Panorama LTD împotriva Bosniei și Herțegovinei și încă o cerere

Comunicat la 16 martie 2015 CUARTA SECȚIUNE Cerințele nr. 69997/10 și 74793/11 PANORAMA LTD împotriva Bosniei și Herțegovina și, respectiv, a fost depusă la 23 noiembrie 2010 și 18 noiembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul din primul caz, Panorama Ltd, este o companie privată cu sediul în districtul Brčko din Bosnia și Herțegovina. Este reprezentată în fața Curții de către dl H. Bahor, proprietarul și directorul său. Reclamantul din al doilea caz, dl δuro Miličić, este un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, născut în 1950 și locuiește în Orašje. El este reprezentat în fața Curții de către dna S. Redžepović, un avocat practicant în Orašje. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 22 decembrie 1998, societatea reclamantă a inițiat proceduri în fața Curții Municipale de la Sarajevo („Curtea Municipală”) împotriva Federației Bosnia-Herzegovina (o Entitate a Bosniei-Herzegovinei; „FBH”) care solicită compensații în ceea ce privește daunele de război (pentru bunurile confiscate în aprilie 1992). La 10 mai 2007, Curtea Municipală a ordonat ca FBH să plătească societății reclamante 521.556.20 mărci convertibile (BAM; aproximativ 266.370 euro) în ceea ce privește prejudiciu material, împreună cu dobânzile nejustificate la rata legală din aprilie 1992 și costurile juridice. La 23 ianuarie 2009, Curtea Cantonală de la Sarajevo a acceptat parțial apelul debitorului și a modificat hotărârea Curții Municipale în partea referitoare la dobânda neîndeplinită.

Acesta a ordonat să se calculeze începând cu februarie 1996. Restul hotărârii din 10 mai 2007 a fost susținut și a devenit final în aceeași zi. La 10 iunie 2010, Curtea Supremă a Federației Bosnia-Herzegovina a respins recursul de către debitor asupra punctelor de drept. La 4 martie 2009, Curtea Municipală a eliberat o scrisoare de execuție care a ordonat ca executarea să fie efectuată pe contul bancar al debitorului. La 28 mai 2009, Curtea Municipală a respins obiecția debitorului și a susținut retragerea execuției din 4 martie 2009. La 16 martie 2010, banca a informat Curtea Municipală că reclamantul a primit BAM 24.244.78 în ceea ce privește costurile juridice. La 9 decembrie 2011, reclamantul a primit BAM 521.556.20 în ceea ce privește datoria principală.

La 28 ianuarie 2013, Curtea Municipală a solicitat informații băncii cu privire la statutul executării. La 14 februarie 2013, banca a informat Curtea Municipală că scrisoarea execuției din 4 martie 2009 a fost încă listată printre acuzațiile asupra contului bancar al debitorului. La 15 martie 2013, Curtea Municipală a solicitat Ministerului Finanțelor FBH și Biroul Procurorului General al FBH despre motivele neexecutării pe deplin a hotărârii finale din 10 mai 2007. Între timp, societatea reclamantă s-a plâns de neexecutarea Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina („Curtea Constituțională”). La 12 iunie 2013, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza lungimii excesive a procedurii de executare.

Acesta a ordonat Curții Municipale să încheie fără întârziere procedurile de executare. Partea relevantă a deciziei se menționează după cum urmează: „39… din documentul din caz, este evident că procedura de executare nu a fost încheiată nici cu o decizie procedurală finală respingând cererea recurentei de executare sau cu aplicare completă. În plus, acestea nu au fost suspendate din motivele prevăzute de Legea de procedură a executării din 2003... În temeiul Legii de procedură a executării din 2003, datoria instanței de executare nu se termină cu eliberarea unei scrisori de execuție și livrarea sa către autoritatea competentă pentru executarea.

