CtEDO 12.03.2015 Auto

OKYALTIRIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OKYALTIRIK c. TURQUIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 12 martie 2015 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 56274/09 Ömer Sadun OKYALTIRIK împotriva Turciei introdusă la 12 octombrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Ömer Sadun Okyalt Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, reclamantul a fost un membru al Memleket Sevdal (Noul Party). La asociere, platforma și partidul în cauză au fost prezidate, la momentul respectiv, de T.Ö., unul dintre acuzații la procesul Ergenekon. Procesul Ergenekon În 2007, Parchetul din Jurisdicție a inițiat o anchetă penală împotriva membrilor presupusi ai unei organizații criminale pe nume Ergenekon. Potrivit Parchetului, acuzații plănuiseră și comiteseră acte de provocare, cum ar fi atacuri împotriva personalităților cunoscute ale publicului și atacuri cu bombă în locuri sensibile, cum ar fi sanctuarele sau jurisdicțiile înalte. Astfel, ei ar fi căutat să creeze o atmosferă de teamă și de panică în lumea publică și, prin aceasta, să instaleze un climat de nesiguranță, astfel încât să deschidă calea unei lovituri de stat militare. Prin mai multe acte de acuzare, instanța de judecată a intentat acțiuni penale în fața instanței de judecată împotriva unei întregi serii de persoane, inclusiv generali și alți ofițeri ai armatei, membri ai serviciilor de informații, oameni de afaceri, politicieni și jurnaliști. El le-a reproșat că plănuise o lovitură de stat cu scopul de a răsturna ordinea constituțională democratică, infracțiune care se pedepsește cu închisoarea pe viață, în principal pe baza articolului 312 din Codul penal. În prezent, procedurile penale împotriva membrilor prezumați ai acestei organizații sunt în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Arestarea și arestarea provizorie a recurentului la 13 aprilie 2009, la cererea Parchetului din Istanbul și autorizarea celei de-a 13-a Curți de Asediu din Istanbul, ofițerii polițienești au efectuat percheziții la domiciliul reclamantului. În aceeași zi, reclamantul a fost reținut. Polițiștii au informat imediat că a fost acuzat de a fi membru al organizației ilegale Ergenekon Tot în aceeași zi, un judecător al celui de-al 14-lea curs de asediu: aplicarea măsurii de restricționare de acces la dosarul anchetei în conformitate cu art. 10/d din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului. La 14 aprilie 2009, a 14-a instanță de judecată a renegat opoziția formulată de avocatul reclamantului împotriva arestării clientului său. La 16 aprilie 2009, ofițerii poliției i-au reamintit reclamantului că fusese arestat pentru că a fost reținut pentru că a fost reținut pentru că era reținut în arest la organizația ilegală Ergenekon și activități în cadrul structurilor acestei organizații pentru societatea civilă. Reclamantul a negat la culpă reprobată și a respins orice legătură cu organizația în cauză. El nu a răspuns la întrebările polițiștilor și a declarat că se prevalează de dreptul său de a păstra tăcerea. El nota că ar răspunde la întrebări numai dacă ar fi puse de Parchet. În aceeași zi, procurorul districtual al Republicii Dahja (inclusiv procurorul general) l-a interogat pe reclamant. Procurorul i-a pus întrebări dacă avea legături cu membrii presupusi ai organizației Ergenekon ale căror nume au fost citate. Reclamantul a răspuns că îl cunoștea pe T.Ö., care era președintele Memleket Sevdal din care face parte; precum și M.A., membru al Memleket Sevdal Procurorul general al Consiliului de Stat a pus întrebări cu privire la legăturile, contactele și interviurile sale telefonice cu T.