CASE OF GUSEVA v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;Violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom to impart information;Freedom to receive information);Violation of Article 13+10 - Right to an effective remedy (Article 13 - Effective remedy) (Article 10 - Freedom of expression -{General};Article 10-1 - Freedom to impart information;Freedom to receive information);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF GUSEVA v. BULGARIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Vidin. Ea este membru al Consiliului de Directore al Societății de Protecție Animală din Vidin. La 16 septembrie 2002, a fost autorizată să reprezinte organizația înainte de orice și toate instituțiile din Bulgaria în ceea ce privește activitățile sale. La 11 aprilie 2002, reclamantul a solicitat primarul Vidin accesul la informații despre un acord, încheiat între municipalitatea și societatea municipală „Cleanity” EOOD, pentru colectarea animalelor rătăcite pe teritoriul municipiului Vidin. Primarul a solicitat consimțământul explicit în acest sens al șefului „Curățenie” EOOD, având în vedere că aceaceasta este o condiție legală în temeiul articolului 31 alineatul (2) din Legea privind accesul la informații publice 2000. Capul „Curățenie” EOOD a refuzat să acorde consimțământul la 28 mai 2002. Primarul a emis o decizie la 4 iunie 2002, în care el a refuzat să furnizeze reclamantului accesul la informațiile pe care le-a solicitat. Primarul s-a referit la art. 37 alineatul (1) (2) din Legea privind accesul la informațiile publice din 2000, care în acest moment a enumerat lipsa consimțământului expres al unei terțe părți interesate pentru furnizarea de informații printre motivele de refuz al accesului la informații. Reclamantul a introdus proceduri judiciare împotriva hotărârii primarului refuzând accesul la informații. Curtea Regională Vidin a permis cererea reclamantului la 27 iunie 2003, constatand că informațiile solicitate nu au afectat drepturile „Curățare” EOOD și, prin urmare, art. 37 alineatul (1) (2) nu era aplicabil. Curtea a ordonat, în consecință, primarului să furnizeze informațiile reclamantului. 10. După apelul de la primar, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea instanței de judecată de la 25 mai 2004. Acesta a susținut că informațiile sunt de mare interes public, drepturile terților nu au fost afectate și decizia primarului de a refuza accesul la informații la reclamant nu a fost motivată. 11. La 20 ianuarie 2003, reclamantul a întrebat din nou primarul Vidinului pentru informații. De data aceasta, informațiile pe care le-a căutat le privesc statisticile anuale pentru 2001 și 2002 privind animalele deținute într-un adăpost de animale numit „Atenția Comună”. În special, ea a întrebat câte animale au fost plasate acolo, câte dintre ele au murit sau au fost pus la moarte și cât de mult îngrijirea lor a costat bugetul municipal. 12. Primarul a solicitat consimțământul explicit în acest sens al șefului companiei de servicii publice în cauză, „Titan Sever” OOD, având în vedere încă o dată că aceaceasta a fost o condiție legală în temeiul articolului 31 alineatul (2) din Legea privind accesul la informații publice 2000. Într-o scrisoare din 10 februarie 2003 șeful „Titan Sever” OOD a refuzat să acorde consimțământul. La 14 februarie 2003, primarul a refuzat să furnizeze reclamantului acces la informații, referindu-se la art. 37 alineatul (1) (2) din Legea privind accesul la informațiile publice din 2000. 13. Reclamantul a interzis un proces judiciar împotriva hotărârii primarului care a refuzat accesul la informații. Curtea regională Vidin a permis cererea reclamantului la 27 iunie 2003. Acesta a constatat că, în cazul în care terții se opune furnizării de informații cu privire la acestea, art. 31 alineatul (4) din Legea privind accesul la informațiile publice din 2000 a obligat primarul să acorde accesul la aceste informații într-un mod care nu divulgă părțile legate de terțele. Apoi a trimis cazul înapoi la municipalitatea care le ordonă să furnizeze informațiile reclamantului. 