Fosta SECȚIUNE TOSCUȚĂ ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 36900/03) HOTĂRÂREA Revizuirii STRASBURG 5 decembrie 2017 DEFINITIVF 05/03/2018 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Toșcuța și alții c. România (cerere de revizuire a hotărârilor din 25 noiembrie 2008 (fond) și 3 martie 2015 (satisfacere echitabilă)), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune a treia), care se află într-o cameră compusă din Helena Jäderblom, președintă, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Helen Keller, Valeriu Gritco, Iulia Motoc, Jolien Schuking, judecători, și de Fatoș Arac 36900/03) îndreptată împotriva României, inclusiv șapte resortisanți ai acestui stat, dnii Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, Gheorghe Negulescu și George Negulescu, și dnii Maria Negulescu și Sevastița Negulescu, au sesizat Curtea la 5 septembrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Prin hotărârea din 25 noiembrie 2008, Curtea a declarat cererea admisibilă și a statuat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție din cauza lipsei de despăgubiri pentru privarea de proprietate suferită de reclamanți. Curtea a decis, de asemenea, să aloce în comun reclamanților 4 000 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și a în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a decis să le atribuie reclamanților Adrian Toșcuța și Paul Ion Șerban Toșcuțe suma de 1 665 000 EUR, în comun, și reclamanților Danut Negulescu, Gheorghe Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu suma de 630 000 EUR, împreună, pentru daune materiale și suma de 2 300 EUR, împreună cu toți reclamanții, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. La 6 noiembrie 2015, guvernul a solicitat revizuirea hotărârilor pronunțate la 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015 ca urmare a descoperirii unui fapt nou cu privire la reclamantul Gheorghe Negulescu care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra fondului cauzei și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi în mod rezonabil cunoscut de guvern. Acesta și-a întemeiat cererea pe art. 80 din Regulamentul de procedură al Curții. La 1 martie 2016, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde reprezentantului reclamanților un termen pentru a prezenta observații. Prin scrisoarea din 25 mai 2016, soția domnului Gheorghe Negulescu a informat că acesta din urmă murise la 21 octombrie 2015. noiembrie 2008 și 3 martie 2015 și arată că dl Gheorghe Negulescu nu a avut niciodată calitatea de victimă a oricărei încălcări a dreptului său de proprietate asupra bunului în cauză, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1996, cu mult înainte de introducerea cererii în fața Curții. El susține că nu a luat cunoștință de aceste fapte pe care le-a luat în timpul derulării procedurii în vederea executării hotărârii Curții din 3 martie 2015. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 44 din convenție, hotărârile sale sunt definitive și că, în măsura în care pune sub semnul întrebării acest caracter definitiv, procedura în revizuire, care nu este prevăzută de convenție, dar este instituită prin Regulamentul Curții, are un caracter excepțional : De aici cerința unei examinări stricte a admisibilității oricărei cereri în rejudecare a unei hotărâri a Curții în cadrul unei astfel de proceduri (Pardo c. Franța (revizuire mai întâi), 10 iulie 1996, § 21, Recuperare a hotărârilor și deciziilor 1996 III, Gustafsson c. Suedia (revizuire pe bună dreptate), 30 iulie 1998, § 25, Repertoriu a hotărârilor și deciziilor 1998 V și Stoicescu c. România (revizuire), n 31551/96, § 33, 21 septembrie 2004). Prin urmare, Curtea trebuie să stabilească dacă este necesară revizuirea hotărârilor pronunțate la 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată. În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate (...) să sesizeze Curtea cu o cerere în rejudecare a hotărârii pe care o soluționează (...) 10. Prin urmare, este necesar să se stabilească în speță dacă aceste condiții sunt îndeplinite ( Pennino c. Italia (revizuire), nr. 43892/04, § 11, 8 iulie 2014, și Petroiu și alții c. România (revizuire), nr. 30105/05, § 11 și următoarele: 14 iunie 2016 11. Curtea a luat notă de faptul că domnul Gheorghe Negulescu se număra printre reclamanții care au sesizat Curtea în prezenta cauză. 12. În hotărârea sa din 25 noiembrie 2008, Comisia a hotărât că anularea, în 2002, a titlurilor de proprietate ale reclamanților pe două terenuri de 6 581 m și 2 500 situate la București și, în lipsa unei despăgubiri în favoarea acestora, a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea arată, de asemenea, că a reieșit din documentele furnizate Curții de către guvern, care, în 1996, domnul Negulescu, care era coproprietar al terenului de 2 500 m, și-a vândut unei terțe părți partea sa de 834 m Această vânzare, despre care reclamantul nu a informat Curtea, a avut loc înainte de anularea titlului de proprietate și înainte de introducerea cererii în fața Curții. 13. Pentru a stabili dacă faptele care stau la baza unei cereri de revizuire sunt de natură să exercite o influență decisivă În sensul articolului 80 alineatul (1) din regulament, acestea trebuie luate în considerare în raport cu decizia Curții a cărei revizuire este solicitată (pardo, menționat anterior, § 22) 14. În speță, Curtea constată că terenul de 834 m În opinia Curții, această situație constituie într-adevăr un fapt de natură să exercite o influență decisivă în raport cu hotărârea din acțiunea principală. 15. Curtea constată că domnul Gheorghe Negulescu și-a vândut terenul printr-un act subsecvent privat, prin urmare nu poate fi reproșat în mod rezonabil guvernului pentru că nu a avut cunoștință de acesta. În acest context și având în vedere specificitatea cauzei, Curtea concluzionează că guvernul nu putea să cunoască pe deplin existența acestor fapte. 17. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că este necesar să își revizuiască hotărârile din 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015.18. În ceea ce privește Hotărârea din 25 noiembrie 2008, Curtea constată că punctul 8 se citește după cum urmează la 11 martie 1993, comisia locală a pus P.N. și reclamanții Gheorghe Negulescu și Maria Negulescu în posesia a două terenuri cu o suprafață totală de 34 400 m, dintre care 31 900 m au fost situate în zona Având în vedere noile elemente de fapt, Comisia consideră că alineatul menționat anterior trebuie să se citească după cum urmează la 11 martie 1993, comisia locală a pus P.N. și reclamanții Gheorghe Negulescu și Maria Negulescu în posesia a două terenuri cu o suprafață totală de 34 400 m, din care 31 900 m erau situate în zona La 24 august 1993, comisia departamentală le-a eliberat un titlu administrativ de proprietate pentru suprafața totală de 34 400 m Terenul de 2 500 m â â â â â â â â u â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â TM â â â â TM TM â â â TM TM TM â TM TM TM â â â â â â â TM â â â â â â â â â â â â TM TM â â â â â â â â TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM â â â â â â â â â â â â TM TM â â â â â â â â â â TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM TM La 26 martie 1996, printr-un act de seing privat, acesta a vândut această parcelă unui terț. 20. Curtea observă apoi că punctul 30 din această hotărâre se citește după cum urmează 30. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. 21. Având în vedere noile elemente de fapt, Curtea consideră că alineatul menționat anterior trebuie să se citească după cum urmează 30. În ceea ce privește reclamantul Gheorghe Negulescu, Curtea constată că acesta din urmă și-a vândut proprietatea înainte de data la care a fost introdusă cererea în fața Curții. Prin urmare, Curtea consideră că domnul Gheorghe Negulescu nu poate pretinde că este victimă, în sensul articolului 34 din convenție, a oricărei încălcări a dreptului la respectarea bunurilor. În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, Curtea constată că, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția nr. 1 la convenție, nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. 22. Prin urmare, dispozitivul de pronunțare a hotărârii din 25 iulie 2001 noiembrie 2008 se va citi după cum urmează Declară cererea admisibilă în ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție de către reclamanții Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu și inadmisibilă în ceea ce privește reclamantul Gheorghe Negulescu (...) Spune că l Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 2 din convenție, 4 000 EUR (patru mii de euro), toate cheltuielile, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (...) 23. În sfârșit, în ceea ce privește hotărârea sa din 3 martie 2015, Curtea constată că, în cadrul sistemului său, aceasta a inclus obligația statului de a pune reclamanții în posesia terenului în cauză sau de a le plăti următoarele sume Holds (a) that the respondent State shall enable, by requestate means, within three months from the date on which the judgment ciocomes final in acordance with Article 2 of the Convention, the first two applicants to take efectiv position of the 6,581 sq. m of land and the other five aplicants to take efectiv posesion of the 2,500 sq. m of land, and that that all applications shall be provided with a document of title to their land; (b) that, in the absence of such aranjamentes, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two aplicants, within the same period of three months, joinly EUR 1,665,000 (one milioane 6 hundred 6ty five thousand euro) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the responce State at the rate aplicabil at the date of settlement, plus any tax that may be încarcable; (c) that, in the absence of such aranjamentes, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the third, furth, fifth, saseth and seventh aplicants, within the same period of three months, joinly EUR 630,000 (six hundred thirty thousand euro) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the responcent State at the rate aplicabil at the data of settlement, plus any tax that may be încarcable; (d) that the respondent State is to pay the applicants joinly, within the same three months, EUR 2,300 (two thousand three hundred euro), plus any tax that may be încarcable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the spline at the data of settlement; (...) 24. Curtea consideră că modificările în situația de fapt au consecințe asupra sumelor acordate în comun ca urmare a prejudiciului material și a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Curtea consideră că este necesar să se aloce o sumă numai reclamanților Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu. Prin urmare, această parte a dispozitivului trebuie modificată în consecință. PE CESURI, CURȚA, ÎN L la Convenția privind reclamanții Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu și inadmisibil în ceea ce-l privește pe reclamantul Gheorghe Negulescu (...) afirmă că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 2 din convenție, 4 000 EUR (patru mii de euro), toate cheltuielile, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (...) Decide să accepte cererea de revizuire a hotărârii din 3 martie 2015 în consecință Holds (a) that the respondent State shall enable, by requesate means, within three months from the data on which the judgment behoms final in acordance with Article 2 of the Convention, the applicants Adrian Toșcuța and Paul Ion Șerban Toșcuța to take efectiv posedation of the 6,581 sq. m of land and the aplicants Danut Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastița Negulescu to take efectiv posesie of the 1,666 sq. m of land, and that the aplicants shall be provided with a document of title to their land; (b) that, in the absence of such aranjamentes, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two aplicants, within the same period of three months, joinly EUR 1,665,000 (one milioane 6 hundred 6ty five thousand euro) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the responce State at the rate aplicabil at the date of settlement, plus any tax that may be încarcable; (c) that, in the absence of such aranjamentes, as set out under (a) above, the respondent State is to pay Danuts Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastița Negulescu, within the same period of three months, jointly EUR 420,000 (four hundred twenty thousand euro) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate at the data of settlement, plus any tax that may be charable; (d) that the respondent State is to pay Adrian Toșcuța, Paul Ion Șerban Toșcuța, Danuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastița Negulescu jointly, within the same three months, EUR 2,300 (two thousand three hundred euro), plus any tax that may be încarcable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (...) Făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 5 decembrie 2017, în temeiul articolului 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Fatoș Aracal Helena Jäderblom Grefier adjunct președinte
ANCIENNE TROISIÈME SECTION
AFFAIRE TOȘCUȚĂ ET AUTRES c. ROUMANIE
(Requête n
o
36900/03)
ARRÊT
(
Révision
)
5 décembre 2017
05/03/2018
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Toșcuță et autres c. Roumanie (demande en révision des arrêts des 25 novembre 2008 (fond) et 3 mars 2015 (satisfaction équitable)),
La Cour européenne des droits de l’homme (ancienne troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Helena Jäderblom,
présidente,
Luis López Guerra,
Kristina Pardalos,
Helen Keller,
Valeriu Grițco,
Iulia Motoc,
Jolien Schukking
, juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 novembre 2017,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
36900/03) dirigée contre la Roumanie et dont sept ressortissants de cet Etat, MM. Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu et George Negulescu, et M
mes
Maria Negulescu et Sevastița Negulescu («
les requérants
»), ont saisi la Cour le 5 septembre 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 25 novembre 2008, la Cour a déclaré la requête recevable et a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention en raison de l’absence d’indemnisation pour la privation de propriété subie par les requérants. La Cour a également décidé d’allouer conjointement aux requérants 4
000 euros (EUR) pour frais et dépens et a
réservé la question de l’application de l’article 41 de la Convention en ce qui concerne le préjudice matériel.
3.
Par un arrêt du 3 mars 2015, la Cour a décidé d’allouer aux requérants Adrian Toșcuță et Paul Ion Șerban Toșcuță la somme de 1
665
000 EUR, conjointement, et aux requérants Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastița Negulescu la somme de 630
000 EUR, conjointement, pour dommage matériel et la somme de 2
300
EUR, conjointement à l’ensemble des requérants, pour frais et dépens.
4.
Le 6 novembre 2015, le Gouvernement a demandé la révision des arrêts prononcés les 25 novembre 2008 et 3 mars 2015 en raison de la découverte d’un fait nouveau concernant le requérant Gheorghe Negulescu qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue de l’affaire et qui, à l’époque des arrêts, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu du Gouvernement. Il a fondé sa demande sur l’article 80 du règlement de la Cour.
5.
Le 1
er
mars 2016, la Cour a examiné la demande en révision et a décidé d’accorder au représentant des requérants un délai pour présenter des observations.
6.
Par lettre du 25 mai 2016, l’épouse de M. Gheorghe Negulescu a fait savoir que ce dernier était décédé le 21 octobre 2015. Elle n’a pas présenté d’observations en réponse à la demande de révision ni indiqué les éventuels héritiers du défunt.
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
7.
Le Gouvernement demande la révision des arrêts prononcés les 25
novembre 2008 et 3 mars 2015 et expose que M. Gheorghe Negulescu n’a jamais eu la qualité de victime d’une quelconque violation de son droit de propriété sur le bien en question, puisqu’il avait vendu sa part du bien en
1996, bien avant l’introduction de la requête devant la Cour. Il soutient n’avoir pris connaissance de ces faits qu’à l’occasion des démarches en vue de l’exécution de l’arrêt de la Cour du 3 mars 2015.
8.
La Cour rappelle que, selon l’article 44 de la Convention, ses arrêts sont définitifs et que, dans la mesure où elle remet en question ce caractère définitif, la procédure en révision, non prévue par la Convention mais instaurée par le règlement de la Cour, revêt un caractère exceptionnel
: d’où l’exigence d’un examen strict de la recevabilité de toute demande en révision d’un arrêt de la Cour dans le cadre d’une telle procédure (
Pardo c.
France
(révision – recevabilité), 10 juillet 1996, § 21,
Recueil des arrêts et décisions
1996
‑
III,
Gustafsson c. Suède
(révision – bien-fondé), 30
juillet
1998, § 25,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
V, et
Stoicescu c.
Roumanie
(révision), n
o
31551/96, § 33, 21 septembre 2004).
9.
La Cour doit donc déterminer s’il y a lieu de réviser les arrêts prononcés les 25 novembre 2008 et 3 mars 2015 par application de l’article
80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé
:
«
En cas de découverte d’un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l’issue d’une affaire déjà tranchée et qui, à l’époque de l’arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d’une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d’une demande en révision de l’arrêt dont il s’agit. (...)
»
10.
Il y a donc lieu d’établir en l’espèce si ces conditions sont remplies (
Pennino c. Italie
(révision), n
o
43892/04, § 11, 8 juillet 2014, et
Petroiu et autres c. Roumanie
(révision), n
o
30105/05, §§ 11 et suiv., 14 juin 2016).
11.
La Cour note d’emblée que M. Gheorghe Negulescu figurait parmi les requérants qui ont saisi la Cour dans la présente affaire.
12.
Dans son arrêt du 25 novembre 2008, elle a jugé que l’annulation en 2002 des titres de propriété des requérants sur deux terrains de 6
581 m
2
et 2
500
m
2
situés à Bucarest s’analysait en une privation de propriété et, en l’absence d’une indemnisation en leur faveur, elle a conclu à la violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention. La Cour relève également qu’il ressort des documents fournis à la Cour par le Gouvernement, qu’en 1996, M.
Negulescu, qui était copropriétaire du terrain de 2
500 m
2
, avait vendu à un tiers sa part de 834 m
2
du terrain en question. Cette vente, dont le requérant n’a pas informé la Cour, a eu lieu avant l’annulation du titre de propriété et avant l’introduction de la requête devant la Cour.
13.
Pour savoir si les faits à la base d’une demande en révision sont de «
nature à exercer une influence décisive
», au sens de l’article 80 § 1 du règlement, il faut les considérer par rapport à la décision de la Cour dont la révision est sollicitée (
Pardo
, précité, § 22).
14.
En l’espèce, la Cour constate que le terrain de 834 m
2
n’existait plus dans le patrimoine de M. Negulescu au moment de l’introduction de la requête et du prononcé de l’arrêt au principal, lui ôtant ainsi la qualité de victime au sens de l’article 34 de la Convention. Aux yeux de la Cour, cette situation constitue bien un fait de «
nature à exercer une influence décisive
» par rapport à l’arrêt au principal.
15.
Pour ce qui est de «
l’absence de connaissance des faits découverts
», condition imposée par l’article 80 du règlement, la Cour observe que M. Gheorghe Negulescu avait vendu son terrain par un acte sous seing privé. Il ne saurait donc être raisonnablement reproché au Gouvernement de ne pas en avoir eu connaissance. Ce dernier allègue d’ailleurs n’en avoir pris connaissance qu’en 2015, lorsque le tiers acquéreur a informé le Gouvernement de l’existence de cet acte (paragraphe
7 ci-dessus).
16.
Dans ces conditions et compte tenu de la spécificité de l’affaire, la Cour conclut que le Gouvernement ne pouvait «
raisonnablement
» connaître l’existence de ces faits.
17.
Au vu de ce qui précède, la Cour estime qu’il y a lieu de réviser ses arrêts des 25 novembre 2008 et 3 mars 2015.
18.
S’agissant de son arrêt du 25 novembre 2008, la Cour note que le paragraphe 8 se lit comme suit
:
«
8.
Le 11 mars 1993, la commission locale avait mis P.N. et les requérants Gheorghe Negulescu et Maria Negulescu en possession de deux
terrains d’une surface totale de 34
400 m
2
, dont 31
900 m
2
étaient situés dans la zone «
extra-muros
» et 2
500 m² dans la zone «
intra-muros
». Les 2
500 m
2
faisaient partie du terrain de 9
081 m² attribué antérieurement à la paroisse. Le 24 août 1993, la commission départementale leur délivra un titre administratif de propriété pour la surface totale de 34
400 m
2
.»
19.
Compte tenu des nouveaux éléments de fait, elle estime que le paragraphe précité doit se lire comme suit
:
«
8.
Le 11 mars 1993, la commission locale avait mis P.N. et les requérants Gheorghe Negulescu et Maria Negulescu en possession de deux
terrains d’une surface totale de 34
400 m
2
, dont 31
900 m
2
étaient situés dans la zone «
extra-muros
» et 2
500 m² dans la zone «
intra-muros
». Les 2
500 m
2
faisaient partie du terrain de 9
081 m² attribué antérieurement à la paroisse. Le 24 août 1993, la commission départementale leur délivra un titre administratif de propriété pour la surface totale de 34
400 m
2
.
Le terrain de 2
500 m
2
fit l’objet d’un partage entre les requérants et le requérant Gheorghe Negulescu devint le propriétaire d’une parcelle de 834 m
2
. Le 26 mars 1996, par un acte sous seing privé, il vendit cette parcelle à un tiers.
»
20.
La Cour note ensuite que le paragraphe 30 de cet arrêt se lit comme suit
:
«
30.
La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
»
21.
Compte tenu des nouveaux éléments de fait, elle estime que le paragraphe précité doit se lire comme suit
:
«
30.
S’agissant du requérant Gheorghe Negulescu, la Cour note d’emblée que ce dernier a vendu son bien avant la date d’introduction de la requête devant la Cour. Dès lors, elle estime que M. Gheorghe Negulescu ne saurait se prétendre victime, au sens de l’article 34 de la Convention, d’une quelconque violation du droit au respect des biens.
Concernant les autres requérants, la Cour constate que le grief tiré de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article
35 § 3 de la Convention. Elle relève également qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
»
22.
Par voie de conséquence, le dispositif de l’arrêt du 25
novembre 2008 doit se lire comme suit
:
«
1.
Déclare
la requête recevable quant au grief tiré de l’article 1 du Protocole n
o
1
à la Convention par les requérants Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastița Negulescu, et irrecevable en ce qui concerne le requérant Gheorghe Negulescu
;
(...)
5.
Dit
a)
que l
’
État défendeur doit verser conjointement aux requérants Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastița Negulescu, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article
44
§
2 de la Convention, 4
000 EUR (quatre mille euros), tous frais confondus, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt
;
(...)
»
23.
S’agissant enfin de son arrêt du 3 mars 2015, la Cour note que, dans son dispositif, elle avait inclus l’obligation pour l’État de mettre les requérants en possession des terrains litigieux ou de leur verser les sommes suivantes
:
«
1.
Holds
(a)
that the respondent State shall enable, by appropriate means, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article
44
§
2 of the Convention, the first two applicants to take effective possession of the 6,581 sq. m of land and the other five applicants to take effective possession of the 2,500
sq.
m of land, and that all applicants shall be provided with a document of title to their land;
(b)
that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two applicants, within the same period of three months, jointly EUR 1,665,000 (one million six hundred sixty five thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;
(c)
that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the third, fourth, fifth, sixth and seventh applicants, within the same period of three months, jointly EUR 630,000 (six hundred thirty thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;
(d)
that the respondent State is to pay the applicants jointly, within the same three months, EUR 2,300 (two thousand three hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;
(...)
»
24.
La Cour estime que les changements dans la situation de fait ont des conséquences sur les sommes octroyées conjointement au titre du dommage matériel et des frais et dépens. Elle estime qu’il convient d’allouer une somme à ce titre aux seuls requérants Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastița Negulescu. Cette partie du dispositif doit donc être modifiée en conséquence.
1.
Décide
d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 25
novembre
2008
;
en conséquence
«
1.
Déclare
la requête recevable quant au grief tiré de l’article 1 du Protocole n
o
1
à la Convention en ce qui concerne les requérants Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastița Negulescu, et irrecevable en ce qui concerne le requérant Gheorghe Negulescu
;
(...)
5.
Dit
a)
que l
’
État défendeur doit verser conjointement aux requérants Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu et Sevastița Negulescu, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif en vertu de l’article
44
§
2 de la Convention, 4
000 EUR (quatre mille euros), tous frais confondus, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt
;
(...)
»
2.
Décide
d’accueillir la demande en révision de l’arrêt du 3 mars 2015
;
en conséquence
«
1.
Holds
(a)
that the respondent State shall enable, by appropriate means, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article
44
§
2 of the Convention, the applicants Adrian Toșcuță and Paul Ion Șerban Toșcuță to take effective possession of the 6,581
sq.
m of land and the applicants Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastița Negulescu to take effective possession of the 1,666
sq.
m of land, and that the applicants shall be provided with a document of title to their land;
(b)
that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two applicants, within the same period of three months, jointly EUR 1,665,000 (one million six hundred sixty five thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;
(c)
that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastița Negulescu, within the same period of three months, jointly EUR 420,000 (four hundred twenty thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;
(d)
that the respondent State is to pay Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu and Sevastița Negulescu jointly, within the same three months, EUR
2,300 (two thousand three hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;
(...)
»
Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 décembre 2017, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Fatoș Aracı
Helena Jäderblom
Greffière adjointe
Présidente