CtEDO 17.02.2015 Auto

ȘEREN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.02.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘEREN c. TURQUIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 41730/10 Hasan ȘEREN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 februarie 2015 într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Robert Spano, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 8 iunie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Hasan Șeren, este un resortisant turc născut în 1994 și rezident în Ș Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 februarie 2010, reclamantul a fost arestat în urma unui protest de susținere a organizației ilegale PKK și a fost pus în detenție provizorie la 16 februarie 2010. din Republica Diyarbakýr l-a acuzat pe reclamantul șefului unei organizații armate și de participare la o demonstrație ilegală. 15 iulie 2010, curtea din Diyarbakýr l-a recunoscut pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate. Având în vedere timpul petrecut în detenție, aceasta a decis eliberarea sa sub supraveghere. La 11 iunie 2013, Curtea de Casație a clasat această hotărâre. Conform celor mai recente informații furnizate de părți, procedura rămâne în continuare în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost reținut într-un centru penitenciar de maximă securitate, care nu ar fi potrivit pentru minori. De asemenea, se plânge în general de suprapopularea închisorii din Turcia. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale, precum și de durata detenției provizorii suferite de acesta. Invocând art. 6 din Convenție, recurentul declară lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de judecată și se plânge de durata procedurii penale care a avut loc împotriva sa. Invocând art. 7 din Convenție, reclamantul susține că detenția provizorie suferită de acesta este o pedeapsă, ținând cont de durata excesivă a acesteia. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul declară că condițiile de detenție nu sunt adaptate nevoilor minorilor. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul a invocat absența unei căi de atac efective în dreptul intern, care i-ar fi permis să-și ridice obiecțiile întemeiate pe art. 5 din Convenție. În cele din urmă, invocând art. 2 din Protocolul nr. 1, reclamantul afirmă că deținerea sa deținea dreptul la educație. art. 36 (Reprezentarea reclamanților) Persoanele fizice, organizațiile neguvernamentale și grupurile de particulari menționați la art. 34 din Convenție pot inițial să depună cereri acționând fie prin intermediul lor, fie prin intermediul unui reprezentant. (...) art. 45 (semnături) Orice cerere formulată în temeiul art. 33 sau 34 din Convenție trebuie prezentată în scris și semnată de reclamant sau de reprezentantul său. (...) În cazul în care un reclamant este reprezentat în conformitate cu art. 36 din prezentul regulament, reprezentantul sau reprezentanții săi trebuie să prezinte o împuternicire sau o putere scrisă. Guvernul susține că formularul de cerere și corespondențele ulterioare cu Curtea sunt semnate de domnul Mesut Bestaș, în timp ce puterea de reprezentare anexată la formularul de cerere este stabilită în numele domnului Meral Dan Observațiile guvernului au fost comunicate dlui Mesut Bestaș, care a fost invitat să își trimită observațiile ca răspuns la observațiile guvernului. Curtea amintește că, în cazul în care un reclamant decide să fie reprezentat în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Regulamentul Curții mai degrabă decât să introducă el însuși cererea, art. 45 alineatul (3) din regulament îi impune să prezinte o putere scrisă, semnată în mod corespunzător. Este esențial ca reprezentantul să demonstreze că a primit instrucțiuni precise și explicite din partea victimei în cauză, în sensul articolului 34, în numele căruia intenționează să acționeze în fața Curții (a se vedea, printre altele, Centrul de resurse juridice în numele Valentine Câmpeanu c. România [GC], n 47848/08, § 102, CEDH 2014 și Post c. Țările de Jos, menționată anterior). În speță, reclamantul care a fost minor la data depunerii cererii nu a acționat de către el însuși pentru a sesiza Curtea și nu a fost niciodată în contact direct cu aceasta. Formularul de interogare, deși a menționat numele M Mesut Bestaș și Meral Dans Bestaș ca reprezentant, este semnat numai de M Mesut Bestaș. Orforce este de a arăta că Mesut Bestaș nu a prezentat autorității de a semna în mod corespunzător de către reclamant sau de către părinții săi, în pofida faptului că guvernul a adresat acest aspect. Singura autoritate scrisă prezentată Curții pentru reprezentarea reclamantului este o putere acordată de către părinții săi, acționând în numele său și în numele fiului lor, M Meral Dannaș Beștaș. În consecință, dosarul cauzei nu conține până în prezent niciun document care să evidențieze intențiile reclamantului sau ale părinților săi de a prezenta prezenta plângere Curții prin intermediul M În plus, din dosar nu reiese că reclamantul sau părinții săi ar fi fost în imposibilitatea de a respecta cerința procedurală foarte simplă, dar esențială de a prezenta o competență de reprezentare. În aceste condiții, Curtea consideră că M. Mesut Bestaș nu a demonstrat că a primit instrucțiuni specifice și explicite din partea reclamantului, în calitate de victimă a unei încălcări grave a convenției sau a altei persoane desemnate de acesta din urmă, ca reprezentant al acestuia (a se vedea în acest sens, Ghiurau c. România (dec.), n 28342/03, 12 martie 2013). Prin urmare, Curtea consideră că cererea este incompatibilă rațională personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) (a se vedea, în același sens, Post, menționat anterior, Tanchev și alții c. Bulgaria (dec.), nr. 17366/04, 2 iunie 2009, Kavakl Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 martie 2015. Abel Campos András Sajó Premier adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă