Comunicat la 9 martie 2015 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 43097/14 Silviu APOSTOLAS împotriva României introdusă la 25 iunie 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Silviu Apostolatos, este un resortisant român născut în 1987. Este în prezent încarcerat la închisoarea Braila. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o hotărâre definitivă din 28 mai 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Braila l-a condamnat pe reclamant pentru complicitate la furt și uzurpare de identitate la un an și șase luni de închisoare cu suspendare. Prin hotărârea definitivă din 18 octombrie 2010, instanța de apel a lui Galati l-a condamnat pe reclamant la o lună de închisoare pentru purtare ilegală de arme albe într-un loc sau circumstanțe care ar putea pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor [art. 1 alineatul (1) din Legea nr. 61/1991 privind reprimarea actelor care aduc atingere vieții sociale și ordinii publice. În temeiul articolului 83 din Codul penal, instanța de apel a revocat dreptul de suspendare la executarea pedepsei impuse prin Hotărârea din 28 mai 2007. Reclamantul a fost reținut în Țările de Jos și predat autorităților române la 28 decembrie 2013, data la care a început să-și ispășească pedeapsa. În perspectiva intrării în vigoare a noului cod penal, la 1 februarie 2014, au fost create comisii de evaluare a legii mai dulci în diferitele centre penitenciare. La o dată nespecificată, comisia de evaluare a închisorii din Galaþi sesizează tribunalele cu privire la o cerere de aplicare a legii penale celei mai dulci în favoarea reclamantului, susținând că noul cod penal prevedea condiții mai stricte pentru încălcarea dreptului comunitar pentru care a fost condamnat prin hotărârea din 18 iulie 2001. Octombrie 2010, astfel încât faptele pentru care a fost condamnat au fost dezincriminate. În februarie 2014, Tribunalul de Primă Instanță din Galați a acceptat cererea comisiei de evaluare și, în temeiul articolului 4 din noul Cod penal, a constatat că persoana în cauză fusese condamnată prin hotărârea din 18 octombrie 2010. Tribunalul a redus, de asemenea, în temeiul dispozițiilor mai dulci ale noului cod penal, pedeapsa aplicată pentru infracțiunile pentru care fusese condamnat în 2007. Cu toate acestea, făcând trimitere la art. 2 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a noului cod penal care spunea că regimul de suspendare a executării pedepsei, inclusiv revocarea sau anularea acesteia, era cel prevăzut de vechiul cod penal, tribunalul a refuzat să reinstaureze suspendarea executării acestei din urmă pedepse. Recurentul și Parchetul au formulat un recurs împotriva acestei hotărâri, denunțând refuzul Tribunalului de Primă Instanță de a restabili suspendarea executării pedepsei impuse prin hotărârea din 28 mai 2007 a Tribunalului de Primă Instanță din Braila. Ei au invocat, printre altele, articolele 3 și 4 din noul Cod Penal și art. 15 din Legea nr. 187/2012 privind normele de aplicare a noului cod penal. Prin hotărârea definitivă din 4 martie 2014, tribunalul departamental din Galați a respins ambele acțiuni. În acest sens, Tribunalul a remarcat că doctrina a subliniat în mod constant că efectele legii de depenalizare se aplică pentru viitor. Depenalizarea nu are ca efect restabilirea situației anterioare pronunțării hotărârii de condamnare. Astfel, în termen de o lună înainte de depenalizare nu se restituie și nu se acordă nici o reparație pentru perioada de detenție anterioară demenalizării sau pentru restricționarea dreptului la libertatea de circulație decisă pe baza faptului depenalizat. De asemenea, întrucât degradarea militară este efectivă în momentul în care hotărârea de condamnare devine definitivă, depenalizarea nu a avut ca efect realocarea gradului militar pierdut ca urmare a condamnării. Legea de depenalizare nu solicită restituirea bunurilor confiscate sau a bunurilor reținute, iar dispozițiile definitive ale instanței cu privire la partea civilă a cauzei rămân neschimbate. În același sens, se concluzionează că, în cazul în care încălcarea dreptului comunitar care a condus la revocarea suspendării executării sau revocarea eliberării condiționată este decanizată după ce decizia de condamnare] a devenit definitivă, legea de depenalizare nu produce efecte în ceea ce privește revocarea suspendării [la executarea pedepsei] sau revocarea eliberării condiționate, care sunt menținute. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile relevante din art. 83 din fostul Cod Penal din 1969, în vigoare până la 1 În februarie 2014, au fost formulate articolele 83 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). În cazul în care, în cursul perioadei stabilite de instanță, persoana condamnată a săvârșit din nou o infracțiune pentru care [judecățile] au pronunțat, chiar și după expirarea acestei perioade, o hotărâre de condamnare, instanța revoca suspendarea executării și prin care a acordat executarea în întregime a pedepsei care nu se cumulează cu pedeapsa aplicată noii infracțiuni. Dispozițiile relevante ale noului cod penal, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, sunt astfel formulate art. 3 Legea penală nu se aplică faptelor comise sub legea veche dacă nu mai sunt reprimate de noua lege. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de securitate impuse pe baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești referitoare la aceste fapte încetează de la dreptul la intrarea în vigoare a noii legi. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 187/2012 privind standardele de aplicare a noului cod penal, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, sunt astfel formulate la art. 15 alineatul (2) Regimul de suspendare condiționat de executarea pedepsei prevăzute la primul paragraf, inclusiv în ceea ce privește revocarea sau anularea acestuia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. GRIEF Invocând articolele 3, 5 și 6 din convenție, recurentul se plânge de refuzul tribunalelor de a anula revocarea suspendării la executarea pedepsei care i-a fost impusă prin hotărârea definitivă din 28 mai 2007 a Tribunalului de Primă Instanță din Braila. Întrebări cu privire la părțile privarea de libertate a reclamantului începând cu 1 februarie 2014 este compatibilă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (1) din convenție, în special în ceea ce privește periodicitatea și conformitatea cu căile legale ale detenției? Refuzul instanțelor de a restabili suspendarea la executarea pedepsei impuse prin hotărârea definitivă din 28 mai 2007 a instanței de primă instanță din Braila a constituit o necunoaștere a art. 7 alin. (1) din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte exemple de jurisprudență internă cu privire la menținerea suspendării la executarea pedepselor în cazuri similare celor ale prezentului solicitant, înainte și după intrarea în vigoare a noului cod penal.
Communiquée le 9 mars 2015
Requête n
o
43097/14
Silviu APOSTOLATOS
contre la Roumanie
introduite le 25 juin 2014
Le requérant, M. Silviu Apostolatos, est un ressortissant roumain né en 1987. Il est actuellement incarcéré à la prison de Brăila.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Par un arrêt définitif du 28 mai 2007, le tribunal de première instance de Brăila condamna le requérant des chefs de complicité de vol et usurpation d’identité à un an et six mois de prison avec sursis.
Par un arrêt définitif du 18 octobre 2010, la cour d’appel de Galați condamna le requérant à un mois de prison pour port illégal d’arme blanche dans un endroit ou des circonstances aptes à mettre en danger la vie ou l’intégrité corporelle des personnes (article 1
1
o
61/1991 sur la répression des actes portant atteinte à la vie sociale et à l’ordre public). En vertu de l’article 83 du code pénal, la cour d’appel révoqua le bénéfice du sursis à l’exécution de la peine infligée par l’arrêt du 28 mai 2007. Elle ordonna l’exécution d’un an et sept mois de prison.
Le requérant fut appréhendé aux Pays-Bas et rendu aux autorités roumaines le 28 décembre 2013, date à laquelle il commença à purger sa peine.
Dans la perspective de l’entrée en vigueur du nouveau code pénal, le 1
er
février 2014, des commissions d’évaluation de la loi plus douce furent créées dans les différents centres pénitentiaires.
À une date non précisée, la commission d’évaluation de la prison de Galați saisit les tribunaux d’une demande d’application de la loi pénale la plus douce en faveur du requérant, faisant valoir que le nouveau code pénal prévoyait des conditions plus strictes pour l’infraction pour laquelle il avait été condamné par l’arrêt du 18
octobre 2010, de sorte que les faits pour lesquels il avait été condamné avaient été dépénalisés.
Par un jugement du 1
er
février 2014, le tribunal de première instance de Galați accueillit la demande de la commission d’évaluation et constata, sur la base de l’article 4 du nouveau code pénal, que l’infraction pour laquelle le requérant avait été condamné par l’arrêt du 18 octobre 2010 avait été dépénalisée. Le tribunal diminua également, en vertu des dispositions plus douces du nouveau code pénal, la peine infligée pour les infractions pour lesquelles il avait été condamné en 2007. Toutefois, renvoyant à l’article
15
§
2 de la loi n
o
187/2012 sur la mise en application du nouveau code pénal qui disait que le régime du sursis à l’exécution de la peine, y compris sa révocation ou son annulation, était celui prévu par l’ancien code pénal, le tribunal refusa de rétablir le sursis à l’exécution de cette dernière peine.
Le requérant et le parquet formèrent un pourvoi en recours contre ce jugement, dénonçant le refus du tribunal de première instance de rétablir le sursis à l’exécution de la peine infligée par l’arrêt du 28 mai 2007 du tribunal de première instance de Brăila. Ils invoquèrent, entre autres, les articles
3 et 4 du nouveau code pénal et l’article 15 de la loi n
o
187/2012 sur les normes d’application du nouveau code pénal.
Par un arrêt définitif du 4 mars 2014, le tribunal départemental de Galați rejeta les deux recours. Il s’exprima dans ces termes
:
«
En ce sens, le tribunal note que la doctrine a constamment souligné que les effets de la loi de dépénalisation s’appliquent pour le futur. La dépénalisation n’a pas comme effet le rétablissement de la situation antérieure au prononcé de la décision de condamnation. Ainsi, l’amende versée avant la dépénalisation n’est pas restituée et aucune réparation n’est accordée pour la période de détention antérieure à la dépénalisation ou pour la restriction du droit à la liberté de circulation décidée sur le fondement du fait dépénalisé. De même, la dégradation militaire étant effective au moment où la décision de condamnation devient définitive, la dépénalisation n’a pas comme effet la réattribution du grade militaire perdu suite à la condamnation. La loi de dépénalisation n’appelle pas à la restitution des biens confisqués ou de l’amende versée et les dispositions définitives du tribunal quant au volet civil de l’affaire restent inchangées. Dans le même sens, il convient de conclure que, si l’infraction qui a provoqué la révocation du sursis à l’exécution ou la révocation de la libération conditionnelle est dépénalisée après que la décision de
[
condamnation] est devenue définitive, la loi de dépénalisation ne produit pas d’effet à l’égard de la révocation du sursis [à l’exécution de la peine] ou de la révocation de la libération conditionnelle, qui sont maintenues.
»
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions pertinentes de l’article 83 de l’ancien code pénal de 1969, en vigueur jusqu’au 1
er
février 2014, sont ainsi libellées
:
Article 83 § 1 –Révocation en cas de la commission d’une infraction
«
Si au cours de la période fixée par le tribunal, la personne condamnée a commis à nouveau une infraction pour laquelle [les tribunaux] ont prononcé, même après l’expiration de cette période, une décision de condamnation, le tribunal révoque le sursis conditionnel à l’exécution et ordonne l’exécution en entier de la peine qui ne se cumule pas avec la peine infligée pour la nouvelle infraction.
»
Les dispositions pertinentes du nouveau code pénal, entré en vigueur le 1
er
février 2014, sont ainsi libellées
:
Article 3 – L’application de la loi pénale
«
La loi pénale s’applique aux faits constitutifs d’une infraction à la date à laquelle ils ont été commis.
»
Article 4 – L’application de la loi pénale de dépénalisation
«
La loi pénale ne s’applique pas aux faits commis sous l’ancienne loi s’ils ne sont plus réprimés par la nouvelle loi. Dans ce cas, l’exécution des peines, des mesures éducatives et des mesures de sûreté infligées sur le fondement de l’ancienne loi ainsi que toutes les conséquences pénales des décisions des tribunaux concernant ces faits cessent de droit à l’entrée en vigueur de la nouvelle loi.
»
Les dispositions pertinentes de la loi n
o
187/2012 sur les normes d’application du nouveau code pénal, entrée en vigueur le 1
er
février
2014, sont ainsi libellées
:
Article 15 § 2
«
Le régime du sursis conditionnel à l’exécution de la peine prévu à l’alinéa premier, y compris en ce qui concerne sa révocation ou son annulation, est celui prévu par le code pénal de 1969.
»
GRIEF
Invoquant les articles 3, 5 et 6 de la Convention, le requérant se plaint du refus des tribunaux d’annuler la révocation du sursis à l’exécution de la peine qui lui avait été infligée par l’arrêt définitif du 28 mai 2007 du tribunal de première instance de Brăila.
1.
La privation de liberté du requérant à compter du 1
er
février 2014 est-elle compatible avec les exigences de l’article 5 § 1 de la Convention, en particulier la «
régularité
» et la «
conformité avec les voies légales
» de la détention
?
2.
Le refus des tribunaux de rétablir le sursis à l’exécution de la peine infligée par arrêt définitif du 28 mai 2007 du tribunal de première instance de Brăila constituait-il une méconnaissance de l’article 7 § 1 de la Convention
?
Le Gouvernement est invité à produire des exemples de jurisprudence interne quant au maintien du sursis à l’exécution des peines dans des cas similaires à celui du présent requérant, avant et après l’entrée en vigueur du nouveau code pénal.