CtEDO 17.02.2015 Auto

İLHAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.02.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
İLHAN v. TURKEY (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 17 februarie 2015 SEGUND SECȚIUNE Cerere nr. 42563/08 Turgut İLHAN împotriva Turciei depusă la 28 august 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Turgut İlhan, este un național turc, născut în 1958 și locuiește în İstanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dna İlhan, avocat care practică în İstanbul. Procedura penală împotriva reclamantului La 18 octombrie 2007, s-a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru fraude în materie de vânzări de autovehicule, din cauza faptului că reclamantul nu a reușit să predea vehiculul după ce a primit plata deplină de către reclamant, dl H.T. În jurul ora 11.30, la 18 octombrie 2007, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de fraudă. Potrivit argumentelor reclamantului, el a fost bătut grav de ofițerii de poliție care a condus arestarea. Reclamantul a fost inițial dus la spitalul Pendik, unde el a fost examinat de un medic la ora 12.30 la 19 octombrie 2007. În raportul ei, medicul a declarat că reclamantul a avut o echimoză pe obrazul drept, o incizie de 0,5 cm pe bărbie și o altă echimoză și hiperemia pe umărul drept extindendu-se la scapula sa. După aceea, la ora 3 a.m., reclamantul a fost dus la secția de poliție Pendik pentru a fi interogat; acolo, conform argumentelor sale, el a fost supus unui tratament defectuos. În declarația sa adresată poliției, reclamantul a admis că a primit plata deplină a mașinii de la reclamant. În aceeași zi, la o perioadă nedeterminată, el a fost din nou examinat de către un medic. Raportul elaborat în urma examinării a indicat că reclamantul nu a avut leziuni noi. La o dată neespecificată, reclamantul a fost eliberat din custodia poliției. La 25 octombrie 2007, reclamantul și-a dat declarații în fața procurorului public cu privire la acuzațiile de fraudă impuse împotriva lui. În declarațiile sale, reclamantul a refuzat declarațiile sale de poliție și a susținut că declarațiile scrise au fost falsificate de poliție. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața judecătorului de investigare, care l-a retras în detenție. După aceea, reclamantul a făcut o examinare medicală la spitalul Pendik. Medicul care a efectuat examinarea a făcut referire la raportul inițial din 19 octombrie 2007 și a declarat că nu au apărut leziuni noi. La 26 octombrie 2007, reclamantul a contestat decizia de a ordona detenția sa în reținere. În aceeași zi, obiecția sa a fost respinsă de Curtea Pendik Magistrate. La 9 ianuarie 2001, procurorul public Pendik a depus o acuzație la Curtea Penală Pendik acuzând reclamantul și un alt suspect, care a fost cohabitat al reclamantului, de fraudă. La 30 octombrie 2007 a început procedura penală în fața Curții Penale Pendik. La 20 noiembrie 2007, la prima audiere, Curtea a hotărât să elibereze reclamantul în așteptarea procesului, având în vedere natura și clasificarea infracțiunii. În audierea din 12 martie 2008, Curtea a auzit martorul F.D., care a depus mărturie că la 14 octombrie 2007, el a văzut reclamantul care luase două pachete de bancnote de 50 și 100 de lira turcă (TRY) de la reclamant. Se pare că, din dosarul de audiere, reclamantul nu a participat la audiere, în timp ce co-acceptarea sa era prezentă. La 30 aprilie 2008, Curtea Penală Pendik a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la doi ani de închisoare și la o amendă de 20,000. La 17 decembrie 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 20 decembrie 2010, Procurorul public de la Curtea de Casație a respins obiecția reclamantului la decizia finală din 17 decembrie 2009. La 6 aprilie 2010, cererea reclamantului de redeschidere a procedurii a fost, de asemenea, respinsă de Curtea Penală Pendik. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere oficială la procurorul public Pendik, acuzând trei ofițeri de poliție de încălcare în birou și de maltrat în timpul arestării sale și a detenției sale în custodie de poliție. La 27 februarie 2008, procurorul public a pronunțat o decizie de neîncredere Procurorul a susținut că leziunile înregistrate în raportul medical elaborat la 12.30 la 19 octombrie 2007 au fost cauzate atunci când reclamantul a căzut în timp ce încerca să scape și în timpul bara pe care a avut-o cu ofițerii de poliție acuzați care au încercat să-l prindă. La 18 iunie 2008, Tribunalul Kadıköy Assize a respins obiecțiile reclamantului împotriva acestei decizii. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2 și 3 al Convenției că a fost supus unui tratament necorespunzător la momentul arestării sale și în timpul detenției sale în custodie de poliție. El susține, în continuare, că autoritățile nu au efectuat o investigație eficientă asupra acuzațiilor sale. În acest sens, reclamantul a fost examinat medical după detenția sa la secția de poliție? În afirmativ, Guvernul este invitat să clarifice dacă al doilea raport medical elaborat la 19 octombrie 2007 se referă la această examinare. Având în vedere protecția procedurală împotriva maltraturilor, ancheta a fost în cazul în care autoritățile interne au încălcat art. 3 din Convenție? În acest sens, Guvernul este solicitat să prezinte o copie a dosarului de anchetă și, în special, rapoarte elaborate de ofițerii de poliție după incident (cum ar fi rapoartele de arestare), descriind circumstanțele care au necesitat utilizarea forței pentru arestarea reclamantului, precum și detaliile exacte privind utilizarea forței. Acestea sunt, de asemenea, solicitate să prezinte o copie a dosarului complet al anchetei cu privire la acuzațiile reclamantului de tratament bolnav, inclusiv orice declarații luate de la ofițerii de poliție acuzați și de către procurorul public înainte de a face hotărârea sa din 27 februarie 2008. Guvernul este invitat în cele din urmă să prezinte documente sau dovezi care să demonstreze datele între care reclamantul a rămas în custodie de poliție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă