CtEDO 25.11.2008 AI

AFFAIRE TOSCUTA ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
25.11.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TOSCUTA ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

PATRA SECTIUNE

CAUZA

TOSCUTA SI ALTII c. ROMANIA

(Cerere nr. 36900/03)

Această hotărâre a fost revizuită conform articolului 80 din regulamentul Curții de o hotărâre pronunțată pe 5 decembrie 2017

25 noiembrie 2008

25/02/2009

Această hotărâre poate suferi retușuri de formă.

În cauza Toscuta și alții c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), ședință într-o cameră compusă din:

Josep Casadevall, președinte,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power, judecători,

și de Santiago Quesada, grefier de secțiune,

După delibărări în cameră de consiliu pe 4 noiembrie 2008,

Render hotărârea care urmează, adoptată la acea dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 36900/03) îndreptată împotriva României și pe care șapte cetățeni ai acestui Stat, MM. Adrian Toscuta, Paul Ion Șerban Toscuta, Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu și George Negulescu, și Mmes Maria Negulescu și Sevastița Negulescu ("reclamanții"), au sesizat Curtea pe 5 septembrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția de protecție a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ("Convenția").

2.

Reclamanții sunt reprezentați de Mes Constantin Muller și Eduard Gabriel Făgărășeanu, avocați la București. Guvernul român ("Guvernul") este reprezentat de agentul lui, M. Răzvan-Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Străine.

3.

Pe 23 martie 2007, Curtea hotărî să comunice cererea Guvernului. Cum permite art. 29 § 3 din Convenție, hotărî de asemeni ca admisibilitatea și fondul cauzei să fie examinate în același timp.

I.

4.

Reclamanții (§1 mai sus) s-au născut respectiv în 1943, 1945, 1956, 1933, 1959, 1922 și 1945, și locuiesc la București.

A.

Geneza cauzei

5.

Printr-o decizie administrativă din 18 mai 1992, comisia locală pentru aplicarea legii nr. 18/1991 privind domeniul fundar al Bucureștiului ("comisia locală" și "legea nr. 18/1991") face drept cererii parohiei ortodoxe a cartierului Militari din București ("parohi a") privind reconstituirea (reconstituirea) dreptului de proprietate pe un teren de 9 081 m2 situat în acest cartier pe bulevardul Uverturii. Pe 23 iulie 1992, parohi a fu pusă în posesia terenului.

6.

Printr-o decizie din 12 august 1993, comisia departamentală pentru aplicarea legii nr. 18/1991 din București ("comisia departamentală") anulează decizia comisiei locale din 18 mai 1992, pe motiv că parohi a nu demonstrase dreptul de proprietate pe terenul în cauză și legea nr. 18/1991 nu-i era aplicabilă.

7.

La o dată neprecizată, oprindu-se pe disposițiile legii nr. 18/1991, reclamanții depuseseară ceri la comisia locală privind reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri.

8.

Pe 11 martie 1993, comisia locală pusese P.N. și reclamanții Gheorghe Negulescu și Maria Negulescu în posesia a două terenuri cu suprafață totală de 34 400 m2, din care 31 900 m2 situate în zona "extra-muros" și 2 500 m2 în zona "intra-muros". 2 500 m2 făceau parte din terenul de 9 081 m2 atribuit anterior parohiei. Pe 24 august 1993, comisia departamentală le-a emis titlu administrativ de proprietate pentru suprafață totală de 34 400 m2.

9.

Pe 26 ianuarie 1994, comisia locală pusese T.V. în posesia mai multor terenuri cu suprafață totală de 14 202 m2, din care 5 071 m2 în zona extra-muros și 9 131 m2 în zona intra-muros. Un teren de 6 581 m2 inclus în suprafață de 9 131 m2 făcea parte din terenul de 9 081 m2 atribuit în 1992 parohiei. Pe 29 mai 1995, comisia departamentală a emis T.V. titlu administrativ de proprietate pentru suprafață totală de 14 202 m2. Reclamanții Adrian Toscuta și Paul Ion Șerban Toscuta sunt moștenitorii T.V.

B.

Acțiunea parohiei împotriva comisiei departamentale pentru anulare decizie din 12 august 1993

10.

Pe 24 noiembrie 1994, parohi a sesizează tribunalul de primă instanță din București cu acțiune împotriva comisiei departamentale pentru anulare decizie din 12 august 1993. Susținea că terenul în cauză îi aparținuse în virtutea contract donație din 1888, care inițial serviseseași cimitir înainte de a fi abuziv înscris în patrimoniul cooperativei agricole de producție (cooperativa agricolă de producție) în perioada comunistă. Reclamanții nu fuseseară informați existența acestei proceduri.

11.

Printr-o sentință din 2 martie 1995, tribunalul de primă instanță respinge acțiunea. Constată mai întâi că aceasta fu introdusă cu întârziere și că, în orice caz, era nefondată în măsura în care parohi a nu demonstrase dreptul de proprietate pe teren. Tribunalul constatase de asemeni că parohi a făcuse demersuri cu autoritățile de la 1990 privind obținere teren destinat creării cimitir și obținuse anumite autorizații care priviau atribuire terenului în locație și nu proprietate. Respinge argument parohiei conform căreia obținuse teren în 1888 prin donație făcută persoană.

12.

Parohi a formează cerere recurs împotriva acestei sentințe.

13.

Printr-o hotărâre definitivă din 15 decembrie 1995, tribunalul departamental din București admite recurs, face drept acțiunii și recunoaște dreptul de proprietate parohiei pe teren oprindu-se pe contract donație din 1888. Constată pe lângă că în virtutea autorizațiilor emise de autorități parohi a delimitase teren și șaptesprezece persoane deja fuseseră inhumate. Printr-o hotărâre înaintea pronunțării pe fond din 4 aprilie 1996, tribunalul departamental face drept cerere parohiei privind determinare locație teren de 9 081 m2 din care pusese posesia pe 23 iulie 1992.

C.

Acțiunea parohiei împotriva reclamanților pentru anulare titluri proprietate din 11 martie 1993 și 29 mai 1995

14.

Pe 27 mai 1996, parohi a sesizează tribunalul departamental din București cu acțiune împotriva comisiei departamentale, P.N. și reclamanții Adrian Toscuta, Paul Ion Șerban Toscuta, Maria Negulescu și Gheorghe Negulescu, cerând anulare parțiala titluri proprietate din 11 martie 1993 și 29 mai 1995, în părți privind terenuri respectiv cu suprafață de 2 500 m2 și 6 581 m2 susmentionați. Se oprea pe hotărâre din 15 decembrie 1995 citată care recunoscută dreptul de proprietate pe teren de 9 081 m2 și cereau titlu proprietate emis pe teren.

15.

Printr-o sentință din 17 aprilie 2001, tribunalul de primă instanță respinge acțiunea pe motiv hotărâre din 15 decembrie 1995 redată în acțiune constatare, aveau efect declarativ și titlu proprietate anterior trebuia exista în cauza. Or parohi a nu demonstrase titlu proprietate anterior hotărârei din 15 decembrie 1995. De asemeni, tribunalul constată comisia departamentală putea nu mai emite titluri proprietate pe teren, în măsura reclamanții văzuserah mai devreme emise titluri proprietate pe același teren și titluri produceau efecte juridice.

16.

Parohi a interjeles apel tribunalul departamental din București, susținând hotărâre din 15 decembrie 1995 capătase autoritate lucru judecat.

17.

Urmare decesului P.N., reclamanții George Negulescu, Dănuț Negulescu și Sevastița Negulescu continuă procedura calitate moștenitori.

18.

Pe 1 noiembrie 2001, șase terți cereau interveni cauza beneficiu parohiei. Susțineau luaseseaser concesiune scopuri inhumare, părți teren litigios. Tribunalul departamental face drept cererii.

19.

Reclamanții cereau tribunal permisiune versare dosar dovezi noi scrise. Solicitau de asemeni audiere doi martori și transport locuri (cercetare la fața locului).

20.

Pe 21 februarie 2002, treizeci trei terți cereau interveni cauza beneficiu reclamanților. Cerere bazata faptul locuiau vecinătate teren litigios, opuseseaser creere cimitir pe teren constituind la ochii lor sursă potențiala contaminare. Tribunalul respinge cerere intervenție, reținând persoane în cauză nu demonstrase interes actual privitor acțiune introdusă în cauza.

21.

Totodată 21 februarie 2002, tribunalul face drept cerere reclamanților privind versare dovezi scrise dosar și decide statua cerere audiere martori și transport locuri după examinare dovezi scrise. Pe 21 martie 2002, reclamanții versaseseahr dosar documente scrise specificând nu aveau alte documente furniza.

22.

Printr-o hotărâre din 11 aprilie 2002, tribunalul departamental face drept apel parohiei și anulează parțial titluri proprietate reclamanților, pentru ce privea terenuri de 2 500 m2 și 6 581 m2. Ordonează comisiei emite parohiei titlu proprietate pe teren cum identificat în hotărâre din 15 decembrie 1995. Hotărâre era deci redată în părți pertinente:

"În cauza, tribunalul primă instanță era obligat autoritate lucru judecat din care beneficiază hotărâre (din 15 decembrie 1995). Ținând seama hotărâre, evident, comisia departamentală București aplicare legii nr. 18/1991 era bună credință (fiind parte procedura inițiată 24 noiembrie 1994), nu putea emite titluri proprietate pe teren litigios dezpreț disposițiilor articolului 57 legii nr. 18/1991 și 35 § 5 decizie Guvern nr. 131/1991 (cum republicată 1993).

Indiferent calitate hotărâre, care comportă soluție redată contestație introdusă parohi a împotriva decizie (...) comisiei departamentale (...) evident parohi a beneficiar reconstituire drept proprietate pe teren litigios. Fiind ținută hotărâre în cauză, comisia departamentală emise titluri proprietate comportând două parcele teren litigios dezpreț legei, ceea atrage sancțiune anulare parțialelor titluri, ținând că drept parohi a (...) grav atins.

Adevărat decizie civilă discuție nu este opozabil altor părți defenderese, aspect nu pertinent cauza în măsura încumba comisiei țineacont existență drept litigios și aceasta era competentă emite nu nu emite titlu proprietate."

23.

Reclamanții formează cerere recurs, susținând jurisdicție apel nu pronunțase cerere doi martori interogare și transport locuri, mijloace dovezi estimau esențiale tranșare cauza. Susțineau de asemei tribunal departamental redată sentință contrară legei, măsura anulase titluri proprietate oprindu-se decizie justiție redată procedura care nu fusesearu părți. Estimau pe lângă parohi a nu demonstrase drept proprietate anterior hotărârei din 15 decembrie 1995 și disposițiile legii nr. 18/1991 nu-i era aplicabile. Conform reclamanților, tribunal departamental meconoscuse disposițiile articolele 11 § 8 și 21 legii nr. 18/1991, cum era redactate la época faptelor.

24.

Printr-o hotărâre definitivă din 7 martie 2003, curtea apel București respinge cerere recurs, reținând hotărâre redată apel era fondată. Judecă dovezi referință reclamanți nu utile reglementare cauza.

25.

Prin scrisori din 19 noiembrie 2004 și 6 noiembrie 2006, reclamanții informează grefu nu văzuserah acordat nici teren compensare nici despăgubire urmare anulare titluri proprietate.

II.

26.

Disposițiile pertinente cauza legii nr. 18/1991, cum publicată în Monitorul oficial 20 februarie 1991, sunt deci redactate:

art. 11

"(4) Comisia departamentală competentă pentru (...) valida invalida măsuri adoptate comisii locale.

(5) Decizie comisiei departamentale putea face obiect contestație tribunalul primă instanță (...) în termen 30 zile de la dată interesatul luat cunoștință decizie în cauză.

(6) Introducere asemenea contestație suspensivă execuție. (...)

(8) Controlu juridicțional ține exclusiv aplicare corectă disposițiilor prezentei legi privind dreptul obține titlu proprietate, întindere teren revine interesatul și, eventualitate, diminuare această suprafață, în virtutea legei."

art. 21

"Comisii decid atribui terenuri parohii situate zone rurale, la cerere (...) și în măsura în aveau dispus asemenea terenuri care fusesearu înscrise patrimoniu copeative agricole producție, și nu mai dispun (...)"

27.

Conform articolului 57 legii nr. 18/1991 privind domeniu fundar, cum republicată 5 ianuarie 1998, contestație decizie comisiei departamentale suspensivă execuție.

28.

Conform articolului 35 § 5 decizie Guvern nr. 131/1991 atribuții și funcționare comisii drept proprietate, cum republicată 19 ianuarie 1993, cazul persoane au introdus contestații tribunalul, titlu proprietate trebuia emis după examinare contestații decizie judiciară.

I.

29.

Reclamanții susțin o atingere drept proprietate din cauza anulare, fără nici o reparație, titluri proprietate terenuri 2 500 m2 și 6 581 m2, fapte conform imputabile autoritățile locale. Invocă art. 1 Protocol nr. 1 Convenție, deci redactat:

"Orice persoană fizică morală drept la respectare bunuri. Nimeni nu poate fi lipsit proprietate decât cauză utilitate publică și în condițiile prevăzute lege și principii generale drept internațional.

Disposițiile precedente nu aduc atingere dreptul care posedă Statele a pune vigoare legi judecă necesare a reglementa utilizare bunuri conformitate cu interes general sau a asigura plată impozite sau alte contribuții amendă."

A.

Pe admisibilitate

30.

Curtea constată grievul nu este evident nefondat conform articolului 35 § 3 din Convenție. Observă pe lângă nu se lovește nici alt motiv inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B.

Pe fond

31.

Guvernul admite reclamanți obținuserah recunoaștere calitate proprietari prin decizii administrative și obligați lasa teren litigios proprietate parohi a urmare admitere acțiune anulare titluri proprietate. Estimează totuși interferență suferă era prevăzută lege, urmărea scopul legitim, aplicare corectă legei, și respecta just echilibru între interese prezente: parte, interes parohi a se Vezi reconstitui drept proprietate pe amplasare și, parte, interesele reclamanți a avea jouissance terenuri în virtutea titluri proprietate care fusesearu emise. Guvernul observă pe lângă anulare titluri proprietate parțiala și reclamanți sunt totuși proprietari terenuri rămase.

32.

Reclamanții estimează Guvernul nu maniera justificat faptul parohi a Vezi mări terenuri o suprafață totală de 9 081 m2, și aceasta dezavantaj drepturile și absență nici o despăgubire.

33.

Curtea observă reclamanți disponeau titluri proprietate emise respectiv 1993 și 1995, care fu anulate ce privea terenuri 2 500 m2 și 6 581 m2 urmare procedură judiciară tranșată hotărâre definitivă 7 martie 2003 curții apel București. Pentru cât grievul reclamanți fondat art. 1 Protocol nr. 1 nu priveste cele două terenuri, Curtea nu estimează pertinent cauza argument Guvern conform anulare titluri era parțiala. Această anulare efect privesehu interesații bunuri, cele două terenuri susmentionate, sensul a doua propoziție al alineat articolului 1 Protocol nr. 1.

34.

Reamintește o privare proprietate relevând această normă putea justifica numai demonstreaza anume era intervenit cauza utilitate publică și condițiile prevăzute lege. De asemeni, orice interferență jouissance proprietate trebuie răspundă criteriu proporționalitate. Un just echilibru trebuie menținut între exigențele interes general comunității și imperativele salvgardare drepturilor fundamentale individului. Oarecum a asigura asemenea echilibru inerent ansamblul Convenție. Curtea reamintește de asemeni echilibru a păstra va distrus individu concernit suporta sarcină specială și exorbitantă (Brumărescu c. România [Marea Cameră], nr. 28342/95, §§ 78 și 79, CEDH 1999-VII).

35.

În cauza de față, observă titluri proprietate reclamanți fu anulate motiv în emitere, comisia departamentală nu ținut seama hotărâre 15 decembrie 1995 tribunal departamental București, care recunoscuta parohi a drept proprietate terenuri în cauză (§22 mai sus). Or hotărâre era ulterioară datele titluri proprietate reclamanți (paragrafele 8, 9 și 13 mai sus).

De aceea, Curtea a dubii privitor pertinență motive expuse juridicțiile naționale.

36.

Cine plus, hotărâre 15 decembrie 1995 era redată procedură care reclamanți nu fusesearu părți. Pe lângă, tribunal departamental, hotărâre 11 aprilie 2002, reținut decizie în cauză nu era opozabil alți părți defenderese, din care reclamanți.

37.

Pentru cât juridicțiile intenționau reprosa comisiei departamentale nu ținut seama existență o contestație decizie administrativa, Curtea estimează aparținea comisiei verifica exigențele necesare lege, inclusiv cele ordine procedurală, era reunite înainte emite titluri în cauză (vezi, mutatis mutandis, Drăculeț c. România, nr. 20294/02, § 40, 6 decembrie 2007).

38.

Consideră deci anulare titluri proprietate reclamanți fu exclusiv justificată fapte imputabile autoritățile și fără reclamanți văzuserah versată indemnitate ceva sau propus teren echivalent.

39.

De aceea, a presupune chiar și pe poată demonstra privare proprietate servit cauza interes public, Curtea consideră just echilibru rupt și reclamanți suportat sarcină specială și exorbitantă faptul furono privați nu doar drept jouissance celor două terenuri, ci și orice indemnitate sau măsură reparatoare acest sens.

40.

Curtea estimează deci exista o încălcare art. 1 Protocol nr. 1.

II.

41.

Reclamanții se plânge iniquitate procedură anulare decizie comisiei departamentale din 12 august 1993, motiv nu fusesearu chemați interveni. Totodată pe același temei, se plânge iniquitate procedură care ajunsese anulare parțialelor titluri proprietate din cauza interpretare disposițiilor legale făcut juridicțiile naționale și rejecție cerere doi martori interogare și transport locuri. Invocă art. 6 § 1 din Convenție, deci redactat în părți pertinente în cauza:

"Orice persoană dreptul cauza ei fie ascultată echitabil (...) o instanță (...) va decide (...) contestații drepturile obligații caracter civil (...)"

42.

Curtea consideră aceste griefuri sunt direct legate grievul examinat sub aspectul art. 1 Protocol nr. 1. Ținând seama concluzii (paragrafele 39 și 40 mai sus), estimează nu trebuie statua admisibilitate și fond aceste griefuri.

III.

43.

Conform articolului 41 din Convenție, "Dacă Curtea declară exista o încălcare Convenției sau Protocoalelor acesteia, și dacă dreptul intern Părți Contractante nu permite a șterge decât în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea alocă părți lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

A.

Pagubă

44.

Reclamanții cer 7 718 000 euro (EUR) pentru paguba materială decurgând din privare terenuri 9 081 m2, din care 5 593 850 EUR beneficiu reclamanți Adrian Toscuta și Paul Ion Șerban Toscuta, și 2 125 000 EUR beneficiu alți reclamanți. Observă prețuri metru pătrat terenuri situate cartier Militari București variază între 700 EUR și 1 300 EUR, și estimează trebuie se Vezi versate 850 EUR pe metru pătrat teren. Adaugă dosar opinia expert conform căreia valoare teren 2 500 m2 este 2 000 000 EUR (800 EUR/m2) și cea teren 6 581 m2 este 5 600 000 EUR (850 EUR/m2).

45.

Guvernul avansează valoare celor două terenuri este 6 199 296 EUR (682,67 EUR/m2) și prezintă în sens o expertiză.

46.

În circumstanțele cauzei de față, Curtea estimează problemă aplicării articolului 41 nu se găsește în stare, deci convine a o rezerva ținând și conta eventualitate unui acord între Statul pârât și interesații (art. 75 §§ 1 și 4 din regulament Curții).

B.

Frais et dépens

47.

Reclamanții reclamă 4 000 EUR pentru frais et dépens. Prezintă acest sens justificatoare atestând plată septembrie 2007 sume 993 lei noi români (RON), 6 620 RON și 5 710 RON cu titlu onorarii avocat.

48.

Guvernul observă reclamanți nu au prezentat contracte asistență juridică în virtutea cărora sume în cauză ar fi plătite titlu onorarii avocat. Estimează nu exista legătură cauzalitate între aceste plăți și cerere. De aceea, invită Curtea a respinge cerere formulată pentru frais et dépens.

49.

Reclamanții replyeaza contracte asistență juridică sunt confidențiale.

50.

Curtea reamintește un reclamant nu putea obține rambursare frais dépens decât în măsura se găseau stabilite realitate, necesitate și caracter rezonabil ratei. Admite interesații engajaseseahr dépense a face corijate încălcare constatată. În cauza de față, ținând seama piesele justificatoare furnizate reclamanți și la vedere criterii susmentionate, Curtea estimează rezonabilă suma 4 000 EUR, toate frais confundate, și alocare conjoint reclamanți.

C.

Dobândă moratoriu

51.

Curtea judecă potrivit calculeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii facilității împrumut marginal Băncii Centrale Europene majorată trei puncte procen tuale.

1.

Declară

cererea admisibilă privitor la grievul tras din art. 1 Protocol nr. 1;

2.

Spune

că nu trebuie statua admisibilitate și fond griefuri fondate art. 6 § 1 din Convenție;

3.

Spune

că exista o încălcare art. 1 Protocol nr. 1;

4.

Spune

că problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se găsește în stare; în consecință:

a)

o

rezervă privitor prejudiciu material;

b)

invită

Guvern și reclamanți a-i adresa scris, în termen trei luni de la ziua hotărârea devine definitivă în virtutea art. 44 § 2 din Convenție, observații această problemă și anume a-i da cunoștință orice acord care ar putea ajunge;

c)

rezervă

procedură ulterioară și

delege

la președintele camerei sarcina a o fixa la nevoie;

5.

Spune

a)

Statul pârât trebuie să verseze conjoint reclamanți, în termen trei luni de la ziua hotărârea devine definitivă în virtutea art. 44 § 2 din Convenție, 4 000 EUR (patru mii euro), toate frais confundate, plus orice sumă putând datorată cu titlu impozit;

b)

că aceste sume vor fi convertite moneda Statului pârât cursul aplicabil ziua plății;

c)

că de la expirare termenul și până plată, aceste montante vor fi majorate cu o dobândă simplă la curs egal celui facilității împrumut marginal Băncii Centrale Europene aplicabil perioada, majorat trei puncte procen tuale.

Întocmit limba franceză, apoi comunicat scris 25 noiembrie 2008, în aplicare art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-12-05
0,97
AFFAIRE TOȘCUȚĂ ET AUTRES c. ROUMANIE
ANCIENNE TROISIÈME SECTION AFFAIRE TOȘCUȚĂ ET AUTRES c. ROUMANIE (Requête n o 36900/03) ARRÊT ( Révision ) STRASBOURG 5 décembre 2017 DÉFINITIF 05/03/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2008-11-13
0,96
AFFAIRE DREPTU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DREPTU c. ROUMANIE (Requête n o 19835/03) ARRÊT STRASBOURG 13 novembre 2008 DÉFINITIF 13/02/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dreptu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homm
CtEDO 2008-11-04
0,96
AFFAIRE VASUI c. ROUMANIE
TROISIEME SECTION AFFAIRE VĂSUI c. ROUMANIE (Requête n o 26834/03) ARRÊT STRASBOURG 4 novembre 2008 DÉFINITIF 04/02/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Văsui c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2008-06-03
0,96
AFFAIRE STOICUTIA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STOICUŢIA c. ROUMANIE (Requête n o 20334/03) ARRÊT STRASBOURG 3 juin 2008 DÉFINITIF 03/09/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Stoicuţia c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’hom
CtEDO 2008-12-02
0,96
AFFAIRE GIUGLAN ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GIUGLAN ET AUTRES c. ROUMANIE (Requête n o 3834/04) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2008 DÉFINITIF 02/03/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Giuglan et autres c. Roumanie, La Cour européenne
Sursă