14. În urma unui recurs de la primar, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea instanței de jos la 25 mai 2004. Acesta a susținut că informațiile erau de mare interes public, drepturile terților nu erau vizate și că, chiar dacă acestea ar fi fost, informațiile ar putea fi furnizate fără a divulga părțile referitoare la terți. În cele din urmă, această instanță a constatat că hotărârea primarului de a refuza accesul la informații la reclamant nu a fost motivată. 15. La 17 iunie 2003, reclamantul a cerut din nou primarului informații. Informațiile se referă la o procedură de achiziții publice care a fost organizată de primar și vizează reducerea numărului de câini rătăciți din Vidin. Reclamantul a dorit să cunoască numărul organizațiilor care au solicitat un contract cu municipalitatea, care au trecut faza de pre-selecție, și - în ceea ce privește cei care au - următoarele informații: tipul și numărul de personal calificat angajat; infrastructura și facilitățile pe care le aveau pentru prinderea și transportul uman de câini; dovezile pe care le-au prezentat pentru capacitatea de a furniza servicii de calitate; și, prețul pe care le-au solicitat furnizarea serviciilor. 16. La 1 iulie 2003, primarul a refuzat să furnizeze aceste informații într-o decizie motivată. Explicația pe care a dat-o a fost că informațiile solicitate se referă numai la candidații participanti în cadrul procedurii de achiziții publice și la ofertele lor în conformitate cu Legea privind achizițiile publice din 2004, că este de natură economică, că se referă la pregătirea acțiunilor administrative ale primarului în ceea ce privește procedura de achiziții publice și că nu are semnificația sa. 17. Reclamantul a introdus o procedură judiciară împotriva hotărârii primarului care refuză accesul la informații. La 10 decembrie 2003, Curtea Regională Vidin a permis cererea reclamantului și a anulat refuzul primarului de a furniza informațiile solicitate. Curtea a constatat că informațiile în cauză nu au fost clasificate, că hotărârea primarului nu a fost eliberată în termenul legal și că conținutul acestuia nu este în conformitate cu cerințele articolului 38 din Legea privind accesul la informații publice din 2000. Curtea a trimis cazul înapoi primarului, ordonându-i în mod specific să furnizeze reclamantului informații despre organizația care a câștigat contractul municipal la sfârșitul procedurii de achiziții publice și condițiile contractului respectiv. 18. În urma unui apel de casă de către primar, la 20 octombrie 2004, Curtea Supremă Administrativă a susținut parțial hotărârea instanței inferioare. Acesta a anulat partea hotărârii, care a ordonat primarului să furnizeze reclamantului informații despre organizația care a câștigat contractul municipal și condițiile contractului respectiv, susținând că primarul trebuie să furnizeze restul informațiilor solicitate. 19. La 10 iunie 2004, referindu-se la cele două hotărâri ale Curții Supreme de Administrație din 25 mai 2004, care au încheiat procedura în primele două cereri de informații, reclamantul a solicitat primarului Vidin să-i furnizeze informațiile solicitate. 20. La 10 decembrie 2004, referindu-se la decizia Curții Supreme de Administrație din 20 octombrie 2004, care a încheiat acțiunea în cadrul celei de-a treia cereri de informații, reclamantul a solicitat primarului să-i furnizeze informațiile solicitate. 21. La 27 decembrie 2004, primarul a refuzat într-o decizie scrisă de a furniza informațiile solicitate de reclamant în urma hotărârii Curții Supreme de Administrație din 20 octombrie 2004. În special, el a repetat concluziile Curții Supreme de Administrație că nu se așteaptă să furnizeze informații despre societatea care a câștigat contractul municipal și a rămas tăcut în ceea ce privește restul informațiilor pe care le-a fost ordonat să le furnizeze. Se pare că primarul nu a reacționat la cererea reclamantului de informații după cele două hotărâri ale Curții Supreme de Administrație din 25 mai 2004. 22. Într-o scrisoare din 15 septembrie 2010, reclamantul a informat Curtea că nu au existat evoluții suplimentare și că informațiile pe care le-a solicitat nu le-au fost furnizate.