Comunicată la 9 martie 2015 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 25159/11 Doru LUP împotriva României introdusă la 4 aprilie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Doru Lup, este un resortisant român născut în 1976 și rezident în Birtin, comuna Vadu Crișului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 19 februarie 2008, reclamantul, care conducea mașina tatălui său, a fost arestat pentru un control rutier, iar polițiștii au constatat că certificatul provizoriu de înmatriculare a mașinii a expirat. Prin urmare, în vederea clarificării situației, poliția i-a retras permisul de conducere și i-a sesizat cu privire la deschiderea urmăririi penale a șefului de conducere al unui vehicul neînmatriculat, care a fost pedepsit cu o pedeapsă maximă de trei ani de închisoare. În loc de permis, poliția i-a eliberat o autorizație provizorie de circulație valabilă timp de 15 zile, și anume până la 5 martie 2008, la 10 aprilie 2008, Parchetul a încheiat, având în vedere circumstanțele cauzei, absența gravității faptelor reprobabile și a dat curs unui refuz. El a aplicat reclamantului o amendă administrativă de 150 de lei românești, adică aproximativ 30 de euro. Reclamantul a solicitat poliției locale să restituie permisul de conducere. Cererea sa a rămas fără răspuns. La 24 aprilie 2008, reclamantul, la volanul mașinii sale, a fost implicat într-un accident rutier care a provocat rănirea ușoară a unei părți terțe. La 13 mai 2008, reclamantul, la volanul mașinii sale, a fost arestat pentru un control rutier. Polițiștii au constatat că autorizația provizorie de circulație a expirat și l-au informat pe reclamant că, în urma controlului din 19 februarie 2008, poliția a decis să-și suspende permisul de conducere pentru o perioadă de trei luni. Prin urmare, poliția sesizează Parchetul în vederea inițierii urmăririi penale a unui vehicul fără permis de conducere, care a fost pedepsit cu închisoarea de maxim cinci ani. La 14 mai 2008, poliția a comunicat reclamantului, prin poștă, decizia de suspendare a permisului său. Această decizie a fost luată la 29 aprilie 2008 pe baza ordonanței statului n 195/2002 privind circulația și a vizat retroactiv perioada cuprinsă între 6 martie și 6 iunie 2008, reclamantul a contestat această decizie în fața instanței de primă instanță din Aleșd (prima procedură descrisă mai jos). La 18 iulie 2008, Parchetul l-a trimis pe reclamant în fața Tribunalului pentru a răspunde faptelor de conducere fără permis la 24 aprilie și 13 mai 2008 (a doua procedură descrisă mai jos). Cererile repetate ale reclamantului de acordare a unei autorizații provizorii de circulație au fost respinse de poliție pe motiv că a fost dat în judecată pentru conduita fără permis. El a sesizat tribunalul județ din Bihor, care a dispus, la 6 februarie 2009, acordarea unei autorizații provizorii de circulație. Procedura de anulare a deciziei administrative de suspendare a permisului de conducere aprilie 2008, susținând că aceaceasta a fost abuzivă și ilegală, susținând în principal că conducerea unui vehicul nematriculat nu ar putea duce la aplicarea unei sancțiuni suplimentare pentru suspendarea permisului și că, prin urmare, această măsură nu ar putea fi retroactivă. Lacțiunea a fost înregistrată la tribunalul de primă instanță din Aleșd, care a primit motivul că sancțiunea nu avea temei legal. Parchetul a formulat un recurs în recurs. Prin hotărârea din 1 iunie 1997 În iunie 2009, tribunalul județean din Bihor a primit recursul și a respins acțiunea prin care se considera că sancțiunea suplimentară era legală din momentul în care Parchetul a aplicat o amendă pentru desfășurarea unui vehicul nematriculat. Recurentul a formulat o contestație în anulare, care a fost primită de tribunalul departamental care a considerat că cauza ar fi trebuit să fie examinată în primă instanță de această instanță. Prin urmare, a pronunțat hotărârea din 1 iunie 2009 și a reținut cauza pentru o examinare pe fond. Prin hotărârea din 25 martie 2010, tribunalul a acceptat acțiunea și a anulat decizia poliției potrivit căreia aceasta nu avea temei juridic. Tribunalul apreciază că poliția nu respectase prevederile ordonanței nr. 195/2002 din moment ce îi aplicase reclamantului o sancțiune care nu era prevăzută de acest text în cazul în care un vehicul nematriculat era pus în circulație. De supracredința, citând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a constatat că domeniul de aplicare retroactiv și lipsa comunicării face de asemenea ilegală această decizie. În absența recursului la recurs, această hotărâre a devenit definitivă. Procedura penală privind conduita fără permis Printr-o hotărâre din 24 martie 2009, Tribunalul de Primă Instană din Aleșd l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 3000 lei românești, și anume aproximativ 600 EUR, pentru conducerea unui vehicul în cursul perioadei de suspendare administrativă a permisului. Tribunalul a constatat că decizia de suspendare a permisului fusese anulată prin hotărârea definitivă din 25 martie 2010 din cauza lipsei unui temei juridic. Această anulare ștergea toate consecințele sancțiunii, instanța concluzionează că reclamantul nu a fost în stare de conducere fără permis în cadrul controalelor polițienești la 24 aprilie și 13 mai 2008. Printr-o hotărâre din 23 noiembrie 2010, Curtea de apel din Oradea a primit recursul și a confirmat hotărârea de condamnare. Comisia a considerat că hotărârea tribunalului județean era greșită din moment ce a luat în considerare hotărârea din 1 iunie 2009 care respingea acțiunea reclamantului împotriva suspendării administrative a permisului său. Recurentul a formulat o cerere de revizuire. El a explicat că aceaceasta a fost instanța de apel care a făcut o greșeală. El a făcut să se afirme că în Hotărârea din 1 iunie 2009, invocată de instanța de apel, a fost anulată prin hotărârea definitivă din 25 martie 2010 pe care instanța de apel a ignorat-o în mod clar. El a susținut că, prin aceasta, instanța de apel a ignorat autoritatea de lucru judecată a acestei din urmă hotărâri, consecința fiind o contradicție de neiertat între hotărârile din 25 martie și 23 noiembrie 2010. La 20 iunie 2011, tribunalul departamental a respins cererea pe motiv că revizuirea nu putea fi acceptată decât dacă exista o contradicție între deciziile penale. Or, la hotărârea din 25 martie 2010 fusese pronunțată în cadrul unei proceduri civile. Unul dintre judecătorii formațiunii de judecată a exprimat o opinie dizidentă în favoarea revizuirii. Recursul în recurs al reclamantului a fost respins de către instanța de recurs din Oradea. GRIEF Invochuchant la art. 6 din Convenție, recurentul se plânge de la data la care a fost condamnat pentru conduita fără permis. El susține că această condamnare a încălcat autoritatea de lucru judecat din hotărârea din 25 martie 2010 a tribunalului județului din Bihor. ÎNTREBARE către părți Procedura penală în cadrul căreia reclamantul a fost condamnat pentru conduita fără permis a fost echitabilă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în special, a fost necunoaștetă de tribunalul judecătoresc din Oradea din 25 martie 2010 al Tribunalului juvenil din Bihor
Communiquée le 9 mars 2015
Requête n
o
25159/11
Doru LUP
contre la Roumanie
introduite le 4 avril 2011
Le requérant, M. Doru Lup, est un ressortissant roumain né en 1976 et résidant à Birtin, commune de Vadu Crișului.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 19 février 2008, le requérant, au volant de la voiture de son père, fut arrêté pour un contrôle routier. Les policiers constatèrent que le certificat provisoire d’immatriculation de la voiture était expiré. Par conséquent, en vue de la clarification de la situation, la police lui retira le permis de conduire et saisit le parquet pour l’ouverture des poursuites du chef de mise en circulation d’un véhicule non-immatriculé, infraction punie d’une peine de maximum trois ans de prison. A la place du permis, la police lui délivra une autorisation provisoire de circulation valable quinze jours, à savoir jusqu’au 5 mars 2008.
Le 10 avril 2008, le parquet conclut, au vu des circonstances de l’affaire, à l’absence de gravité des faits reprochés et rendit un non-lieu. Il infligea au requérant une amende administrative de 150 lei roumains, soit environ 30
euros.
Le requérant sollicita à la police locale la restitution du permis de conduire. Sa demande resta sans réponse.
Le 24 avril 2008, le requérant, au volant de sa voiture, fut impliqué dans un accident de la route qui provoqua la blessure légère d’une tierce partie. Les poursuites déclenchées à son encontre prirent fin en raison de la transaction intervenue entre le requérant et la victime de l’accident.
Le 13 mai 2008, le requérant, au volant de sa voiture, fut arrêté pour un contrôle routier. Les policiers constatèrent que l’autorisation provisoire de circulation était arrivée à l’échéance et informèrent le requérant qu’à la suite du contrôle du 19 février 2008, la police avait décidé de suspendre son permis de conduire pour une période de trois mois. Par conséquent, la police saisit le parquet en vue de l’ouverture des poursuites pour conduite d’un véhicule sans permis, infraction punie d’une peine de maximum cinq ans de prison.
Le 14 mai 2008, la police communiqua au requérant, par la poste, la décision de suspension de son permis. Cette décision avait été prise le 29
avril 2008 sur la base de l’ordonnance du Gouvernement n
o
195/2002 concernant la circulation et visait rétroactivement la période du 6 mars au 6
juin 2008. Le requérant contesta cette décision devant le tribunal de première instance d’Aleșd (la première procédure décrite ci-dessous).
Le 18 juillet 2008, le parquet renvoya le requérant devant le tribunal pour répondre des faits de conduite sans permis les 24 avril et 13 mai 2008 (la seconde procédure décrite ci-dessous).
Les demandes répétées du requérant d’octroi d’une autorisation provisoire de circulation furent rejetées par la police au motif qu’il était poursuivi pour conduite sans permis. Il saisit le tribunal départemental de Bihor qui ordonna, le 6 février 2009, l’octroi d’une autorisation provisoire de circulation.
1.
La procédure visant l’annulation de la décision administrative de suspension du permis de conduire
Le requérant demanda l’annulation de la décision de la police du 29
avril 2008, alléguant qu’elle était abusive et illégale. Il soutint principalement que la conduite d’un véhicule non-immatriculé ne pouvait pas entraîner la sanction complémentaire de la suspension du permis et que, de surcroit, cette mesure ne pouvait pas être rétroactive.
L’action fut enregistrée auprès du tribunal de première instance d’Aleșd qui l’accueillit au motif que la sanction manquait de base légale. Le parquet forma un pourvoi en recours.
Par un arrêt du 1
er
juin 2009, le tribunal départemental de Bihor accueillit le pourvoi et rejeta l’action estimant que la sanction complémentaire était légale dès lors que le parquet avait infligé une amende pour la conduite d’un véhicule non-immatriculé.
Le requérant forma une contestation en annulation qui fut accueillie par le tribunal départemental qui jugea que l’affaire aurait dû être examinée en première instance par ce tribunal. Par conséquent, il cassa l’arrêt du 1
er
juin 2009 et retint l’affaire pour un examen au fond.
Par un arrêt du 25 mars 2010, le tribunal accueillit l’action et annula la décision de la police jugeant qu’elle manquait de base légale. Le tribunal estima que la police avait méconnu les dispositions de l’ordonnance n
o
195/2002 dès lors qu’elle avait infligé au requérant une sanction qui n’était pas prévue par ce texte en cas de mise en circulation d’un véhicule non-immatriculé. De surcroit, citant la jurisprudence de la Haute Cour de cassation et de Justice, le tribunal constata que la portée rétroactive et l’absence de communication rendait également cette décision illégale. En l’absence de pourvoi en recours, cet arrêt devint définitif.
2.
La procédure pénale concernant la conduite sans permis
Par un jugement du 24 mars 2009, le tribunal de première instance d’Aleșd condamna le requérant à une amende pénale de 3000 lei roumains, à savoir environ 600 EUR, pour conduite d’un véhicule pendant la période de suspension administrative du permis.
Le pourvoi en recours du requérant fut accueilli par un arrêt du 7
juillet 2010 du tribunal départemental de Bihor qui prononça la relaxe. Le tribunal constata que la décision de suspension du permis avait été annulée par l’arrêt définitif du 25 mars 2010 pour défaut de base légale. Cette annulation effaçant toutes les conséquences de la sanction, le tribunal conclut que le requérant n’avait pas été en situation de conduite sans permis lors des contrôles de police les 24 avril et 13 mai 2008. Le parquet forma un pourvoi en recours.
Par un arrêt du 23 novembre 2010, la cour d’appel d’Oradea accueillit le pourvoi et confirma le jugement de condamnation. Elle considéra que l’arrêt du tribunal départemental était erroné dès lors qu’il n’avait pas tenu compte de l’arrêt du 1
er
juin 2009 qui avait rejeté l’action du requérant contre la suspension administrative de son permis.
Le requérant forma une demande de révision. Il exposa que c’était la cour d’appel qui avait commis une erreur. Il fit valoir que l’arrêt du 1
er
juin 2009, invoqué par la cour d’appel, avait été annulé par l’arrêt définitif du 25
mars 2010 que la cour d’appel avait manifestement ignoré. Il soutint qu’en procédant ainsi, la cour d’appel avait méconnu l’autorité de chose jugée de ce dernier arrêt, la conséquence étant une contradiction irréconciliable entre les arrêts des 25 mars et 23 novembre 2010.
Le 20 juin 2011, le tribunal départemental rejeta la demande au motif que la révision ne pouvait être accueille que s’il y avait une contradiction entre des décisions pénales. Or, l’arrêt du 25 mars 2010 avait été prononcé dans le cadre d’une procédure civile. Un des juges de la formation de jugement exprima une opinion dissidente arguant en faveur de la révision. Le pourvoi en recours du requérant fut rejeté par la cour d’appel d’Oradea.
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l’illégalité de sa condamnation pour conduite sans permis. Il soutient que cette condamnation a méconnu l’autorité de la chose jugée de l’arrêt du 25
mars 2010 du tribunal départemental de Bihor.
La procédure pénale à l’issue de laquelle le requérant a été condamné pour conduite sans permis a-t-elle été équitable au sens de l’article
6 § 1 de la Convention
?
En particulier, y-a-t-il eu méconnaissance par la cour d’appel d’Oradea de l’arrêt du 25 mars 2010 du tribunal départemental de Bihor
?