PANORAMA LTD v. BOSNIA AND HERZEGOVINA and 1 other application
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PANORAMA LTD v. BOSNIA AND HERZEGOVINA and 1 other application (CtEDO, 2015)
Comunicat la 16 martie 2015 CUARTA SECȚIUNE Cerințele nr. 69997/10 și 74793/11 PANORAMA LTD împotriva Bosniei și Herțegovina și, respectiv, a fost depusă la 23 noiembrie 2010 și 18 noiembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul din primul caz, Panorama Ltd, este o companie privată cu sediul în districtul Brčko din Bosnia și Herțegovina. Este reprezentată în fața Curții de către dl H. Bahor, proprietarul și directorul său. Reclamantul din al doilea caz, dl δuro Miličić, este un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, născut în 1950 și locuiește în Orašje. El este reprezentat în fața Curții de către dna S. Redžepović, un avocat practicant în Orašje. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 decembrie 1998, societatea reclamantă a inițiat proceduri în fața Curții Municipale de la Sarajevo („Curtea Municipală”) împotriva Federației Bosnia-Herzegovina (o Entitate a Bosniei-Herzegovinei; „FBH”) care solicită compensații în ceea ce privește daunele de război (pentru bunurile confiscate în aprilie 1992). La 10 mai 2007, Curtea Municipală a ordonat ca FBH să plătească societății reclamante 521.556.20 mărci convertibile (BAM; aproximativ 266.370 euro) în ceea ce privește prejudiciu material, împreună cu dobânzile nejustificate la rata legală din aprilie 1992 și costurile juridice. La 23 ianuarie 2009, Curtea Cantonală de la Sarajevo a acceptat parțial apelul debitorului și a modificat hotărârea Curții Municipale în partea referitoare la dobânda neîndeplinită. Acesta a ordonat să se calculeze începând cu februarie 1996. Restul hotărârii din 10 mai 2007 a fost susținut și a devenit final în aceeași zi. La 10 iunie 2010, Curtea Supremă a Federației Bosnia-Herzegovina a respins recursul de către debitor asupra punctelor de drept. La 4 martie 2009, Curtea Municipală a eliberat o scrisoare de execuție care a ordonat ca executarea să fie efectuată pe contul bancar al debitorului. La 28 mai 2009, Curtea Municipală a respins obiecția debitorului și a susținut retragerea execuției din 4 martie 2009. La 16 martie 2010, banca a informat Curtea Municipală că reclamantul a primit BAM 24.244.78 în ceea ce privește costurile juridice. La 9 decembrie 2011, reclamantul a primit BAM 521.556.20 în ceea ce privește datoria principală. La 28 ianuarie 2013, Curtea Municipală a solicitat informații băncii cu privire la statutul executării. La 14 februarie 2013, banca a informat Curtea Municipală că scrisoarea execuției din 4 martie 2009 a fost încă listată printre acuzațiile asupra contului bancar al debitorului. La 15 martie 2013, Curtea Municipală a solicitat Ministerului Finanțelor FBH și Biroul Procurorului General al FBH despre motivele neexecutării pe deplin a hotărârii finale din 10 mai 2007. Între timp, societatea reclamantă s-a plâns de neexecutarea Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina („Curtea Constituțională”). La 12 iunie 2013, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza lungimii excesive a procedurii de executare. Acesta a ordonat Curții Municipale să încheie fără întârziere procedurile de executare. Partea relevantă a deciziei se menționează după cum urmează: „39. ... din documentul din caz, este evident că procedura de executare nu a fost încheiată nici cu o decizie procedurală finală respingând cererea recurentei de executare sau cu aplicare completă. În plus, acestea nu au fost suspendate din motivele prevăzute de Legea de procedură a executării din 2003... În temeiul Legii de procedură a executării din 2003, datoria instanței de executare nu se termină cu eliberarea unei scrisori de execuție și livrarea sa către autoritatea competentă pentru executarea. 40. Prin urmare, incapacitatea Curții Municipale de...