CtEDO 03.03.2015 Auto

CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Pecuniary damage - award (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

CAUZUL TOȘCUȚĂ ȘI ALȚII v. ROMANIA (Depunerea nr. 3690/03) HOTĂRÂREA Just satisfăcătoare Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții într-o hotărâre din 5 decembrie 2017 STRASBOURG 3 martie 2015 FINAL 06/07/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul lui Toșcuță și alții c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având deliberat în particular la 10 februarie 2015, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost inițiat într-o cerere (nr. 3690/03) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de șapte resortisanți români, dl Adrian Toșcuță, dl Paul Ion Șerban Toșcuță, dl Dănuț Negulescu, Dl Gheorghe Negulescu, Dl George Negulescu, dna Maria Negulescu și Dl Sevastița Negulescu („reclamanții”), la 5 septembrie 2003. Într-o hotărâre pronunțată la 25 noiembrie 2008 („hotărârea principală”), Curtea consideră că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la drepturile de proprietate ale reclamanților (a se vedea Toșcuța și alții c. România) În calitate de a șasea reclamantă, dna Maria Negulescu, a murit în 2011, moștenitorii ei, dl Dănuț Negulescu și dna Sevastița Negulescu, a treia și a șaptea reclamantă, au exprimat dorința de a continua procedurile în numele ei. Din motive practice, doamna Maria Negulescu va continua să fie menționată în prezenta hotărâre ca „al șaselea reclamant”, deși dl Danuț Negulescu și dna Sevastița Negulescu sunt acum considerate ca atare (a se vedea Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 1, CEDO 1999 VI și Janowiec și alții c. Rusia [GC], nr. 55508/07 și 29520/09, §§ 97-101, CEDO 2013). În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamanții au solicitat doar satisfacția de prejudiciu material susținute ca urmare a încălcării menționate anterior. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (a se vedea hotărârea principală, punctul 46 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 23 iulie 2013, Curtea a invitat aceste părți să prezinte observații actualizate, așa cum au făcut-o. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În cererile actualizate din 22 noiembrie 2013, reclamanții au susținut că valoarea de 1 m mp a fost de 750 EUR, astfel cum a fost documentată de un raport de experți din iunie 2009. Prin urmare, reclamanții M Adrian Toșcuță și M. Paul Ion Șerban Toșcuță au susținut că valoarea de 6.581 m mp au dreptul de a fi de 4.935.750 euro (EUR). Ceilalți solicitanți au susținut că valoarea de 2.500 m mp. 10. Guvernul a susținut în prezentarea actualizată a 17 În septembrie 2013, noul mecanism introdus prin Legea nr. 165/2013 a constituit un remediu intern eficient și a fost capabil să ofere suficiente remedii reclamanților. Din acest motiv, Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne. În plus, acestea au indicat că, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013 furnizată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, valoarea celor 6.581 m mp a fost de 1.664.993, în timp ce valoarea celor 2.500 m mp a fost de 597.500 EUR și de 632.500 EUR. 11. Neepușirea recourslor interne, Curtea îl respinge având în vedere faptul că fondurile cauzei au fost deja hotărâte susținând că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 12. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea Convenției într-o hotărâre, Statul pârât este sub obligația juridică de a pune capăt acestei încălcări și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI și Curtea constată că guvernul nu a prezentat nici o dovadă care să indice că un titlu de proprietate pentru teren a fost eliberat reclamanților sau că au primit o compensație pentru pierderea proprietății lor. 14. Prin urmare, Curtea consideră că returnarea celor 6.581 mp și a celor 2.500 mp. M de teren ar pune reclamanții cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care nu reușesc, Curtea consideră că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților dl Adrian Toșcuță și dl Paul Ion Șerban Toșcuță în comun 1.665.000 EUR și celorlalte cinci solicitanți în comun 630.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material. Curtea constată că reclamanții nu au solicitat prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 15. Reclamanții au solicitat 4.000 EUR, echivalentul costurilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și în fața acestei Curții, reprezentând taxele percepute de avocații și de expert. 16. Guvernul a contestat cererea de costuri și cheltuieli din cauza faptului că aceaceasta a fost nefondată și excesivă. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea consideră rezonabil atribuirea sumei de 2300 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefelor. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. faptul că Statul pârât permite, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, primii doi solicitanți să ia posesia efectivă a terenurilor de 6.581 m mp și a celorlalte cinci solicitanți să ia posesia efectivă a celor 2.500 mp. m de teren și ca toți reclamanții să fie furnizat un document de titlu pentru terenurile lor; (b) că, în absența unor astfel de acorduri, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, statul pârât trebuie să plătească primele două solicitante, în aceeași perioadă de trei luni, în comun 1,665.000 EUR (un milion șase sute șase cinci mii de euro) pentru prejudiciu material, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că, în absența unor astfel de acorduri, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, statul pârât trebuie să plătească cele trei, patru, cinci, șase și șaptea solicitanți, în aceeași perioadă de trei luni, 630.000 EUR în comun pentru prejudiciu material, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (d) faptul că Statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în aceleași trei luni, 2300 EUR (2 mii trei sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 martie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Josep Casadevell Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă