuare, în conformitate cu art. 6 § 3 litera (c), coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție, că i s-a refuzat asistența juridică în cursul fazei preliminare de anchetă. Întrebarea părților a existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) coroborat cu articolul § 1 din Convenție ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în timpul detenției sale în custodie de poliție (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 45-63, CEDO 2008)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special, în ce măsură a fost condamnarea reclamantului pe baza declarațiilor sale presupuse extrase sub presiune și în absența unui avocat? Curtea de judecată și-a evaluat suficientă fiabilitatea înainte de a admite aceste declarații în dosarul cazului?

Communicated on 12 February 2015

SECOND SECTION

Application no. 38358/11 Yücel GENÇ against Turkey lodged on 14 September 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Yücel Genç, is a Turkish national, who was born in 1982 and was serving a sentence in Tekirdağ prison at the time of the introduction of the application. He is represented before the Court by Mr Z. Değirmenci, a lawyer practising in Izmir. On 11 January 2003 the applicant was arrested and taken into police custody on suspicion of membership of an illegal organisation. On 13 January the applicant was questioned by the police, allegedly under duress, in the absence of a lawyer. On the same day he also gave a statement to the public prosecutor and the investigating judge, still in the absence of a lawyer. The investigating judge remanded the applicant in custody, having regard to the nature of the offence and the state of the evidence.

On 21 March 2003 the applicant complained against the police officers and alleged that he had been subjected to ill-treatment during his police custody. On 4 December 2003 the public prosecutor at the İzmir Assize Court filed an indictment with that court, accusing the police officers under Article 243 of the former Criminal Code. On 7 July 2005 the İzmir Assize Court acquitted the police officers. On 13 December 2006 the Court of Cassation upheld the judgment that acquitted the police officers. On an unspecified date the public prosecutor at the İzmir State Security Court filed an indictment with that court, accusing the applicant of membership of an armed illegal organisation and of involvement in activities which undermined the constitutional order of the State.

In his defence submissions, the applicant denied the charges against him and argued that his police statement had been taken under duress. He also stated that his police statement should not be taken into account by the trial court, as it had been extracted from him under duress. Whilst the proceedings were pending, State Security Courts were abolished in accordance with Law no. 5190 of 16 June 2004, published in the Official Gazette on 30 June 2004. Therefore, the İzmir Assize Court acquired jurisdiction over the case. On 19 June 2009 the İzmir Assize Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to life imprisonment. In convicting the applicant, the first-instance court relied on the police statement of the applicant.

On 15 March 2011 the Court of Cassation upheld the judgment. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 of the Convention that he was convicted on the basis of unlawful evidence in that the domestic court relied on his police statement which had been taken under duress. He further submits under Article 6 § 3 (c) in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention that he was denied legal assistance during the preliminary investigation stage.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a breach of Article 6 § 3 (c) in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention as a result of the lack of legal assistance available to the applicant during his detention in police custody (see Salduz v. Turkey [GC], no. 36391/02, §§ 45-63, ECHR 2008)? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, to what extent was the applicant’s conviction based on his statements allegedly extracted under duress and in the absence of a lawyer? Did the trial court sufficiently assess their reliability before admitting these statements to the case file?