încheierea procedurii de executare într-unul dintre modurile prevăzute de [Legea privind procedura de aplicare 2003]... fără justificare bazată în legea relevantă, a condus la o interferență ilegală cu dreptul recurentei la bucurarea pașnică a bunurilor sale în temeiul articolului II/3.k) din Constituția Bosnia-Herzegovina și la art. 1 din Protocolul nr. Se pare că nici hotărârea din 10 mai 2007 (cantitatea datorată în ceea ce privește dobânzile nejustificate) nici hotărârea Curții Constituționale din 12 iunie 2013 nu s-au aplicat pe deplin până în prezent. Faptele referitoare la dl Miličić La 5 iunie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții Municipale Orašje împotriva FBH care solicită compensare în ceea ce privește daunele de război (pentru bunuri distruse). La 28 mai 2007, Curtea Municipală Orašje a ordonat FBH să plătească BAM 70.000 (aproximativ 35.260) în ceea ce privește prejudiciu material, împreună cu dobânzile nejustificate la rata legală din aprilie 2003 și costurile juridice. Această hotărâre a devenit finală la 7 noiembrie 2007. La 14 noiembrie 2007, reclamantul a depus o cerere de punere în aplicare a hotărârii de mai sus în favoarea Curții Municipale propune să fie efectuată pe contul debitorului cu Banca UPI Sarajevo („banca”). La 14 decembrie 2007, Curtea Municipală a emis o scrisoare de execuție. La 13 februarie 2008, Curtea Municipală a respins obiecția debitorului și a susținut scrisoarea execuției din 14 decembrie 2007. La 26 octombrie 2009, reclamantul a fost emis obligații guvernamentale în loc de numerar în ceea ce privește datoria principală, în conformitate cu dispozițiile Legii privind datoria internă din 2004 (a se vedea „Legea internă și practica internă relevantă” de mai jos). În martie 2010, BAM a primit 2.477.25 BAM în ceea ce privește costurile juridice. La 10 decembrie 2010, banca a informat Curții Municipale cu privire la imposibilitatea de a continua cu executarea. Acesta a susținut că nu ar putea face plăți din contul bugetar fără aprobarea Ministerului Finanțelor FBH. Între timp, reclamantul s-a plâns de neexecuție la Curtea Constituțională. La 8 iunie 2011, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazul reclamantului și în altele trei cazuri din cauza întârzierii excesive în aplicare. Acesta a susținut că sistemul de executare prevăzut în Legea privind datoria internă din 2004 (prin intermediul obligațiilor guvernamentale; a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos) a pus o sarcină disproporționată pentru apelanții. FBH a fost ordonat să pună în aplicare hotărârile finale în favoarea lor fără întârziere. La 4 noiembrie 2011, Ministerul Finanțelor FBH a informat reclamantul că, în conformitate cu modificările legii privind datoria internă din 2004, el va primi plata în numerar pentru valoarea nominală a obligațiilor sale guvernamentale care nu au fost comercializate la Bursa de Valori, redusă cu suma plătită în ceea ce privește dobânzi (obligațiile câștigate dobânzi la o rată anuală de 2,5%; a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos). La 5 decembrie 2011, reclamantul a primit BAM 66.499.98 în ceea ce privește datoria principală. Reclamantul a recunoscut că această plată a plătit pe deplin datoria principală. La 17 mai 2012, Curtea Municipală a suspendat parțial procedurile de executare având în vedere plățile efectuate în 2010 și 2011. La 7 iunie 2012, Ministerul Finanțelor FBH a informat Curtea Municipală că hotărârea din 28 mai 2007 a fost pe deplin pusă în aplicare în ceea ce privește datoria principală și costurile juridice și că nu există nicio bază în lege pentru plata dobânzilor nejustificate. La 5 aprilie 2013, Curtea Municipală a ordonat reclamantului să aducă o acțiune civilă pentru daune împotriva băncii în temeiul normelor obișnuite ale legii Tort (art. 175 din Legea privind procedura de executare 2003; a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos), pentru nerespectarea respectării normelor de executare din 14 decembrie 2007 și pentru aplicarea pe deplin a hotărârii din 28 mai 2007. La 2 aprilie 2014, Curtea Municipală a modificat scrisoarea execuției din 14 decembrie 2007 în ceea ce privește mijloacele de aplicare în sensul că a ordonat executarea pe conturile bancare ale debitorului în Banca Uniunii și în Banca Sberbank. În 2001 FBH a creat un sistem general de compensare pentru daunele de război în temeiul Legii privind daunele de război din 2001 ( Zakon o utvrשivanju i ostvarivanju potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti; Gazette oficială a Federației Bosnia-Herzegovina (OG FBH) nr. 43/01; Uredba o načinu utvrשivanja i realiziranja javnog diga Federacije Bosne i Hercegovine nastalog za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti , OG FBH nr. 17/02; compară Čolić și alții v. Bosnia și Herțegovina , nos. 1218/07 et al. , 10 noiembrie 2009, și δurić și alții v. Bosnia și Herțegovina , nr. 79867/12 et al. , 20 În ianuarie 2015, în ceea ce privește daunele de război în Republika Srpska, afirmațiile referitoare la daunele de război au fost declarate o parte a datoriei publice a FBiH la care nu se aplică dobânzile surdole (secțiunea 6 din Legea privind daunele de război 2001). Execuția hotărârilor finale de atribuire a daunelor de război a fost supusă începând cu 16 octombrie 1998 în temeiul Legii privind punerea în aplicare a măsurilor din 1998 și al Legii privind punerea în aplicare temporară a măsurilor de executare din 2004 ( Zakon opritremenoj obustavi od izvršenja potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti , OG FBH nr. 39/98, și Zakon o privremenom odlaganju od izvršenja potraživanja na osnovu izvršnih odluka na teret budžeta Federacije Bosne i Hercegovine , OG FBH nr. 9/04). În conformitate cu planul de decontare prevăzut în temeiul Actului privind datoria internă 2004 ( Zakon o utvrשivanju i načinu izmirenja unutrašnjih obaveza Federacije Bosne i Hercegovine , OG FBH nos. 66/04, 49/05, 35/06, 31/08, 32/09, 65/09 și 42/11; a se vedea și Odluka o emisiji obveznica Federacije Bosne i Hercegovine po osnovu ratnih potraživanja fizičkih i pravih lica , OG FBH nr. 47/09) datoria principală în ceea ce privește daunele de război a fost plătită în obligațiunile guvernamentale, care trebuiau amortizate în zece tranșe anuale, ar câștiga dobânzi la o rată anuală de 2,5% și ar putea fi comercializată pe Bursa de Valori. Scadența lor a fost de 14 ani. Costurile juridice urmau să fie plătite în numerar, dobândirea implicită acordată de hotărârile finale a fost anulată (a se vedea art. 17 alineatul (4) din Legea privind datoria internă 2004). În urma unor decizii numeroase ale Curții Constituționale care constată că o astfel de soluție legislativă este contrară articolului 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea, de exemplu, hotărârile nr. 703/04 din 23 martie 2005, AP 1084/06 din 11 martie 2008 și AP 1307/08 din 9 iulie 2010), Legea privind datoria internă 2004 a suferit mai multe amendamente. Cel mai important, introdus în noiembrie 2011, prevede aplicarea hotărârilor finale de acordare a daunelor de război în numerar. Dispoziția privind interesul surdulat, totuși, a rămas neschimbată. Jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dobânzile nejustificate privind daunele de război Într-o decizie privind compensarea daunelor de război în cadrul Republicii Srpska (nr. AP 774/04 din 20 decembrie 2005), Curtea Constituțională a considerat că dobânda nejustificată acordată de hotărârile finale constituia „poziziuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Într-un caz recent, asemănător celor prezente, Curtea Constituțională a hotărât următoarele în ceea ce privește dobânzile implicite (decizie nr. AP 3940/13 din 7 octombrie 2014): „28. Curtea Constituțională constată că obiecțiile debitorului în cadrul procedurii de executare referitoare la aplicarea Legii privind daunele de război din 2001 și a Legii privind datoria internă din 2004 [pentru dobânzile necorespunzătoare], pe care recurente le consideră un obstacol pentru executarea pe deplină a hotărârii finale [în favoarea sa], au fost deja examinate și respinse ca nefondate de Curtea Municipală. Băncile au fost ordonate să continue cu executarea ...” Legea de procedură de executare 2003 Secțiunea 175 din Legea de procedură de aplicare 2003 ( Zakon o izvršnom postupku , OG FBH nos. 32/03, 52/03, 33/06, 39/06 și 39/09) prevede că o bancă este responsabilă, în conformitate cu normele obișnuite ale legii de tort, pentru daune cauzate de nerespectarea sa cu o scrisoare de execuție. COMPLAINT Reclamanții se plâng de neîndeplinirea integrală a hotărârilor finale în favoarea lor. Se bazează pe art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. A existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din neexecutarea hotărârii finale a Curții Municipale de la Sarajevo din 10 mai 2007 și a hotărârii finale a Curții Municipale Orašje din 28 mai 2007 în favoarea reclamanților (a se vedea, de exemplu, Milisavljević c. Bosnia și Herțegovina , nr. 7435/04, 3 martie 2009 și δukić c. Bosnia și Herțegovina , nr. 4543/09 , 19 iunie 2012)?