40. Prin urmare, incapacitatea Curții Municipale de...încheierea procedurii de executare într-unul dintre modurile prevăzute de [Legea privind procedura de aplicare 2003]... fără justificare bazată în legea relevantă, a condus la o interferență ilegală cu dreptul recurentei la bucurarea pașnică a bunurilor sale în temeiul articolului II/3.k) din Constituția Bosnia-Herzegovina și la art. 1 din Protocolul nr. Se pare că nici hotărârea din 10 mai 2007 (cantitatea datorată în ceea ce privește dobânzile nejustificate) nici hotărârea Curții Constituționale din 12 iunie 2013 nu s-au aplicat pe deplin până în prezent. Faptele referitoare la dl Miličić La 5 iunie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții Municipale Orašje împotriva FBH care solicită compensare în ceea ce privește daunele de război (pentru bunuri distruse).

La 28 mai 2007, Curtea Municipală Orašje a ordonat FBH să plătească BAM 70.000 (aproximativ 35.260) în ceea ce privește prejudiciu material, împreună cu dobânzile nejustificate la rata legală din aprilie 2003 și costurile juridice. Această hotărâre a devenit finală la 7 noiembrie 2007. La 14 noiembrie 2007, reclamantul a depus o cerere de punere în aplicare a hotărârii de mai sus în favoarea Curții Municipale propune să fie efectuată pe contul debitorului cu Banca UPI Sarajevo („banca”). La 14 decembrie 2007, Curtea Municipală a emis o scrisoare de execuție. La 13 februarie 2008, Curtea Municipală a respins obiecția debitorului și a susținut scrisoarea execuției din 14 decembrie 2007. La 26 octombrie 2009, reclamantul a fost emis obligații guvernamentale în loc de numerar în ceea ce privește datoria principală, în conformitate cu dispozițiile Legii privind datoria internă din 2004 (a se vedea „Legea internă și practica internă relevantă” de mai jos).

În martie 2010, BAM a primit 2.477.25 BAM în ceea ce privește costurile juridice. La 10 decembrie 2010, banca a informat Curții Municipale cu privire la imposibilitatea de a continua cu executarea. Acesta a susținut că nu ar putea face plăți din contul bugetar fără aprobarea Ministerului Finanțelor FBH. Între timp, reclamantul s-a plâns de neexecuție la Curtea Constituțională. La 8 iunie 2011, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazul reclamantului și în altele trei cazuri din cauza întârzierii excesive în aplicare. Acesta a susținut că sistemul de executare prevăzut în Legea privind datoria internă din 2004 (prin intermediul obligațiilor guvernamentale; a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos) a pus o sarcină disproporționată pentru apelanții.

FBH a fost ordonat să pună în aplicare hotărârile finale în favoarea lor fără întârziere. La 4 noiembrie 2011, Ministerul Finanțelor FBH a informat reclamantul că, în conformitate cu modificările legii privind datoria internă din 2004, el va primi plata în numerar pentru valoarea nominală a obligațiilor sale guvernamentale care nu au fost comercializate la Bursa de Valori, redusă cu suma plătită în ceea ce privește dobânzi (obligațiile câștigate dobânzi la o rată anuală de 2,5%; a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos). La 5 decembrie 2011, reclamantul a primit BAM 66.499.98 în ceea ce privește datoria principală. Reclamantul a recunoscut că această plată a plătit pe deplin datoria principală.

La 17 mai 2012, Curtea Municipală a suspendat parțial procedurile de executare având în vedere plățile efectuate în 2010 și 2011. La 7 iunie 2012, Ministerul Finanțelor FBH a informat Curtea Municipală că hotărârea din 28 mai 2007 a fost pe deplin pusă în aplicare în ceea ce privește datoria principală și costurile juridice și că nu există nicio bază în lege pentru plata dobânzilor nejustificate.

La 5 aprilie 2013, Curtea Municipală a ordonat reclamantului să aducă o acțiune civilă pentru daune împotriva băncii în temeiul normelor obișnuite ale legii Tort (art. 175 din Legea privind procedura de executare 2003; a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai jos), pentru nerespectarea respectării normelor de executare din 14 decembrie 2007 și pentru aplicarea pe deplin a hotărârii din 28 mai 2007. La 2 aprilie 2014, Curtea Municipală a modificat scrisoarea execuției din 14 decembrie 2007 în ceea ce privește mijloacele de aplicare în sensul că a ordonat executarea pe conturile bancare ale debitorului în Banca Uniunii și în Banca Sberbank.

În 2001 FBH a creat un sistem general de compensare pentru daunele de război în temeiul Legii privind daunele de război din 2001 ( Zakon o utvrשivanju i ostvarivanju potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti; Gazette oficială a Federației Bosnia-Herzegovina (OG FBH) nr. 43/01; Uredba o načinu utvrשivanja i realiziranja javnog diga Federacije Bosne i Hercegovine nastalog za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti , OG FBH nr. 17/02; compară Čolić și alții v. Bosnia și Herțegovina , nos. 1218/07 et al. , 10 noiembrie 2009, și δurić și alții v. Bosnia și Herțegovina , nr. 79867/12 et al.

, 20 În ianuarie 2015, în ceea ce privește daunele de război în Republika Srpska, afirmațiile referitoare la daunele de război au fost declarate o parte a datoriei publice a FBiH la care nu se aplică dobânzile surdole (secțiunea 6 din Legea privind daunele de război 2001). Execuția hotărârilor finale de atribuire a daunelor de război a fost supusă începând cu 16 octombrie 1998 în temeiul Legii privind punerea în aplicare a măsurilor din 1998 și al Legii privind punerea în aplicare temporară a măsurilor de executare din 2004 ( Zakon opritremenoj obustavi od izvršenja potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti , OG FBH nr. 39/98, și Zakon o privremenom odlaganju od izvršenja potraživanja na osnovu izvršnih odluka na teret budžeta Federacije Bosne i Hercegovine , OG FBH nr. 9/04).

În conformitate cu planul de decontare prevăzut în temeiul Actului privind datoria internă 2004 ( Zakon o utvrשivanju i načinu izmirenja unutrašnjih obaveza Federacije Bosne i Hercegovine , OG FBH nos. 66/04, 49/05, 35/06, 31/08, 32/09, 65/09 și 42/11; a se vedea și Odluka o emisiji obveznica Federacije Bosne i Hercegovine po osnovu ratnih potraživanja fizičkih i pravih lica , OG FBH nr. 47/09) datoria principală în ceea ce privește daunele de război a fost plătită în obligațiunile guvernamentale, care trebuiau amortizate în zece tranșe anuale, ar câștiga dobânzi la o rată anuală de 2,5% și ar putea fi comercializată pe Bursa de Valori. Scadența lor a fost de 14 ani.

Costurile juridice urmau să fie plătite în numerar, dobândirea implicită acordată de hotărârile finale a fost anulată (a se vedea art. 17 alineatul (4) din Legea privind datoria internă 2004). În urma unor decizii numeroase ale Curții Constituționale care constată că o astfel de soluție legislativă este contrară articolului 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea, de exemplu, hotărârile nr. 703/04 din 23 martie 2005, AP 1084/06 din 11 martie 2008 și AP 1307/08 din 9 iulie 2010), Legea privind datoria internă 2004 a suferit mai multe amendamente. Cel mai important, introdus în noiembrie 2011, prevede aplicarea hotărârilor finale de acordare a daunelor de război în numerar. Dispoziția privind interesul surdulat, totuși, a rămas neschimbată.

Jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dobânzile nejustificate privind daunele de război Într-o decizie privind compensarea daunelor de război în cadrul Republicii Srpska (nr. AP 774/04 din 20 decembrie 2005), Curtea Constituțională a considerat că dobânda nejustificată acordată de hotărârile finale constituia „poziziuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Într-un caz recent, asemănător celor prezente, Curtea Constituțională a hotărât următoarele în ceea ce privește dobânzile implicite (decizie nr. AP 3940/13 din 7 octombrie 2014): „28.

Curtea Constituțională constată că obiecțiile debitorului în cadrul procedurii de executare referitoare la aplicarea Legii privind daunele de război din 2001 și a Legii privind datoria internă din 2004 [pentru dobânzile necorespunzătoare], pe care recurente le consideră un obstacol pentru executarea pe deplină a hotărârii finale [în favoarea sa], au fost deja examinate și respinse ca nefondate de Curtea Municipală. Băncile au fost ordonate să continue cu executarea ...” Legea de procedură de executare 2003 Secțiunea 175 din Legea de procedură de aplicare 2003 ( Zakon o izvršnom postupku , OG FBH nos. 32/03, 52/03, 33/06, 39/06 și 39/09) prevede că o bancă este responsabilă, în conformitate cu normele obișnuite ale legii de tort, pentru daune cauzate de nerespectarea sa cu o scrisoare de execuție.

COMPLAINT Reclamanții se plâng de neîndeplinirea integrală a hotărârilor finale în favoarea lor. Se bazează pe art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. A existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din neexecutarea hotărârii finale a Curții Municipale de la Sarajevo din 10 mai 2007 și a hotărârii finale a Curții Municipale Orašje din 28 mai 2007 în favoarea reclamanților (a se vedea, de exemplu, Milisavljević c. Bosnia și Herțegovina , nr. 7435/04, 3 martie 2009 și δukić c. Bosnia și Herțegovina , nr. 4543/09 , 19 iunie 2012)?

Communicated on 16 March 2015

FOURTH SECTION

Applications nos 69997/10 and 74793/11 PANORAMA LTD against Bosnia and Herzegovina and Đuro MILIČIĆ against Bosnia and Herzegovina lodged on 23 November 2010 and 18 November 2011 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicant in the first case, Panorama Ltd, is a private company with headquarters in the Brčko District of Bosnia and Herzegovina. It is represented before the Court by Mr H. Bahor, its owner and director. The applicant in the second case, Mr Đuro Miličić, is a citizen of Bosnia and Herzegovina, who was born in 1950 and lives in Orašje. He is represented before the Court by Ms S. Redžepović, a lawyer practising in Orašje. A. The circumstances of the cases The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1. The facts concerning Panorama Ltd On 22 December 1998 the applicant company initiated proceedings before the Sarajevo Municipal Court (“the Municipal Court”) against the Federation of Bosnia and Herzegovina (an Entity of Bosnia and Herzegovina; “the FBH”) seeking compensation in respect of war damage (for goods seized in April 1992). On 10 May 2007 the Municipal Court ordered the FBH to pay the applicant company 521,556.20 convertible marks (BAM; approximately 266,370 euros) in respect of pecuniary damage, together with default interest at the statutory rate from April 1992 and legal costs. On 23 January 2009 the Sarajevo Cantonal Court partially accepted the debtor’s appeal and altered the Municipal Court’s judgment in the part concerning the default interest.

It ordered that it should be calculated from February 1996. The rest of the judgment of 10 May 2007 was upheld and it became final on the same day. On 10 June 2010 the Supreme Court of the Federation of Bosnia and Herzegovina dismissed an appeal by the debtor on points of law. On 4 March 2009 the Municipal Court issued a writ of execution ordering that the enforcement be carried out on the debtor’s bank account. On 28 May 2009 the Municipal Court dismissed the debtor’s objection and upheld its writ of execution of 4 March 2009. On 16 March 2010 the bank informed the Municipal Court that the applicant had received BAM 24,244.78 in respect of legal costs. On 9 December 2011 the applicant received BAM 521,556.20 in respect of principal debt.

On 28 January 2013 the Municipal Court requested information from the bank about the status of the enforcement. On 14 February 2013 the bank informed the Municipal Court that the writ of execution of 4 March 2009 was still listed among the charges on the debtor’s bank account. On 15 March 2013 the Municipal Court asked the FBH Ministry of Finance and the FBH Office of the Attorney General about the reasons for the failure to enforce fully the final judgment of 10 May 2007. In the meantime, the applicant company complained of the non-enforcement to the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina (“the Constitutional Court”). On 12 June 2013 the Constitutional Court found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the excessive length of the enforcement proceedings.

It ordered the Municipal Court to conclude the enforcement proceedings without delay. The relevant part of the decision reads as follows: “39… from the material in the case file it is evident that the impugned enforcement proceedings had not been concluded either with a final procedural decision rejecting the appellant’s request for the enforcement or with full enforcement. Moreover, they were not suspended for any of the reasons prescribed by the Enforcement Procedure Act 2003... Under the Enforcement Procedure Act 2003, the enforcement court’s duty does not end with the issuance of a writ of execution and its delivery to the competent authority for enforcement.

40. Therefore, the failure of the Municipal Court to...terminate the enforcement proceedings in one of the ways prescribed by [the Enforcement Procedure Act 2003]...without any justification based in the relevant law, has led to an unlawful interference with the appellant’s right to the peaceful enjoyment of his possessions under Article II/3.k) of the Constitution of Bosnia and Herzegovina and Article 1 of Protocol No. 1 to the European Convention”. It would appear that neither the judgment of 10 May 2007 (the amount due in respect of default interest) nor the Constitutional Court’s decision of 12 June 2013 has been fully enforced until the present day. 2. The facts concerning Mr Miličić On 5 June 2001 the applicant initiated proceedings before the Orašje Municipal Court against the FBH seeking compensation in respect of war damage (for destroyed property).

On 28 May 2007 the Orašje Municipal Court ordered the FBH to pay the applicant BAM 70,000 (approximately EUR 35,260) in respect of pecuniary damage together with default interest at the statutory rate from April 2003 and legal costs. That judgment became final on 7 November 2007. On 14 November 2007 the applicant filed a request for the enforcement of the above judgment to the Municipal Court proposing that it be carried out on the debtor’s account with the UPI Bank Sarajevo (“the bank”). On 14 December 2007 the Municipal Court issued a writ of execution. On 13 February 2008 the Municipal Court dismissed the debtor’s objection and upheld its writ of execution of 14 December 2007. On 26 October 2009 the applicant was issued government bonds in lieu of cash in respect of the principal debt in accordance with the provisions of the Domestic Debt Act 2004 (see “Relevant domestic law and practice” below).

In March 2010 he received BAM 2,477.25 in respect of legal costs. On 10 December 2010 the bank informed the Municipal Court of the impossibility to continue with the enforcement. It submitted that it could not make any payments from the budgetary account without the approval from the FBH Ministry of Finance. In the meantime, the applicant complained of non-enforcement to the Constitutional Court. On 8 June 2011 the Constitutional Court found a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention in the applicant’s and three other cases on account of the excessive delay in the enforcement. It held that the enforcement scheme envisaged under the Domestic Debt Act 2004 (by way of government bonds; see “Relevant domestic law and practice” below) placed a disproportionate burden on the appellants.

The FBH was ordered to enforce the final judgments in their favour without further delay. On 4 November 2011 the FBH Ministry of Finance informed the applicant that, in accordance with the amendments of the Domestic Debt Act 2004, he would receive payment in cash for the nominal value of his government bonds which were not traded on the Stock Exchange, reduced by the amount paid in respect of interest (the bonds earned interest at an annual rate of 2,5%; see “Relevant domestic law and practice” below). On 5 December 2011 the applicant received BAM 66,499.98 in respect of the principal debt. The applicant acknowledged that that payment fully settled the principal debt.

On 17 May 2012 the Municipal Court partially suspended the enforcement proceedings in view of the payments made in 2010 and 2011. On 7 June 2012 the FBH Ministry of Finance informed the Municipal Court that the judgment of 28 May 2007 had been fully enforced as regards the principal debt and legal costs, and that there was no basis in law for the payment of default interest.

On 5 April 2013 the Municipal Court instructed the applicant to bring civil action for damages against the bank under the ordinary rules of tort law (section 175 of the Enforcement Procedure Act 2003; see “Relevant domestic law and practice” below), for the failure to comply with the writ of execution of 14 December 2007 and to fully enforce the judgment of 28 May 2007. On 2 April 2014 the Municipal Court amended the writ of execution of 14 December 2007 as regards the means of enforcement in that it ordered the enforcement to be carried out on the debtor’s bank accounts in the Union Bank and the Sberbank.

B. Relevant domestic law and practice 1. Legislation on war damage In 2001 the FBH created a general compensation scheme for war damage under the War Damage Act 2001 ( Zakon o utvrđivanju i ostvarivanju potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti ; Official Gazette of the Federation of Bosnia and Herzegovina ("OG FBH") no. 43/01; Uredba o načinu utvrđivanja i realiziranja javnog duga Federacije Bosne i Hercegovine nastalog za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti , OG FBH no. 17/02; compare Čolić and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos. 1218/07 et al ., 10 November 2009, and Đurić and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos. 79867/12 et al ., 20 January 2015, concerning war damage in the Republika Srpska).

The claims in respect of war damage were declared a part of public debt of the FBiH to which deafult interest does not apply (section 6 of the War Damage Act 2001). The enforcement of final judgments awarding war damages has been suspedned since 16 October 1998 pursuant to the Postponement of Enforcement Act 1998 and the Temporary Postponement of Enforcement Act 2004 ( Zakon o privremenoj obustavi od izvršenja potraživanja nastalih za vrijeme ratnog stanja i neposredne ratne opasnosti , OG FBH no. 39/98, and Zakon o privremenom odlaganju od izvršenja potraživanja na osnovu izvršnih odluka na teret budžeta Federacije Bosne i Hercegovine , OG FBH no. 9/04). In accordance with the settlement plan envisaged under the Domestic Debt Act 2004 ( Zakon o utvrđivanju i načinu izmirenja unutrašnjih obaveza Federacije Bosne i Hercegovine , OG FBH nos.

66/04, 49/05, 35/06, 31/08, 32/09, 65/09 and 42/11; see also Odluka o emisiji obveznica Federacije Bosne i Hercegovine po osnovu ratnih potraživanja fizičkih i pravih lica , OG FBH no. 47/09) principal debt in respect of war damages was to be paid in government bonds, which were to be amortised in ten annual instalments, would earn interest at an annual rate of 2,5% and could be traded on the Stock Exchange. Their maturity was 14 years. Legal costs were to be paid in cash. Default interest awarded by the final judgments was written off (see section 17(4) of the the Domestic Debt Act 2004). Subsequently, following numerous decisions of the Constitutional Court finding such a legislative solution to be contrary to Article 6 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see, for example, decisions nos.

AP 703/04 of 23 March 2005, AP 1084/06 of 11 March 2008 and AP 1307/08 of 9 July 2010), the Domestic Debt Act 2004 underwent several amendments. The most important one, introduced in November 2011, envisages the enforcement of final judgments awarding war damages in cash. The provision concerning deafult interest, however, remained unchanged. 2. The case-law of the Constitutional Court on default interest in cases concerning war damages In a decision concerning compensation for war damage in the Republika Srpska (no. AP 774/04 of 20 December 2005), the Constitutional Court considered that default interest awarded by the final judgments constituted "possessions" within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

In a recent case, similar to the present ones, the Constitutional Court held the following as regards default interest (decision no. AP 3940/13 of 7 October 2014): “28. The Constitutional Court notes that the debtor’s objections in the enforcement proceedings concerning the application of the War Damage Act 2001 and the Domestic Debt Act 2004 [on default interest], which the appellant sees as an obstacle to the full enforcement of the final judgment [in his favour], were already examined and rejected as ill-founded by the Municipal Court. The banks were ordered to continue with the enforcement ...” 3. Enforcement Procedure Act 2003 Section 175 of the Enforcement Procedure Act 2003 ( Zakon o izvršnom postupku , OG FBH nos.

32/03, 52/03, 33/06, 39/06 and 39/09) provides that a bank is liable, under the ordinary rules of tort law, for damage caused by its failure to comply with a writ of execution. COMPLAINT The applicants complain of the domestic authorities’ failure to enforce fully the final judgments in their favour. They rely on Article 6 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention arising from the non-enforcement of the Sarajevo Municipal Court’s final judgment of 10 May 2007 and the Orašje Municipal Court’s final judgment of 28 May 2007 in the applicants’ favour (see, for example, Milisavljević v. Bosnia and Herzegovina , no. 7435/04, 3 March 2009, and Đukić v. Bosnia and Herzegovina , no. 4543/09, 19 June 2012)?