Ö și cu alți membri prezumați ai organizației Ergenekon. De asemenea, a pus întrebări cu privire la activitățile și proiectele asociațiilor și ale partidului politic menționate anterior în domeniile educaționale, sociale și politice, în special cu privire la proiectul Ata Evleri. (proiectul caselor strămoșilor), care a fost un proiect de sprijinire a studenților în timpul studiilor lor în ceea ce privește nevoile lor de cazare și de bursă. Reclamantul a declarat că fiind membru al asociațiilor și al unui partid politic legal, a participat la activitățile legale ale acestor organizații. De asemenea, a indicat că a fost implicat în protestele Cumhuriyet (Republica) și Bayrak (Păianjenul), care erau adunări politice și pașnice organizate de opozanții guvernului, a negat orice apartenență la o organizație ilegală. La 17 aprilie 2009, reclamantul s-a prezentat în fața celei de-a 14-a Curtea de Justiie care a dispus plasarea sa în custodia provizorie, având în vedere suspiciunile puternice asupra comisiei pentru încălcarea dreptului de proprietate asupra unei organizaii ilegale, a naturii de culpă reproșată, a stării de probă și a faptului că: este vorba despre o infracțiune prevăzută la art. 100 alineatul (3) din Codul de procedură penală. La 20 aprilie 2009, avocatul reclamantului a formulat o opoziție împotriva deciziei de detenție provizorie a clientului său. Curtea a respins această opoziție, ținând cont de natura persoanei acuzate, de starea probelor și de conținutul dosarului. În plus, aceasta a considerat că măsura de control judiciar ar fi insuficientă. La o dată nespecificată, avocatul reclamantului a formulat o opoziție împotriva deciziei privind restricția de acces la dosarul anchetei, în conformitate cu art. 10/d din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, și a primit copii ale documentelor conținute în dosar. La 30 aprilie 2009, 12 La 8 mai 2009, avocatul reclamantului a formulat o opoziție împotriva acestei decizii. La 12 mai 2009, al 12-lea instanță în exercițiu, care se afla în formațiune colegială, a decis anularea deciziei de restricționare de acces la dosarul anchetei adoptate în temeiul articolului 10/d din Legea nr. 3713.• În primul rând, că dovezile erau deja colectate în mare parte, Comisia a considerat că măsura de restricționare de acces la dosarul ordonat în temeiul articolului 10/d din Legea nr. 3713 au încălcat grav dreptul de apărare al suspectului și principiul unui proces echitabil, în măsura în care această măsură de restricție se referea la toate documentele din dosarul anchetei. În schimb, instanța a decis aplicarea măsurii de restricție prevăzute la art. 153 3 din Codul de procedură penală prin care se recunoaște reclamantului dreptul de acces la documentele prevăzute la acest articol. La 13 mai 2009, la cererea procurorului, un judecător al celei de-a 13-a instanțe judecătorești din statul membru în cauză dispune din nou aplicarea măsurii de restricție de acces la dosarul anchetei prevăzute la art. 10/d din Legea nr. 3713. La 25 mai 2009, a 13-a La o dată necunoscută, avocatul reclamantului a formulat o nouă opoziție împotriva acestei decizii. La 12 iunie 2009, cea de-a 13-a instanță judecătorească din statul membru în cauză, care se afla în curs de formare colegială, a anulat deciziile din 13 mai 2009 și din 25 mai 2009. La 26 iunie 2009, avocatul reclamantului a depus o plângere la instanța de judecată împotriva procurorilor care încă nu au permis accesul la dosarul anchetei. La 29 iunie 2009, al 13-lea instanță se declara incompetentă față de plângere. La 24 iulie 2009, avocatul reclamantului a solicitat instanței de judecată să-și extindă clientul. În plus, a solicitat din nou examinarea măsurii de restricționare de acces la dosarul anchetei care i-a fost impusă. La 25 iulie 2009, a 14-a instanță de asediu a impus repunerea în libertate a reclamantului, ținând cont de absența riscului de scurgere și de desfacere a probelor. La 31 iulie 2009, cea de-a 13-a instanță în exercițiu, care se afla în formațiune de judecător unic, a decis aplicarea măsurii de restricționare a accesului la dosarul anchetei în conformitate cu decizia celei de-a 12-a instanțe judecătorești din 12 mai 2009. Printr-un act de punere sub acuzare din 25 noiembrie 2010, procurorul a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului și a solicitat condamnarea sa în temeiul articolului 314 alineatul (2) din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. El a fost acuzat în acest act de a fi membru al organizației ilegale menționate anterior și de a desfășura activități în numele acestei organizații. La art. 314 din Codul penal, care prevede intrarea în vigoare a unei organizații ilegale, se citește după cum urmează în primele sale două paragrafe (1) Oricine constituie sau conduce o organizație în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în secțiunile a patra și a cincea ale prezentului capitol va fi condamnat la o pedeapsă de 10-15 ani de închisoare. (2) Orice membru al unei organizații va fi condamnat la o pedeapsă de cinci până la zece ani de închisoare. Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului prevede la art. 5 o creștere cu jumătate a pedepselor prevăzute de Codul penal pentru anumite infracțiuni, enumerate la articolele 3 și 4, printre care se numără și infracțiunile. La art. 10 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, intitulată "Procedura de anchetă și de proces" În ceea ce privește infracțiunile care intră în domeniul de aplicare al acestei legi (...) În cazul în care examinarea conținutului dosarului de către avocat sau de către avocat sau de către acesta ar putea compromite obiectivul anchetei, această competență [de la avocat] poate fi limitată prin decizia instanței de judecată din instanță penală, la cererea procurorului Republicii. (...) Această dispoziție a fost abrogată la 21 februarie 2014. Codul de procedură penală La art. 91. 2 din Codul de procedură penală (CPP) dispune Arestarea depinde de necesitatea acestei măsuri pentru anchetă și de indiciile care permit să se creadă că persoana respectivă a comis o încălcare a dreptului comunitar. Detenția provizorie este reglementată de art. 100 și următoarele din CPP. În conformitate cu art. 100, o persoană poate fi pusă în detenție provizorie în cazul în care există elemente faptice care permit reținerea în culpă a unei infracțiuni și în care detenția sa este justificată de unul dintre motivele enumerate în această dispoziție, și anume: : fuga sau riscul de evadare a suspectului și riscul ca suspectul să ascundă sau să modifice dovezile sau influența martorilor. Pentru anumite infracțiuni, în special cele împotriva securității statului și ordinii constituționale, existența unor suspiciuni puternice asupra persoanei este suficientă pentru a justifica detenția provizorie. La art. 153 din Codul de procedură penală se aplică competența avocatului de a examina dosarul de anchetă. Părțile relevante ale acestei dispoziții se citesc după cum urmează (1) În stadiul anchetei, avocatul are dreptul să ia cunoștință de conținutul dosarului și să obțină fără întârziere o copie a documentelor pe care le dorește. (2) În cazul în care examinarea conținutului dosarului de către avocat sau de către acesta din urmă a unei copii riscă să compromită obiectivul anchetei, această competență [a avocatului] poate fi limitată prin decizia instanței de jurisdicție penală, la cererea procurorului Republicii. (3) Dispoziția din alin. (2) nu se aplică în ceea ce privește procesul-verbal de depoziție al persoanei arestate sau al suspectului și rapoartele de competență, precum și procesele-verbale referitoare la alte acte judiciare pentru care persoanele indicate au dreptul să fie prezente. (4) Începând de la data acceptării de către instanță a actului de judecată, avocatul are dreptul de a lua cunoștință de conținutul dosarului și de dovezile plasate sub protecție; are dreptul de a obține fără taxe copii ale tuturor proceselor-verbale și documentelor (...) GRIFS Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că, atunci când a fost reținut și pus în custodie provizorie, nu există dovezi care să indice existența unor motive plauzibile pentru a fi comis infracțiunea comisă împotriva unei organizații ilegale. Invocând articolele 5 și 6 din Convenție, reclamantul declară că nu a avut posibilitatea de a contesta în mod eficient legalitatea detenției sale provizorii. În acest sens, se plânge de restricția de acces la dosarul anchetei care l-a privat pe avocatul său de posibilitatea de a examina dosarul anchetei și de a obține copii ale documentelor dosarului. În plus, se plânge de insuficiența motivelor invocate de instanța de judecată pentru a respinge opoziția formulată împotriva detenției sale provizorii. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a fost privat de libertatea sa prin încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție Procedura prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă